concluzii

asia e un loc minunat, iar calatoritul e cel mai bun lucru pe care il poate face un om cu viatza lui.

si daca tot calatoresti, tre sa incerci calatoritul singur, ca doar calatorind singur ti se intampla chestii atat de multe si misto.

in loc sa mai scad din pretentiile de la viata, mi le-am upgradat: am facut rost de un hobby nou si scump, am cunoscut barbati frumosi si interesanti, deci nu o sa ma multumesc in continuare cu orice:). si nici macar nu a trebuit sa depun vreun efort, deci, se poate:)

am zis ca barbatii anglosaxoni sunt in top; dar adevarul e ca si ceilalti au fost foarte misto, doar e o chestie de numar: francez, american si evreu a fost doar cate unul, englezi au fost doi. revin dupa ce completez astfel incat sa fie cel putin doi din fiecare:), ca si fie just clasamentul

cam 10 zile intr-un loc e suficient sa-ti creezi un cerc de prieteni si sa-ti fie greu sa pleci, dar trebuie sa pleci, pt ca in fiecare loc nou te asteapta povesti frumoase

experienta cu scufundatul mi-a deschis multe usi, si m-a facut sa vreau sa incerc cat mai multe lucruri noi

si dintr-un motiv obscur, dupa 3-4 beri am curajul sa vorbesc franceza fluent si fara urma de accent:)...

abia astept sa plec din nou!!!!!!

si epilog

dupa ce am mai contemplat un ultim apus singeriu (jur, apusurile de la tropice sunt absolut spectaculoase si impresionante), m-am carat in camera unde am descoperit 3 missed calluri si un mesaj de la nick, care vroia sa ma vada. asa ca i-am zis sa vina la mine. acum situatia ideala ar fi fost sa repetam scena de sex nemaipomenit, iar la 3 minute dupa sa-l anunt ca stiu ca suna oribil, dar tre sa ma vad cu niste prieteni de la care sa-mi iau ramas bun ca plec, si sa ma duc sa ma vad cu ian in opium. dar am fost decenta:) si m-am multzumit doar cu compania lui nick pana la dimineatza la 7 cand am plecat fiecare in treaba lui: el la cursul de foto subacvatic, eu la barca.am ajuns cam ultima pe barca, si l-am intrebat pe un domn localnic daca e cafea pe barca. nu mi-a raspuns, in schimb l-a intrebat pe unul din colegii lui de pe ponton ceva in thailandeza, din cate am dedus eu ceva de genul: "ametzita asta nu a baut cafea, mai stam sa o lasam sa bea o cafea?" era trecut de 8, adica ora de plecare barcii. omul i-a raspuns ceva tot in thailandeza, care a fost ceva probabil:" da, ma, hai ca e simpatica, zi-i sa vina pe ponton". asa ca am urcat inapoi pe ponton, unde omul a tipat unei femei sa-mi aduca o cafea. pe ponton, la o masa mare, sedeau vreu doua familii numeroase de musulmani, care isi incepeau ziua cu mic dejun si conversatie. m-au invitat zambitori alaturi de ei, si mi-au oferit o cafea si o gogoasa. m-au privit amuzati si veseli pana cand mi-am terminat micul dejun. unul din ei mi-a zis: " you very important today, miss, boat not going until you finish breakfast". m-am uitat spre barca, si intr-adevar, am vazut fetze indignate de turisti prin geamurile barcii: doar eu mai eram de urcat in barca. "take your time" zice unul din zambareti. "it's breakfast, and boat not go until we say you are ready". m-am grabit totusi, si dupa ce am terminat, am vrut sa platesc, dar nu mi-au luat bani. mi-a picat bine tratamentul vip din ultima dimineatza:).

in timp ce ne indepartam cu barca de insula, m-am uitat cu invidie si jind la barcile de scuba care plecau spre scufundat. evident pe una era si ian:)

dupa vreo ora jumate am ajuns in koh phi phi, unde am urcat pe alta barca si am continuat drumul spre phuket. in phuket am luat taxiul pana la aeroport, vreo ora. totul mi se parea atat de ireal, parca nu imi venea sa cred ca plec. drumurile pe avioane nu au fost spectaculoase, nu s-a intamplat nimic notabil, doar ca mi-am cumparat o sticla de sake in bangkok, si au vrut sa mi-o confiste aia din aeroportul din viena, dar pana la urma i-am facut check in cu 15 minute inainte de decolare. europa e un loc ridicol, absurd, fals si urat. vreau inapoi in asia.

s o sa ma intorc, doar ca acum tre sa mai muncesc un pic, tre sa invat sa conduc. dar sigur plec, si de data asta, pe termen mai lung

inainte de epilog

deoarece din pacate tre sa ma car inapoi acasa si nu e epilog deoarece mai am drumul lung spre casa in fatza mea.
ultimele 4 zile mi le-am petrecut facand scuba diving, si jur, e ca un drog, doar poate putzin mai scump. imi place mult de tot, si toti oamenii cu care m-am scufundat au fost impresionati de mine, au zis ca ma descurc exceptional de bine pt cata experientza am, ceea ce ma bucura. nu imi vine sa cred ca pana acum mi se oprea respiratia si ma faceam transparenta de frica daca intram cu capul sub apa din greseala. iar serile mi le-am petrecut pana la un punct tatonandu-ne cu nick, care s-a dovedit a fi cireasa de pe tort dupa ce am trecut la faza urmatoare. nick nu e cel mai frumos barbat ( dar arata f bine nevertheless) pe care l-am cunoscut in vacantza asta, dar are ceva foarte misto. plus ca ma face sa rad si avem niste momente si dialoguri spontane foarte reusite. parca totul curge de la sine. si la un moment dat, alaltaieri, au curs pana la capat, if you know what i mean. m-am straduit eu sa nu alerg ca o albina la polen la tot ce misca dar nu am reusit (again). si sa zic sincer, nu-mi pare rau, pt ca a fost una din alea ca in filme. tunete, fulgere si electrocutari, sau de genul cand esti foarte indragostit si te mai si potrivesti. fiecare reactie si gest si miscare a fost absolut perfecta. a fost atat de misto incat am ramas amandoi socati cu ochii in tavan gandindu-ne: wtf?! adica cum se poate, ca in general sexurile de la inceput nu sunt neparat cele mai reusite, si in orce caz nu in halul asta. oricum, omul foarte bine, dar cred ca foarte bine mai ales in combinatie cu mine, a fost una din alea cu chimie absolut impecabila. as zice top 10, dar e mai degraba medalia de aur. cu exceptia faptului ca la 5 minute dupa, m-a anuntat ca tre sa se vada cu un prieten care pleaca maine ( ma rog, asta stiam deja dinainte, n-am crezut ca e atat de important) . am ramas fara reactie vreo 30 de secunde, dar dupa ai am zis, ok (oricum trebuia sa ma trezesc devreme sa ma duc la scufundat), nu fara sa-i zic ca e nesimtit. m-am dus sa fac un dus, a venit dupa mine, si aceleasi tunete, fulgere si descaracari electrice. wtf iar? dar dupa aia m-am imbracat si m-am carat si i-am zis sa nu ma mai caute. nu m-a dat afara niciodata nici un barbat din patul lui la 5 minute dupa
oricum, a doua zi dimineatza, nivelul meu de endorfine era cu mult peste orice nivel cunoscut de mine pana acum, la amintirea starii de aseara. pe drumul spre insula unde urma sa ne scufundam am rajit tamp in continuu si am flirtat cu nerusinare (si nu pt prima oara) cu dive masterul cu care m-am scufundat in fiecare zi. ian, un englez oarte blond si cu o fatza borderline urata, dar cu corp impecabil si care mi se pare foarte sexy. recunosc ca am avut nenumarate ganduri murdare contemplandu-l i fatza mea sub apa. si pe barca, fara tricou si cu un abdomen impecabil. poate nitrogenul acumulat in corpul meu are efecte afrodisiace, dar salivez cam des la toti barbatii bine care se perinda constant prin fatza mea. si oricum, e ceva la barbatii care sunt scufundatori, in afara de faptul ca arata bine, au o siguranta de sine si un calm si o fortza care mi se par foarte atragatoare. stiu, sunt o pocnitoare...
dar pe de alta parte, cam asta se intampla cand calatoresti mult, cunosti o gramada de oameni interesanti, si iti doresti cate ceva de la fiecare. si ca fiecare din ei isi doreste cate o bucatzica din tine. un schimb global reciproc de bucatici. partea nasoala e cu egoul meu care ar vrea ca eu sa pot sa poftesc la toate bucaticile din fatza mea, dar ei sa stea cuminti si sa nu-i intereseze alte optiuni. ceea ce nu se intampla, si inteleg. pai daca eu, care sunt relativ decenta, poftesc la tot ce e in fatza mea, ce sa mai zic de unii mult mai nesimtiti?
prietena proprietarului clubului de diving e o turcoaica interesanta care se plimba prin lume de ativa ani, cred ca are vreo 40 de ani dar arata mai tanara. si sa oferit sa-mi citeasca in tarot, ca se pricepe. a fost oarecum nostim, gandindu-ma ca ioana si-ar fi dorut asta mult de tot. si mi-a facut o descriere foarte buna din carti, ceea ce e ciudat, ca nu stia nimic despre mine.
aseara nick nu a trecut pe la mine pana la 10 (am aflat ulterior ca cica avea febra de la insolatie), asa ca m-am dus la baute la o carciuma la care stiam ca o sa fie ian (divemasterul cel blond), dar m-am intors cam nemultzumita pe la 12 noaptea pt ca ian nu era acolo. (karma is a bitch, asa-mi trebuie daca stau cu curul in mai multe luntrii). mi-a zis azi dimineatza ca a ajuns pe la 12 noaptea. (mersi mult, m-am gandit in mintea mea)
si acum tre sa ma car sa imi fac bagajul, ceea ce nu e un lucru deloc placut. si apoi vad, poate ies la niste beri sau ma culc direct. ramane de vazut
concluzia e ca lumea e un loc foarte frumos si fascinant de care nu cred ca as putea sa ma satur niciodata. si ca viatza mea abia acum incepe, iar pana acum a fost o chestie penibila si plicticoasa. si ca o sa fie nasol sa ma intorc, in momentul in care incepusem sa redevin asa cum eram inainte de a ma muta la bucuresti, un om vesel are zambeste pe strada si e destul de curios si dement sa se arunce la tot ce-i arunca viatza in cale
i want some more.....

si votez cu populatia masculina anglosaxona:)

koh lanta

bai, io am crezut ca e foarte cald in koh tao, dar apoi am ajuns in koh lanta. e ultra cald, te frige aerul in nas, zici ca esti in desert. e o insula mare, nu de genul de luat la picior. in majoritate locuita de musulmani prietenosi, calzi si pasnici. marea andaman e foarte frumoasa, azurie si calda, asa ca am decis sa iau un taxi pana in Saladan (7km) si sa caut un club de scuba. ceea ce am si facut, am gasit un club care mi-a placut, am luat o oferta si m-am intors acasa la bungalourile de pe plaja ultrafierbinte.
seara am iesit sa ma plimb un pic, si am intrat in vorba cu un tip care facea si el poze. nick e englez si tocmai a venit si el din koh tao cu o zi inainte. el a vazut gandaci pe night boat, eu macar nu. am povestit apoi la niste beri vreo 3-4 ore si am hotarat sa inchiriem un scuter a doua zi si sa dam o tura pe insula.
nick a inceput armata la 16 ani si a fost marine timp de 7 ani. acum e instructor de scuba, dar pt ca s-a cam plictisit de instructaj, acum filmeaza scufundari si a venit in lanta sa faca un curs de fotografie subacvatica. are o familie foarte misto, a trait intr-o multime de tari mai intai cu parintii, apoi cu armata, apoi a lucrat p un vas (ulterior am aflat ca afost antrenor de scuba al familiei patronului clubului Chelsea, dl Abramovici) si acum ca e instructor si cameraman. si nu are nici cea mai mica intentie sa se opreasca din calatorit. canta la chitara si la pian si ii place mult sa faca surf. si are un zambet frumos si dulce, ochi albastri si mare simt al umorului.

a doua zi am inchiriat un scuter si ne-am plimbat pe insula, am ajuns in orasul vechi lanta care arata ca un decor de film ceva un mix intre film cu cowboy meets chinatown. ne-am dus si intr-un sat de seagipsies si am facut o tona de poze geniale iar apoi ne-am dus mai intai intr-un capat al insulei ca sa se inscrie el la cursul foto apoi in celalalt capat ca sa ma inscriu eu la excursia de azi de scuba.
seara am mers la un restaurant foarte misto pe plaja unde am mancat foarte bine, am ascultat muzica buna si am povestit o gramada.
m-a condus acasa pe la 12 noaptea, iar dupa ce mi-a urat noapte buna de 500 de ori si m-a incurajat sa nu am emotii pt scufundarea de maine a plecat in sfarsit. dupa vreo 2 minute, bate la usa mea, ii deschid, si-mi spune repede: i am very sorry but i would very much like to kiss you, and if i don't tell you that now, i will not be able to sleep all night". m-a pufnit rasul, ca a fost foarte comic, si evident ca nu am avut de ales si l-am lasat.

eu chiar incerc sa fiu decenta... oricum, doar ne-am pupat, omul a plecat fericit si a ramas ca ne vedem azi dupa ce ma intorc eu de la scufundat.

acum o sa ma opresc din scris ca am scris destul si mi-e foame dar mai scriu si maine.

night boat

barca de noapte e o barca mai mare de lemn cazuta de te intrebi cum de mai sta intreaga. colac peste pupaza au burdusit-o tailandezii cu fraierii de noi de ma mir cum de nu ne-am scufundat. avea o incapere mai mare pe 2 nivele in care pe fiecare nivel, in stanga si dreapta erau 3 nivele de rafturi inalte de vreo 70 cm cu saltele multe si inguste asezate unele langa altele, tot de vreo maxim juma de metru latime fiecare. pt cine a vazut filme cu auschwitz, ar fi o referintza buna, doar ca incaperile din lagar erau mult mai luxoase si mai mari. sau putem compara cu o ferma de gaini, doar ca in loc de gaini de data asta erau oameni la gramada pe saltele subtiri si imputzite.
mie imi place la cald, dar aici era prea de tot si eu nu zic asta niciodata. nici o bula de aer, caldura de ti se lipeau hainele de tine instantaneu inghesuiala si balans ca la balamuc. noroc ca imi cumparasem o sticla de apa si un pachet de napolitane pt ca alfel ma lua mama dracului. si noroc ca tzin pastilele de rau de miscare la indemana, ca si asa a fost greu. slava domnului am transpirat atat de tare si de mult incat nu a trebuit sa fac pipi.

am pornit la 9 seara si am ajuns la 5 dimineatza transpirati si imputiti in surat thani de unde am luat vreo alte 3 microbuze/autobuze si un feriboat si am ajuns in sfarsit la 2 in koh lanta. am fost desteapta si mi-am luat o camera de la o agentie de voiaj ca sa nu trebuiasca sa ma perind cu boarfele dupa mine si m-am cazat

such a slut...

si deci ramasese ca plec din koh tao, mai ales ca am inceput sa imi am complic viatza amoroasa. m-am intors in camera la tanarul jacob cu care cu ocazia asta am avut ocazia sa si vorbesc. e din utah, are 25 de ani si e frumos si crocant de pica, inalt, cu o fatza foarte frumoasa, buze carnoase si dreadlocks genul boem. vine dintr-o familie de mormoni cu 10 frati din care 3 adoptati. pana pe la 14 ani nu a fost la scoala pt ca a facut home schooling cu mama lui. este inteligent si cult si stie chestii ciudate si neasteptate: canta la pian, stie multa istorie, citeste mult, se intretine singur prin asia, este foarte politicos, timid, atent si bine crescut. a ramas ca ne vedem mai tarziu sa-i dau niste muzica de pe ipod si urma sa trec pe la barul in care lucra. dar mai intai m-am intalnit cu dara, un fost avocat din londra cu care am avut niste conversatii interesante de cateva ori. apoi m-am asezat sa beau o bere pe plaja la mine, si in timp ce faceam eu poze cuminte, apare un tip cu care intru in vorba. sau mai degraba el cu mine.

am ramas oarecum fascinata de noul personaj pt ca desi am vazut foarte multi oameni aroganti si siguri pe ei, asta ii depasea pe toti. dar cu toate astea, reusea sa ramana foarte simpatic, optimist, vesel si atragator. tal e un evreu brunet de vreo 30 de ani, cu un zambet permanent in ochi si pe buze, carismatic, inteligent si foarte sigur pe el. stie tot ce urmeaza sa faca si cum si cand, businessman de succes, si-a planuit urmatorii 5 ani foarte corect si cred ca se va tzine de plan. am povestit si am ras foarte misto vreo 2 ore, dupa care m-a invitat la o cina. am mers la cina si am continuat sa raman fascinata de omul asta: tot ce facea si tot ce zicea, de la ton, subiect, locatie, gesturi, mod de operare pana la ultimul detaliu era perfect. zici ca ma uitam la un film. si evident, dupa cina romantico haioasa, in loc sa mai merg vreo 50 m pana la cabana mea, am ajuns in bungalowul lui. m-am gandit sa fiu sincera si sa-i spun ca tocmai m-am despartit de un alt tanar acum cateva ore, dar ar fi fost cam ciudat. evident ca si deturul din bungalow a fost perfect. dar tocmai pt ca atata perfectiune este obositoare ( nu stiu cine ar vrea sa fie pe termen lung cu un om atat de perfect, calculat si sigur pe el), am decis totusi ca aleg varianta pe tremen scurt si am plecat acasa pe la 3 noaptea.

da, stiu...

a doua zi mi-am facut bagajul cu durere in suflet ca plec, am reusit sa evit toti pretendentii cu succes pana pe la 4, apoi m-am dus pe la jacob, mi-am cerut scuze ca nu am trecut ieri, i-am dat niste muzica si mi-am luat la revedere. apoi cand m-am intors, mi-am zis fetele din bar ca m-a cautat tal, cu care m-am vazut si cu el, ne-am luat afectuos la revedere si mi-a zis ca tre sa-l vizitez neaparat la amsterdam. iar eu l-am convins sa faca un curs de diving la clubul de la care tocmai plecam si sa-si cumpere niste echipament tot de acolo. (ar trebui sa-mi dea comision jean jacques)

si am plecat spre barca de noapte, dupa ce toata ziua nu am mancat nimic si am baut vreo 7 beri.

la fundul marii

pai sa revin, ca n-am mai zis nimic. am facut deci un curs padi open water, cu un instructor frumos si simpatic si foarte bun, dupa cum am mai zis. mi-am facut toate exercitiile exemplar de bine, fara panici si sincope si mi-am luat si testul ( destul de simpu) . e uimitor cat de bine iti iese totul cand vrei sa impresionezi un tanar frumos:). deci cum ar veni, dupa doua trei zile petrecute alaturi de paul, am voie sa fac scufundari pana la 18 m. de fapt mi-a placut atat de tare pe fundul marii incat am decis sa trec la faza urmatoare si sa fac si advanced open water. problema e ca din pacate am avut ieri niste probleme cu urechile si nu am reusit sa ma scufund, si a trebuit sa astept pe barca uitandu-ma frustrata la ceilalti ca ei se scufundau si eu nu. ieri ma gandeam sa mai stau sa astept sa-mi treaca raceala sau naiba stie ce am la urechi ca sa fac cursul advanced
de altfel, gasca de aici e super misto: jean jaqcues, adica jj, proprietarul clubului de diving e super ok si simpatic, apoi mai e micutzul nemo, tot francez si ultra carismatic, ayelet, o israelianca de treaba si simpatica si matt englez obraznic si frangator de inimi, prieten cu paul.
aseara am baut o gramada de beri de nervi ca nu am putut sa ma scufund si am iesit in gasca la o masa, alte beri, multe beri
dar pana la urma, azi dimineatza, dupa ce m-am trezit langa un tanar mult mai tanar decat mine ( am zis ca 10 ani diferenta e limita, dar nu m-am tinut de ea) - pe care l-am lasat sa doarma in bungaloul meu, ca eu ma trezesc la 7, indiferent cat de putzin dorm, mi-am at seama ca e timpul sa ma mut de aici.
sper sa ma hotarasc pana diseara unde vreau sa plec, dar de plecat plec sigur maine. doua idile in acelasi loc ( paul si tanarul jacob) e prea mult, time to go....

fara masca

pai da, urma sa zic cum e cu koh tao. am fost norocoasa sa ajung cand nu era chiar plina ochi de oameni, ceea ce e dragutz. am luat-o la picior de doua ori sa inspectez insula, dar m-au gonit acasa ploaia tropicala si matache.

pai treaba e asa: se numeste insula testoasei pt ca asa au denumit-o unii mai demult pt forma ei care arata ca o tzestoasa, si, coincidenta, e si loc de imperechere pt niste specii de tzestoase. a fost nelocuita pana pe la sfarsitul anilor 1800, cu exceptia unor pescari care mai veneau pe aici sa se adaposteasca de furtuni si a unor pirati. din 1933 vo paispe ani a fost transformata in insula pe care erau incarcerati detinutii politici, dar pana la urma au fost gratiati la interventia unui ministru, si in acelasi an au tabarat niste frati de pe o alta insula si si-au apropriat niste pamanturi si asa s-a lansat viatza economica pe insula.

dupa ziua cu ploile am dat o tura sa gasesc club de scuba. dupa vo 7 cluburi, care mai de care mai luxoase, m-am oprit la unul mai amarat, la acelasi pret sau poate chiar mai prost, dar mi-a placut omul si oferta. pana la urma, mi-a zis ca daca incep imediat, inainte sa vina lumea din koh phangan de la full moon party, am sansa sa fiu doar eu cu instructorul, altfel am fi 3 sau 4. am sarit la oferta, si iata ca azi am inceput prima zi de padi open water cu un instructor privat fruos si simpatic, si extrem de bun.

si ca de obicei, am facut o algere buna, ca nu m-am dus la ale recomandate de lonely planet si alte balarii, baiatul asta este foarte bun si se concentreaza doar la mine. colac peste pupaza, matache ma paraseste brusc, dupa doar 6 zile, ceea ce ma uimeste din plin, asa ceva nu s-a mai intamplat de 10 ani. azi a fost zi cu exercitii din alea de dat masca de pe cap si tot felul de chestii scary, dar mi-au iesit perfect toate din prima incercare desi a fost ultra greu, cu exceptia exercitiului cand tre sa-ti dai jos cureaua cu greutai sub apa si nu m-am asteptat sa o iau razna fara greutati. m-am cam panicat, dar paul nu m-a lasat sa ies din apa si am reluat exerciatiul care la adoua incercare a iesit perfect. e un exercitiu destul de greu (la inceput) sa ti inunzi masca sau sa stai fara masca, dar m-am obisnuit, mai ales ca paul tot timpul ma face sa zambesc sub apa si mi se inunda masca atunci cand misc muschii fetzei

maine iar examene, teste si quizuri dimineatza si dupa masa iesim pe mare cu barca.

pe de alta parte, o sa ma mut iar la boemie de la luxul la care stau, ca am o cazare gratuita de 3 zile la resortul unde fac scuba. coliba nasoala rau, apa rece si vai de mama ei mai scumpa decat camera dragutza unde stau acum, dar nu ma intereseaza pt ca nu ma mai doare gatul si a trecut si cistita. resorul e la 6 km de unde stau eu, si m-am tot plimbat pana acum dus intors, dar e cam enervant sa ma trezesc cu 2 ore mai devreme. unde mai pui ca acolo sunt oameni simpatici, vreau sa stau si acolo putzin. in insula asta vine toata lumea sa-si ia certificat padi si toti stau in gasca, nici nu se uita la altii. dar aseara am cunoscut un baiat olandez care era cam amarat ca i-au furat unii camera foto si ipodul din trenul de noapte de la bangkok!!! adica acelasi cu care am calatorit si eu. l-am inveselit, si drept umare m-a dus cu scuterul sa mancam clatite si chiar a vrut sa ma invete sa conduc scuterul. dar am zis pas, ca sa ma pot trezi azi dimineatza la 6. oricum 11 seara e deja ora de dormit la mine:)

o sa revin cu relatari despre scuba de maine, ca evident daca m-am laudat ca totul a iesit bine i prima zi, maine probabil voi comite ceva penibil

si o ultima chestie: dupa treaba cu arrogant french SOB ( ca nu stiu oricum numele oficial), am crezut ca nici nu ma voi mai uita la barbati o perioada. gresit, cum am pasit pe insula asta, m-am razgandit imediat e a sa o aglomeratie de oameni misto:)

koh tao

sau insula tzestoasei. e frumusica, plina de oameni frumosi, musculosi si bronzati si shopuri de diving. locul doi in lome la emis certificate de scufundator. si sper ca si eu voi deveni absolventa dupa ce pleaca naibii matache din viatza mea. o sa ma duc azi sa o explorez mai in amanunt. la sosire m-am cunoscut cu 2 cehoaice pufoase si speriate la care le-am zis sa-si lase rucsacele intr-un loc si sa mearga fara ele in cautare de cazare. n-au vrut, ca au citit ele in lonely planet ca sunt cazari ieftine pe nu stiu ce plaja. eu m-am lasat boarfele intr-un loc si am plecat impreuna sa cautam cazari. am ajuns si in partea despre care scrie in lonely planet. totul era scump, evident. le-a apucat disperarea si erau transpirate si obosite sub rucsacele care nici macar nu erau atat de grele si eu nu am mai stat dupa ele ca ma plictiseau. ma gandisem sa le ajut ca erau cam pierdute in spatiu si speriate de bombe. oricum, cand le-am sugerat ca cred ca e mai bine in partea opusa a plajei, m-au privit neincrezator, si mi-au zis ca ele mai vor sa se gandeasca si ca sa nu stau dupa ele. cred ca aveau impresia ca vreau ceva de la ele, nu stiu.

mi-am gasit cazare in partea opusa, exact cum am zis de la inceput. mai tarziu, cand eram la net, au aparut si ele si mi-au zis ca s-au intors pana la urma acolo unde am zis eu si si-au gasit o camera frumoasa. s-au cam inverzit cand le-am zis ca si camera mea e frumoasa si mai ieftina decat a lor, si am apa calda iar ele nu.

anyways, dupa o cina cu spicy papaya salad de ai impresia ca faci buze de angelina jolie si ies toti dracii din tine m-am carat sa dorm, desi mai devreme cunoscusem o englezoiaca si un spaniol care mi-au zis sa ma vad cu ei diseara la o terasa. (englezoaica zici ca era sora lui naomi, aceleasi calitati. care dracu ati zis ma ca englezoaicele sunt nasoale, ca nu e deoc adevarat). acasa am constatat intr-adevar o crestere in volum a buzelor dar din pacate de genul herpes. asa ca m-am intors la farmacie sa-mi iau un unguent si de asemenea niste pastile recomandate de farmacista cu albstru de metil. ceea ce credeam eu ca e durere de ovare, s-a dovedit a fi o combinatie intre o vizita neasteptata de la matache si o cistita neplacuta de la dusuri reci si stat cu curul pe nisipul ud.

si am uitat sa mentionez ca in ultimele zile ca sa-mi descarc nervi pe francez am alergat cate 6 km cu pauze si am inotat cate o juma de ore in fiecare dimineatza, desi nu ma simtzeam prea bine. asa ca situatia s-a agravat, ca apa a fost cam rece in ultima perioada.

oricum, la intoarcerea in camera am facut niste vocalize de oh-uri de englezoaica, dar la mine suna gatuit si deloc senzual. o sa mai exersez, poate reusesc sa ma transform cumva in marilyn monroe. deja incep sa dau semne ca ma transform in printzesa cu sange albastru, adica fac pipi ca cerneala, de la albastrul de metil ingerat. ( bine cam-a avertizat farmacista)

despre tailandezi

ce e misto in tailanda e ca in momentul in care treci peste constipatiile de turist pufos si stresat ca toata lumea iti vrea banii, lucrurile se schimba. deja am un alt fel de comunicare cu localnicii si imi place foarte mult. evident ca toti ar vrea sa castige bani de pe urma ta, asta mi se pare normal, ca doar traiesc din servicii turistice. si evident ca sunt si oameni de cacat si aici ca peste tot, care vor sa te tzepuiasca. dar majoritatea au o atitudine foarte misto si calda: daca ai fost la ei odata sau de mai multe ori, si daca te simt ca le acorzi incredere si le zambesti tot timpul, incep sa construiasca o relatie cu tine. domnul la care ma duceam la net, ma saluta si facea cate o conversatie cu mine de cate ori ma vedea pe strada. cand am aflat ca s-ar putea sa nu pot schimba biletul, mi-a zis sa nu-mi fac probleme, ca maine totul va fi bine. m-a vazul intr- dimineatza plecand sa fac jogging - ca sa scot din mine dracii pe care ii aveam pe francez, si nimic mai bun decat putin sport - m-a intrebat: good morning, are you ok? yes! ar e you sure? no, but i will be:). mai tarziu cand m-am dus la mail m-a intrebat: are you ok now? adica ce vreau eu sa spun ca in romania sau europa, nimeni nu ar da atentie unui client la felul asta. la sfarsit m-a dus el la vapor ca era departe, evident contra unui cost normal, dar mi-a zis pe drum de vreo 5 ori ca ii pare rau ca plec, si ca daca ne-am intilit zilnic acum o sa-i fie dor de mine si spera sa ma mai vada pe acolo. si asteanu de genul text de agatzat sau apropouri.

coafeza la care m-am spalat pe cap m-a vazut ca eram pe jos si m-a dus cu motorul pana acasa ca erau vreo 2 km, oamenii la care ai fst vreodata in magazin te cunosc toti si te saluta can te vad pe partea cealalta a drumului, cu un mare zambet si un how are you today?

grasutza de la care mi-am luat un suc de morcovi ieri cand am ajuns, m-a vazut seara trecand vizavi, mi-a faut semn sa vin la ea. am crezut ca vrea sa-mi zica sa mai iau un suc, dar nu: manca porumb fiert si apoi prajit, si vroia sa-mi ofere jumate din el. a fost foarte bun.

si inainte de a ma urca pe vapor am mai cunosut un personaj tailandez, un tip de 41 de ani dar care arata de 25, foarte haios si zambaret, slab si negru de la soare si cu cel putin un cap mai scund decat mine. vindea cazari si cursuri de diving. m-a abordat cu intentia de a-mi vinde o cazare. i-am zis zambind ca sigur, vreau sa vad ce are. dar cand m-a intrebat unde vreau sa stau si i-am zis ca nu vreau zona aglomerata, a recunoscut zambind ca din pacate nu are asa ceva, el lucreaza pt un resort si club de diving in zona cea mai comerciala. dar am inceput sa povestim despre una alta, mi-a zis din prima ca majoritatea turistilor au impresia ca vrei sa-i tzepuiesti. . de fapt stand si asteptand vaporul, am vazut un val de oameni care soseau, si foarte multi din ei erau destul de crispati, si nici nu vroiau sa auda despre oferte. toti au citit in lonely planet ca nu trebuie sa ai incredere in oamenii din port. dar adevarul e ca depinde foarte tare de atitudinea ta, ce raspuns primesti. asa am fost si eu la inceput, acum vorbesc mult mai mult cu localnicii.

cand a auzi de romania, s-a luminat la fatza ca avem noi un fotbalist foarte celebru, pe care il admira mult. si aveti tricouri galbene la fotbal, stiu, ca imi place mult, zice. omul era fan hagi, juca fotbal zilnic, si alerga zilnic sa se mentina in forma

pe vapor am povestit cu kob (asta era numele lui), filozofari despre viatza, sport si relatii. vorbea destul de bine engleza. il intreb de ce? pentru ca vorbeste foarte mult cu turistii si a avut o relatie cu o englezoaica. hm. de la englezoaica ti se trage, nu de la turisti. esti insurat? nu, am fost. copii ai? da, doua fiice, una cu o frantuzoaica si una cu o englezoaica. imi zice razand: eram foarte tanar si m-am combinat cu niste fete venite in vacantza. diferentza de varsta dintre cele doua fiice pe care le are e de nici un an, una din fiice are 19 ani, cealalta 20. pai si cu care te-ai insurat? cu englezoiaica, dar aia s-a decis dupa 2 ani ca e mai bine pt copil sa creasca in anglia. a plecat si kob u ele 2 ani la londra, dar nu i-a placut acolo si s-a intors. un lucru am inteles, zice: locul meu e aici, nu pot sa traiesc i lumea aia ciudata de la londra. si am mai intzeles un lucru: tre sa porti prezervativ:)

l-a debarcare mi-a dat numarul de telefon sa-l sun daca am chef sa ne vedem sau daca am nevoie de ceva. poate ca o sa-l sun sau o sa-i fac o vizita la clubul de diving, vom vedea

sex and the beach

dar inainte de asta o iau cronologic si zic partea mai putin interesanta, si anume am fost cu Joe in Thong Sala la un food fair, ceva de felu festivalul berii doar ca era multa mancare. printre care niste greieri, gadaci, si omizi pane. nu am fost curioasa, daca asta e intrebarea. si in timp ce am mancat ne-am amuzat impreuna cu joe de povestea amoroasa cu francezul. oricum, Joe e un tip destept si misto si prinde la replici, dar ii cam place de mine asa ca si el, si micul rastaboy Anthony baga strambe: de genul: "tu ai vazut ce face? dar de ce nu sta cu tine la masa? uite-l ca pleaca" "da, e liber sa faca ce vrea, nu stiu unde pleaca" pai stiu eu, se duce la rusoaica" si asa mai departe

doar ca intre timp lucrurile s-au asezonat cu o frumoasa englezoaica, care s-a mutat exact langa mine. de fapt ea va fi eroina acestei povesti.
coliba in care stau eu are doua camere: a mea si a englezoaicei naomi. peretii sunt atat de subtiri incat auzi si pasii desculti. noaptea, nu mai zic.

si sa trecem la Naomi: femeie tanara de 28 de ani dar arata de 20, frumoasa, pe genul voluptos, cu un ten bronzat,impecabil si fara urma de por deschis, zambet chicotit si cristalin permanent, ochii mariti mai tot timpul a surpriza/mirare/inocentza in cantitate absolut perfecta si niste buze carnoase care se asorteaza perfect cu restul de faptura. privirea nu foarte inteligenta, dar nu te deranjeaza deloc, deoarece are atatea alte calitati, si exuda atata bunatate in lumea din jurul ei, incat chiar nu mai conteaza altceva. la harmonia generala de calitati unele studiate ca de exemplu gesturi multe si delicate cu mana, ochii mari naivi si capul lasat intr-o parte la mare profesionalism, altele primite de la mama natura, se adauga felul de a vorbi. si aici, un alt capitol: englezoaicele au un stil de a vorbi foarte corect, mai rar sa inteleaga tot prostul, cu toate ca accentul e intoatdeauna perfect iar tonalitatea vocii un amalgam de sunete si atitudini care formeaza un fel de flautul fermecat. adica oricum, cred ca le invata de mici sa faca vocalize ca sa aiba voce de cap cristalina. de exemplu un hello!, sau un simplu oh! ( si se introduc multe ohuri in conversatii - oh really, oh, what a pity, oh? etc) suna o treime ca un flaut, o alta treime ca tonul cu care vorbesti unui copil sau unui handicapat si o treime expiratie orgasmica totul amestecandu-se intr-un cuvant menit sa farmece urechile de barbat.

cu totul, fata asta era o printesa - 4 costume de baie roz si unul auriu pe prispa la uscat tot timpul si un ursulet de plus de alb in mijlocul patului. locul in care am stat era misto, ca un fel de comunitate, asa ca ziua ne lasam usile de la bungalouri deschise.

mie mi-a placut de ea, era ok, chiar am conversat niste banalitati de cateva ori, de treaba printesa. nu de dezbatut chestii profunde, dar credeti-ma, alea chiar nu au nici o valoare. si naiva fata fix cat trebuie. daca ar fi dupa mine as face un film despre femeia asta, fara nici o ironie, e fascinanta.

cert e, ca in mod evident, francezul a pus ochii pe ea, in ziua de dupa rusoaica, cum ar fi facut orice barbat de pe lumea asta.

si deci ma intorc de la targ cu Joe, ma culc pe la 11 si dorm cuminte pana pe la 3, cand apar cei doi porumbei. eu oricum stiam ca se va intampla ceva de la Joe care tinea sa ma informeze ce topita e aia dupa francez, si alte detalii despre care ii tot ziceam ca nu ma intereseaza, nu e treaba mea. dar totusi, speram ca nesimtitul macar ii va propune sa mearga in bungalul lui, care era mai departe de al meu, si nu dupa perdea, cum era camera lui Naomi. francezul stia foarte bine cum e cu sonorizarea in bungaloul meu, pt ca a stat si el acolo vreo doua zile la un moment dat, am fost vecini, inainte de evenimente.

si de fapt de aici am aflat ca e printesa, adica francezul o lua peste picior ca "you are such a princess!" dar chiar era nimerita expresia pt femeia asta
in sfarsit, conversatie languroasa pe care nu as fi dorit sa o aud, cu multe chicoteli cristaline a la flautul fermecat, si vocala a si o de multe ori. mi-am pus perna peste cap, repetandu-mi in cap furioasa "eu nu vreau sa aud asa ceva!!!!!" dar cam degeaba. intr-o prima faza egoul meu enervat si furios injura de mama focului. adica ok, te culci cu trei femei (sau trei barbati) unii dupa altii in aceeasi saptamana, no big deal, toti am facut asta, nu-i asa? dar nu in acelasi loc, sub nasul celorlalti, demonstrativ. pana cand l-a un moment dat, m-a izbit brusc absurdul si comicul situatiei in care stateam furioasa cu perna pe cap, si m-a busit rasul.

din pacate, am auzit destul. raman o admiratoare a ei, iar barbatii din toata lumea probabil admiratori ai lui ( adica trei femei intr-o saptamana...)

si abia si mai tarziu mi-am amintit ca am un ipod care ma poate preoteja de neplaceri sonore de genul asta. si mi-am pus ipodul, pe care l-am scos cu grija abia pe la 9 dimineata dupa ce mi-am facut bagajul si m-am asigurat inainte ca nu o sa aud nimic daca scot castile ( de genul cand vrei sa intri in apa, mai intai bagi un deget, mai intai am scos sfert de casca, apoi juma de casca, etc)

dupa ce m-am intors de la cafea, m-am intalnit cu Naomi care povestea cu rastaboy Anthony pe prispa casei. ea mi-a complimentat parul si dupa o scurta conversatie, in care si-a exprimat sincer regretul ca plec, si-a cerut scuze chicotind ca "we might have been a bit loud last night". "it's ok", i-am raspuns zambind, "we all do that" si-mi statea pe limba sa adaug" and with the same guy, apparently". dar m-am abtinut. saraca fata nu stie nimic si nu avea nici un sens sa-i stric vacanta sau sa fac vreo scena. in fond, ea e chiar ok, el e un nemernic. evident, Anthony nu s-a abtinut sa nu sublinieze: did you hear that? they were loud last night!", i-am aruncat o privire veninoasa si i-am raspuns zambind un "really?" ascutit.

mi-am luat la revedere de la toata lumea, in afara de francez si am plecat imediat spre vapor, impacata, amuzata si bine dispusa

dar vreau sa ma fac printesa englezoaica, inca nu mi-am revenit din admiratie. ma gandesc sa exersez vocea de cap flautizata, dragalasenia si vocalele alungite pe oamenii de aici, ca acasa o sa zica lumea ca mi-am pierdut mintile

despre ploaia tropicala

ieri am fost la trei masaje din care unul m-a ucis, iar apoi am hotarat sa merg la o petrece cu pustii suedezi. din pacate era techno monoton, galagios si interminabil, dar apoi a inceput sa ploua si dupa 10 minute de stat sub o streasina am hotarat sa fug acasa. ploaia tropicala e absolut fenomenala, in exact 10 secunde te faci ciuciulete, e atat de multa apa care cade cu asa o viteza incat te face fleasca instantaneu. evident cand am ajuns acasa a trebuit sa-mi dau jos hainele si sa mi le storc pe prispa. cred ca as fi putut sa fac dus linistita si sa ma spal pe cap cu ploaia, oricum e mai calda decat dusul. daca nu eram bolnava, as fi stat in ploaie un timp, e foarte misto

maine o tai spre koh tao, sper sa-mi placa. daca nu, oricum pot sa revin in ko phangan, ca tare mi-a placut locul in care am stat si oamenii pe care i-am cunoscut. cu o singura exceptie

oh well, ma asteapta alte experiente altundeva:)

de la foarte bine la la rahat

pai ce sa zic, s-a adunat o gasca foarte cool de oameni la bungalourile la care stau. 3 suedezi de 24 ani, baieti de treaba. unul din ei jongleaza de mi-a cazut fatza, si mai e si modest si bine crescut. kiddo - adica anthony - australian de 21 de ani cu rasta, simpatic, il adopti repede in suflet. un cuplu de spanioli foarte misto, el si ea, amandoi 32 de ani. el muzician, am descoperit asta la un jam session la care ne-am dus intr-o seara, si un muzician chiar foarte bun, tocmai a facut soundtrack la un nou film a lui bigas luna. un neamt, danny, care tocmai si-a dat demisia si vrea s-o arda prin tailanda pana se prinde ce vrea sa faca. si joe, un tip mai in varsta, nu-mi dau seama cati ani are, dar ar putea avea 60 sau 70. mare personaj: elvetian de origine, traieste in tailanda de 7 ani, dar a inceput sa calatoreasca de la 17 ani. e un tip destept, enciclopedie, orice il intrebi, stie. e scheletic de slab cu niste cearcane cat casa, deoarece a avut cancer de doua ori. e tot timpul mega stoned dar simpatic si de treaba. si ar mai fi un francez frumos si dependent de tot felul de substante de dimineata pana seara, cu care ne-am apostrofat in continuu timp de 2 zile, de genul ca ii ziceam arrogant french son of a bitch. cu toate astea, am inaugurat si plasa de tantari:) dar dupa ce oricum ziua ne ignoram la modul agresiv si eram orice altceva decat atenti si tandri, pe genul concurs, cine e mai rece si mai nepasator, ne-am decis la lasam lucrurile balta. ceea ce intr-o prima faza mi-ar fi convenit, doar ca la 20 minute dupa, el s-a combint cu o rusoaica de 40 de ani cu trei copii blonzi, cu o casa inchiriata pe deal si mult hasis. evident, asta nu mi-a mai convenit si mi-a lasat o mare vanataie pe ego. colac peste pupaza, am aflat si ca e posibil sa nu mai gasesc bilet ca sa stau mai mult in categoria in care am rezervarea, si astept verdictul, care e diferenta de pret. si si mai bine, a inceput sa ma doara gatul la modul serios - si din pacate am antecedente nu tocmai placute. si tot din cauza dusurilor reci, au inceput sa ma doara si ovarele de tre sa stau chircita de durere de spate.

cum ar fi, in momentul asta ma aflu intr-un fel de rahat emotional si fizic cam neasteptat si neplacut. da o sa o scot io cumva la capat

si daca pana acum m-am pisat pe horoscoape, azi am deschis unul, ca sa vad daca stelele au ceva cu mine, si am descoperit amuzata ca mesajul de azi mi se potriveste: ca ma regasesc intr-o stare fizica si mentala foarte nasoala care nu pare sa aiba intentia de a trece, dar sa nu dramatizez lucrurile ca nu e cazul, si sa ma ocup de mine putzin

deci ma bag la un masaj tailandez si vad io ce-mi aduce ziua de azi si aia de maine

island life

te trezesti dimineata, e cald, soare, apa are o culoare ireala, iti bei cafeaua la terasa cocheta de lemn a lui pam din fatza marii, apoi plaja, citit, stat in hamac, dus rece - ca apa calda nu e dar deja m-am obisnuit, mai ales ca apa nu e atat de rece. apoi urmeaza niste fructe exotice sau mancare tailandeza, plaja, inot, dus, hamac, bere rece... ce altceva as mai putea sa-mi doresc? a, da, ar fi una alta, dar plasa e inca deasupra patului:)

cei doi nemti au plecat din pacate a doua zi, dar helen cea simplutza a ramas si m-a invitat la o petrecere. ne-am intalnit pe la 10 seara la terasa din fata casei ei sa mergem la petrecere. ea si-a luat o vodka de sfert de litru si cola si eu o bere mica. am zis ca bem ceva inainte sa plecam la petrecere, ne-am lungit vo doua ore de vorba cu un baiat de 29 de ani din barcelona, care umbla lela prin lume, tocmai a stat un an in india. el a zis sincer ca lui nu ii place sa munceasca, si deci in loc sa scoata portmoneul pt orice problema pe care o intalneste, mai intai cauta solutii alternative. helen in schimb e un om altruist si muncitor: e infirmiera de profesie, are grija de batrani, oameni cu handicap mental sau animale, si zice ca abia asteapta sa munceasca iar. a fost educativa seara - primele cuvinte p care le-am schimbat cu spaniolul cu accent fermecator au fost: " do you have a skin?" "ha?" "a skin?" "what ?" "do you have paper? rolling paper for the joint?" deci eu am mai aflat ceva, el a ramas de-a dreptul socat cand a aflat ca nu fumez si nici n-am incercat vreodata, si nici nu m-am drogat. cum adica, nimic, niciodata? pai nu, ce sa fac, sunt plictisitoare
s-a linistit cand a aflat ca consum alcool, care si ala-i tot drog, deci sunt ok.

in schimb helen s-a simtit un pic nasol la stomac, drept urmare a tras vreo sase ragaituri de cate 5 secunde fiecare, de am crezut ca tuna, si m-am uitat in jur. cand colo, era helen, care nu s-a jenat catusi de putin. si-a cerut scuze politicoasa, dar asta nu a impiedicat-o sa mai repete figura de cateva ori fara sa para afectata. si nici sa-si termine sfertu de litru de vodka si 2 cutii de cola

pana la urma am decis sa nu mai merg la petrecere, pt ca oricum mi-a zis ca e cu muzica din genul psychedelic trance, e undeva in pizdis departe (si daca nu-mi placea, nu stiu cu ce naiba ma intorceam sau plateam o carca de bani, ca astia te jupoaie de bani noaptea sau cand stiu ca nu ai optiuni), si vom merge cu motorul toti trei: adica un baiat afumat bine de tot, helen beata si eu. am optat pt somn, deci, cu scuzele de rigoare. oricum, deja era doispe noaptea

o s-o intreb pe helen cum a fost

phangan

pai da, doamnelor si domnilor, phangan e miez. o insula ca in ilustrate si in filme cu james bond si di caprio, apa transparenta, din taxi vezi nisipul si marea printre palmieri, bungalouri pe plaja cacalau, baieti bronzati si frumosi pe motociclete. am ajuns intr-o dupa masa fierbinte si m-am plimbat prin aproape juma de parte de vest in cautarea unei cazari. am gasit-o pana la urma, intr-un loc magic in care putini din voi ar accepta sa locuiasca (in ultimul rand ioana:).
bungalow mic cu pat mare care ocupa toata camera. plasa de tantari deasupra enormitatii te pat albastru, loc numai bun de facut sex torid si transpirat:) - deocamdata nu s-a intamplat

bucata mai putin romantica urmeaza in partea din spatele camerei: adica baia. chiuveta mica si amarata, dus doar cu apa rece, buda mica si amarata pe care tre s-o alimentezi manual cu apa, ma-ntelegeti. acoperisul nu atinge partea de sus a peretelui - sunt vo cinspe cm intre ele, drept urmare e liber joaca la traficul de animale cu multe picioare, aripi, par etc

in prima seara, inspirata de caldura mare si de plasa romantica, am decis sa dorm goala. pai n-a fost o idee tocmai buna: in primul rand m-am trezit degerata la 3 dimineatza si a doua zi am descoperit o muscatura de insecta - probabil paianjen, care a inceput sa se infecteze putzin. deci in continuare, mai ales ca nu a aparut nici un pretendent serios, dorm in trening

pe de alta parte, din pat pana in mare nu fac mai mult de 25 de pasi, iar diminetile si serile iti taie pur si simplu rasuflarea...

initial am zis ca stau doar o zi pana asesc un loc mai civilizat si cu plaja adecvata, if you know what i mean, da pana la urma cred ca raman aici

in prima zi frustrare maxima, caci daca nu stii sa conduci motor pe insula asta frumoasa esti dat dracului, ca distantele sunt mari, taxiurile rare si foarte scumpe. am umblat cum ziceam si pe facebook in cautarea unei plaje nde sa nu ofensez cu nuditatea care cica e ilegala si ofenseaza spiritul pasnic si primitor tailandez. am cheltuit vo 30 de dolari pe taxiuri si barci ca sa ma duc pe cat mai multe plaje unde as putea sa sau macar topless. dezamagire maxima: am gasit doar una, in pizdis, unde te puteai duce numai cu barca, scump, complicat, neprietenos si plin de snobi. am ajuns acasa cu coada intre picioare si mi-am luat o bere la terasa mica a proprietarilor.
am luat o bere de la pam, doamna casei, foarte de treaba, si am spionat un grup care statea la o masa mai incolo. dupa un timp, m-au chemat la ei la masa.

jorg pe la vo 50 de ani, slab, osos, cu un par extrem de lung, blond si surprinzator de curat - e muzicant de strada, de origine neamt, nomad de meserie de 3 ani
prieten cu el, roger, tot neamt, mulatru, cu dreadlocks, pe la vo 45 ani, instructor de arte martiale si foaaaaarte bine - calatoreste juma de ani, lucreaza cealalalta
helen, o slabanoaga blonda si englezoaica, calatoreste de aproape 6 luni. e simplutza dar simpatica si de treaba. am povestit tot felul - mai mult ei, din locurile in care au fost. si au fumat enorm de multa iarba.

imi dau seama ca nu stiu pe unde am fost pana acum, realizez uimita ca toata lumea se drogheaza intr-un fel sau altul, toata lumea consuma cate ceva, de la iarba la pastile. ma intreb daca asa e toata lumea, sau doar tailanda? e posibil sa fiu atat de naiva sa nu ma prind pana acum ca toata lumea se drogheaza in afara de mine? si fac o paranteza aici, apropo de ofensatul tailandezilor cu nuditatea: e ok sa porti tricou cu kate moss care arata degetul si e topless, e ok sa vinzi, vorbesi despre si sa consumi droguri toata ziua buna ziua, oricand si oriunde (intr-o tare in care te condamna la moarte pt posesie de droguri sau vanzare), e ok sa vinzi sex la kilogram - dar doamne fereste sa stai topless pe plaja!!!

oricum, am aflat de la cei trei un lucru foarte important si nostim: plaja ideala se afla la cinci minute de mers pe jos de casa mea: e frumoasa si nu e nici dracu. si nici nu tre sa dau bani pe taxiuri

intre timp

da, intre timp eu am facut o calatorie spre casa de nu mai putin de 30 de ore, in care nu prea am apucat sa pun geana pe geana, cu trenul in care ma trezea stewardesa sa-mi dea de mancare sau cu avionul care era ca rata de buzau, intarziase 3 ore si ne zdruncina in ultimul hal, asezata pe ultimul rand ca recidivistii, langa o tanara grasuna care sforaia fara grija si bea coca cola pe stomacul gol. am vazut de 2 ori un film cu michael jackson si o data cartea junglei. cel mai rau zbor de pana acum. Unicul avantaj - am citit o carte intreaga, Kurt Vonnegut Deadeye Dick. radeam singura. e perfecta

iar acasa, probabil, in timp ce juju era (presupun) apostrofata pentru expunere indecenta (hahahaha), am primit in sfarsit si primele comentarii - domne, ai mancat numai creveti. ei bine, da frate, putin mi-a pasat de serpi fripti sau cafea digerata de pisica sau alte delicatese locale, as manca incontinuu numai si numai creveti, in toate formele si culorile, cu conditia ca ei sa fi incetat din viata relativ recent.
dar, pentru cine nu suporta vietuitoarele marine, unde scrie crevete se poate inlocui cu pui, porc, vita, ciuperci, dupa pofta inimii.

vor urma poze cat de curand

samui

dimineata m-a trezit receptionerul ca vine masina in 10 minute, asa ca am sarit buimaca si somnoroasa din pat direct in haine si am iesit pe usa in exact 5 minute. ( pai da, daca-ti pui telefonul sa sune la 6 dimineata ar trebui sa te asiguri mai intai ca 6le lui e pe acelasi fus orar cu 6-le tau)

mai intai un jeep intr-un loca. acolo mi se da alt bilet si plec cu o camioneta in alt loc. dar inainte de apleca, astept vrei juma de ora, impreuna cu doi baieti interesanti care se indreptau spre koh phangan, si care-si petrecusera noaptea in protul cu feribotul de noapte care s-a cancelat in ultimul moment. david are 24 de ani, e foarte inal, saten, cu par scurt si e extrem de politicos si bine crescut, e foarte zen - chestie subliniata si de tatuajul enorm de pe antebratz : "only god can judge", traieste in thailanda de aproape 4 ani, se intretine trimitand acasa in suedia diverse bunuri ( de la genti de scuba pana la farmaceuticals - whatever that may mean) - deci face un fel de bijitza. are un contract de leasing pe 150 de ani pe o bucata de pamant pe care are o casa - dar care legal nu-i apartine ca nu e cetatean tailandez. de fapt asta e si motivul pt care ambii baieti au asteptat feribotul: au fost in malaezia pt visa run ( tre sa iesi din tara periodic ca sa ti se reinoiasca viza)
celalalt baiat e un rus, nu stiu cum il cheama ca nu era la fel de prietenos ca david. e foarte slab si el, blond si cu parul mai lungut, cu fata de poet ( daca e rus, cum altfel), traieste in tailanda de un an intr-o casa cocotata pe o stanca cu vedere spremare in nordul insulei phangan. anul de stat in tailanda se va termina intr-o luna, apoi urmeaza sa plece probabil undeva la munte prin rusia. are un job cu multa munca pe calculator, deci poa sa steaunde vrea muschiu lui. singura lui problema: cand ai un job in care nu tre sa mergi la birou, e cam greu cu disciplina: nu ai chef sa deschizi calculatorul, nu ai chef sa muncesti cand esti pe o insula tropicala, etc

in final, dupa un al treilea transport de data asta cu un autobuz si si mai multi pasageri, ajungem pe barca

pe barca iti dai seama din prima cine pe care insula merge: aia mai albi, pufosi si cu fetze cuminti, civilizate, plicticoase si neinteresante - aici ma incadrez si eu si bruce willisul de ieri cu fiica cu care ma intalnesc iar - merg spre samui. aia interesanti, cu fetze nomade, dure, bronzate si tacute o iau spre phangan. e si un domn peste 50 cu rasta, par alb lung si barba, un fel de ovidiu, zici ca e un pirat dintr-un film

ma cazez in lamai in primul bungalow si o iau la picior mai intai, apoi iau un sangthaew in statiunea de langa. e dragutz, dar cum se lasa seara, aceeasi nebunie ca peste tot: tarabe cu toale, restaurante, occidentalui mai mult sau mai putin timizi sau frustrati care au venit la futut tailandeze sau tailandezi. dar am parte si de ceva hilighturi: un masaj deosebit de reusit de 2 ore, o cina cumparata la punga din piata ( pe care mi-au gatit-o in fatza mea si a fost nemaipomenit de buna), si niste poze cu transsexuali imbracati foarte decorativ

maine o iau inspre phangan

surat thani province

de cum aterizezi in orice oras sau sat din asia, te napadesc tot felul de oameni sa-ti propuna taxiuri, bilete sau cazare. in general, tre sa fi fraier sa accepti propunerile de la sosire. am luat deci un mic bus portocaliu spre oras ( trenui te lasa intr-un orasel mai mic, la vreo 14 km de surat thani), care s-a umplut pana la ultimul atom de oameni si bagaje. am facut cunostinta cu un cuplu de americani ( credeam eu, apoi am aflat ca erau tata si fiica). tatal de o asemanare izbitoare cu bruce willis, doar mai mic de statura ( cred, ca nu l-am cunoscut pe bruce personal inca), si mult mai pampalau, fiica - enorma si mi se parea la inceput ca e de o varsta cu mine, dar probabil era mai tanara.
doamna din autobuz ne-a coborat la o agentie care vinde bilete spre samui, dar ne-am prins repede ca e pe genul tzeapa. au mai aparut si niste australieni, dar dupa ce l-am zis in ce directie e portul eu m-am separat de ei pt ca erau panicati, dezorientati si un grup prea mare pt mine. am hotarat sa raman in oras peste noapte, era trecut de 6 deja si oricum nu-mi doream sa bajbai noapte prin vreo insula in cautare de cazare.

m-am cazat intr-un mic hotel cam uratzel de unde mi-am luat si bilet de barca pt a doua zi, am facut un dus in sfarsit dupa o scurta plimbare prin oras, mi-am cumparat niste fructe si am lesinat de somn

spre sud

dupa cum stiam si ma asteptam, calatoria cu trenul din chiang mai spre bkk urma sa fie groaznica din cauza aerului conditionat: polul nord si viscol. colac peste pupaza, vizavi de mine un batanel antipatic si complet dizgratios, cu un ras de ciocanitoare in curs de inecare (inspira cand radea in loc sa expire). cred ca venise la futut in tailanda - sau mai degraba in amintirea vremurilor in care mai putea sa. si suflat bezele pe geam cu cele doua tailandeze care l-au condus la gara (bleah!!!), iar dupa ce a pornit trenul a mai sunat (si a vorbit tare, sa-l stie lumea de starfuck)o tailandeza in bkk sa-i spuna ca ajunge maine dimineata si ne vedem maine darling ( si mai bleah)

m-am infasurat bine si am inceput sa citesc, dupa care mi-am comandat o bere si cina. dar nici nu am apucat sa inghit cina, cand batranelul a decretat ca vrea nani la 8 seara, deci a trebuit sa ma cocot in patul de sus

somn chinuit, am inghetat atat de tare incat mi-ar fi prins bine o dezghetare soc la microunde daca as fi avut timp, dar din pacate trenul a intarziat mai mult de o ora jumate si nu am mai avut timp nici sa ma incalzesc, nici sa beau cafea. am fost bucuroasa totusi ca am prins legatura spre surat thani

alt tren, alt frig. (ma intreb daca o sa mai pot face copii)
am hotarat totusi sa adopt o atitudine budhista si renunt la atasementele pe care le am fata de obiceiurile mele de fata batrana si mi-am pus niste sosete in slapi. am baut cu mare curaj, perseverenta si spirit zen cafeaua propusa de liniile ferate thailandeze de sud, desi avea gust foarte pronuntat de mucegai, si orium ar fi fost groaznica conform oricarui criteriu. cand a mai trecut odata stewardesa i-am cerut putin ceai, iar ea mi-a luat cana in care mai era un deget de cafea si mi-a turnat zambitor ceai peste cafea. eram atat de resemnata si de zen,incat nici macare nu m-am mirat, mai degraba m-a amuzat situatia. si as fi baut amestecul, dar ceaiul avea gust de mucegai si mai pronuntat. ( pe linia de sud meniul servit - pe care ti-l dau ei, nu il alegi tu - e inclus in pretul biletului - deci calul de dar....)

sudul thailandei e foarte pitoresc, imi aduce aminte intr-un fel de vietnam: foarte multa mizerie dar si multa culoare, saracie lucie pe alocuri, dar frunze verzi si grase de palmieri si oameni veseli imbracati in haine viu colorate cu trei numere mai mari, mamici rabdatoare asteptand in gari mici cu copilul in brate, tufe atent ingrijite de flori roz, stauete de tigri, elefanti, zeite hinduse, altare mici in orice gara, cat de mica, taxiur roz si portocaliu tipator si oameni pe motocicleta asteptand la bariera, canale cu case de o parte si alta, haine tehnicolor agatate la uscat, postere galbebe peste tot (galbenul e cuoare de baza aici)

spre sfarsitul drumului jungla a devenit din ce in ce mai deasa de-a lungul sinei de tren, aerul de afara din ce in ce mai fierbinte si mai umed (simteam asta doar prin geamul de la buda, ca in rest vuia aerul conditionat, of course). oamenii din tren mai mult localnici pasnici, zambitori si cu fetze cinstite.
trenul a ajuns relativ la timp in surat thani ( adica doar vreo 20 min intarziere). ceea ce insemna ca eram pe tren de 24 ore

prin Chiang Mai de capul meu

Exact cand ne reglasem cat de cat, Juju incepuse sa bea bere si eu sa respir fara aer conditionat, a trebuit sa plece cu o zi mai devreme, ca nu mai gasise alt bilet la tren. La 4 am livrat-o pe madam la trenul spre insulele exotice din sud si am ramas sa petrec o zi jumate in Chiang Mai numai si numai eu. Stiu ca o sa se strambe cand o sa citeasca, dar cred ca ne bucuram amandoua de despartirea drumurilor. (j: nu m-am strambat, am zambit amuzata:)

Deci, libertate totala la combinatii, in perfect stil tailandez. Mi se par oricum cei mai deschisi la minte dintre toti asiaticii. De la gara m-am dus glont la primul loc de inchiriat biciclete si mi-am luat una, la care baleam de multe zile. 1,2$ inchiriatul (pe 24h) si 30$ garantia. si am luat-o razna prin oras cu mare pofta, pe stradute si prin traficul cu circulatie pe stanga, pe bicla nu se simte diferenta. Nici nu mi-am dat seama cand au trecut 3 ore. Desi jurasem sa nu mai vad piata, m-am scapat la silver market, cica as fi gasit numai chilipiruri. As. Teapa. Preturi mari si lucruri similare de la o taraba la alta, neinteresant, mai ales daca compar cu ce era in cambogia sau laos, unde era si nesimtit de ieftin. In schimb am cumparat niste lingurite de lemn de la oameni cu disabilitati fizice si mentale. Dupa care, pe aceeasi mana, m-am dus la masaj facut de orbi, foarte aproape de casa. Salon luminat aspru cu neon, faianta pe pereti si pe jos gen dispensar, 3 ventilatoare montate in tavan, vreo 6-7 paturi cu musama albastra si cativa orbi care trancaneau intre ei si confectionau niste figurine oribile din margele. O doamna vazatoare m-a repartizat pe un pat la strada si m-a intrebat daca am vreo problema de sanatate, astfel ca maseuza sa ma apese pe niste puncte anume sa mai remedieze din problema. A fost un fel de masaj medicinal, fara nici un pic de intimitate, mi-a fost cam jena sa ma uit in ochii femeii care zburau aiurea. Cand sa platesc (costa 150bht - 5$) aveam doar o hartie mare de 500. Mi s-a simtit panica in glas cand am dat-o. Dar ce sa vezi, dupa cateva minute de asteptare, ca ei se misca fara graba, orbii mi-au dat restul exact, n-am inteles cum, ca doamna vazatoare nu mai era acolo.

Imi place de exemplu masa la care stau dimineata la cafea si scriu in caietel. Are suportul unei masini de cusut Singer (toate mesele de pe terasa sunt la fel). Dimineata vecinii pensiunii agata langa terasa o colivie cu o pasare motata care mananca dintr-o jumatate de castravete si ciripeste intruna. Ies de la hotel si ma duc la 20m distanta la alt hotel (pensiuni, mai exact) sa mananc salata de fructe cu iaurt si cafea, pentru mine sanatate curata, pe Juju au distrus-o. Un espresso bun in zona e mai greu de gasit, majoritatea fac cafea la ibric dulce si subtire, ceva oribil.

Ei, si azi e ultima zi. Planul e sa ma plimb pe bicicleta fara plan pana pe la 5, cand am ora la masaj cu aburi si ierburi, ultimul rasfat.

Curs de gatit tailandez la Chiang Mai

sau Shieng maai, cum zic astia indulcit, au o limba tare draguta.
Cursul tocmai ce la-am terminat (pe la 2, acu e 11). Pe simplu, gatit cateva feluri de baza, alea pe care le si mancam cel mai des aici - spicy papaya salad, supa tom yum, mango cu sticky rice, green curry si inca ceva. O doamna simpatica ne-a plimbat prin piata, ne-a explicat diverse ierburi , orezuri si legume. Din nou am mers pe mana Juju la oameni, si asa am reusit sa avem un grup mic, doar de 3 studenti. Daca era dupa mine, eram sigur 10 si nu se ocupa nimeni de noi cum trebuie. Asa in 3 a fost chiar intim si prietenos (m-am intalnit cu profa mai pe seara prin oras si ne-am pupat). Mai era o daneza cu noi, frumoasa si perfecta la trup dupa 3 copii. N-am gatit noi cap-coada ca pierdeam timpul, unele chestii erau deja taiate. In Laos anul trecut am taiat noi tot, dar si mancarea era mai complicata.
Ingredientele de baza sunt cateva, nelipsite - lemongrass, ghimbir tailandez (nitel mai aromat decat ala normal, si mai roz), ceapa verde+coriandru, sos de peste, zahar de palmier, frunze de kaffir (ca gust similar cu coaja de lime), ardei iuti si nelipsitul cubulet knorr, fir-ar sa fie. deci am aflat oficial sursa pungulitelor de sub ochi.
A iesit bine si gustos tot ce am agtit noi acolo, si la 2 am terminat, cu tot cu pauze si plimbare in piata. De fapt fiecare fel de mancare nu dureaza mai mult de un sfert de ora, hai jumate, daca pui la socoteala si curatatul/taiatul.
Am facut padthai special, ca sa vad daca ce am facut eu la bucuresti era cat de cat aproape. Nu prea spre de loc. In nici un caz nu pun sos de tamarind dulce, cum se gaseste la noi, trebuie acru si cu putine paste, nu un pachet intreg. Era mult mai simplu decat credeam. Normal ca nu am tinut minte ordinea, dar am primit un caietel cu retetele. Le voi pune in practica, pentru ca mi-am achizitionat din piata niste lucruri esentiale.

alte impresii despre Pai

Bai, in Pai am vazut niste baruri foarte foarte bine ca atmosfera si aranjament, printre cele mai misto vazute in general, dar in nici un caz design minimalist, in tailanda mai greu. Bar cu hamace, bar cu scaune si lampi din 60-70, bar cu bancute si perne si rafturi ticsite de carti pe pereti, fiecare incearca sa fie cumva diferit, desi vand acelasi lucru. Sau cum zic astia pe aici Same same but different. Berea e buna, vinul e groaznic, bag in box, inca nu au ajuns la subtilitati. In schimb pe 100 de metri de baruri am vazut in fiecare cate un cantaret sau o trupa mica zdranganind la chitara. In ghid zice ca Pai are o scena muzicala bine dezvoltata. E cam mult spus scena muzicala. Dar nici nu pot sa emit opinii numai dupa ce am vazut 3 "trupe" - o tailandeza frumoasa canta ceva gen Nora Jones, o trupa mica de tailandezi care nu sunau rau (daca ajunsesera sa cante la barul ala ultracentral) dar nu cantau nimic original, si alta trupa in alta parte, care erau varza, dar castigau la simpatie, chitaristul ne tot zambea larg, cu niste dinti impecabili. Am apreciat efortul, dar nu cred ca ajunge nimeni celebru incepand sa cante in Pai, mai degraba s-ar retrage dupa o lunga activitate nu foarte plina de succese. Hai ca nu vreau sa arunc cu cacat, oraselul are aerul de vacanta perfecta, n-ai mare dar ai in jur niste cascadde unde sa te balacesti. Nimeni nu se grabeste si lumea iti zambeste sincer. Am murit de ciuda ca nu stiu sa merg pe motoreta. Pare simplu si costa 3$ pe zi, honda Dream, automata. Vroiam sa incerc, dar am vazut multi in carje. Neah. Alta data.
N-am mers nici la triburile long neck, aia cu inele pe gat, era drumul lung si intoarcerea spre Chiang Mai dura 8 ore pe serpentine. Pentru Juju complet nepotrivit.

Pai - drumetie in jungla tailandeza + pedichiura la fish spa

Am plecat la Pai cu microbuzul, 136km, dar 3 ore de mers pe serpentine abrupte. Am ajuns intr-un satuc cu 5 strazi si 2 semafoare in care zbarnaiau lenes cateva motociclete si se plimbau abulici turisti nomazi topiti de caldura. Si oraselul asta e tot o baza pentru excursii in muntii din apropiere. Un fel de 2 mai/Vama, dar imaginati-va serviciile cum trebuie, oameni zambitori, mancare buna si ieftina la fiecare 5m. Grosul vizitatorilor se urca pe motorete si pleaca pe la triburi, pe la pesteri si cascade. Chiar si aia cu par alb in cap, hippiotii batrani. restul isi bucuiesc ture organizate cu ghid de una, doua sau 3 zile in jungla, unde te plimbi sau mai inveti si cateva tehnici de supravietuire, adica sa-ti faci mancare de bambus, furculita de bambus, pahar de bambus, foc de bambus, etc de bambus.
Noi am cautat un loc unde sa dormim civilizat, am mancat babaganush tailandez deosebit de bun, dar fara legatura cu originalul, si am iesit sa ne cautam o excursie. Ne-am luat una cam de pensionari, adica doar de o zi, dar s-a dovedit ca nu ne trebuia mai mult. Am ales ghidul pe flerul lui Juju, ca ea simte oamenii de departe mai bine ca mine, si am ales bine, un nene care nu tipa in gura mare ce excursii tari face el, vesel si vorbaret, abia asteptam sa vorbim despre diferentele dintre tari. Mr. Somsak. 57 de ani. se tinea foarte bine si stia o gramada de plante si copaci prin padure, care puteau fi util la nu stiu ce remediu.
La 8.30 ne-am infiintat in fata micii agentii, care continua in spate cu casa omului, si l-am cunoscut si pe al 3lea excursionist de o zi, Klaus, un neamt din Munchen, care a parut interesant la inceput, dar apoi ne-a plictisit groaznic. Am mers cu masina, o toyota Hilux model vechi, sau ceva similar, prin zona se circula cu masini de la hilux in sus, ca si capacitate zic. am lasat masina intr-o curte, si am luat-o la picior. In rucsaci (rucsacuri?) ne impartise dl. Somsak cate o punguta cu orez cu legume gatit de nevasta-sa de dimineata si o sticla cu apa. Pe drum ne arata diversi arbusti, arbore de cafea, de mango, floarea soarelui mexicana, nu stiu ce frunza anti durere, alta floare anti mahmureala, alta frunza, collodium, pe care daca o mananci si are gust amar inseamna ca ai malarie, daca n-are gust esti ok, taca taca vreo 2 ore si ceva, am mai sarit peste un paraias, am trecut prin niste orezarii uscate,am vazut un cuib de termite unde am facut calculul cu mr. somsak ca o regina termita care traieste 20 de ani produce 140 de milioane de termite in viata ei, termite obisnuite care traiesc 6 zile. am ajuns la niste oameni intr-un sat cu cateva case ridicate pe picioare, cu podele de bambus si pereti de bambus. Am intrat la o familie in ce se cheama sufragerie, ne-am asezat pe jos, ne-am zambit, am mancat orezul, am tavalit un motan negru lipicios, am cumparat un fular rapidist de la doamna, ca mi-era jena sa nu-i lasam nimic pentru bunavointa, si am plecat cu nenea din sat intr-o pestera. mult spus pestera, ca nu cred ca am mers mai mult de 50m, cat a tinut torta. dar am pozat 2 lilieci si ne-am strecurat gratios printre stanci. o plimbare prin padure la predeal e cam la fel, mai pune mult colb rosu si o caldura groaznica. vreo 5 ore tot am umblat, palavragind cu nenea somsak. seara eram rupte.

Dar am incercat ceva cu adevarat local - pedichiura cu pestisori, Fish Spa. Mai exact, iti vari piciorusele pana la jumatea gambei in niste acvarii cu pesti micuti, care iti mamanca toate pielitele si ce mai ai mizerabil pe picioare dupa ce umbli in slapi prin praf. In primul minut am crezut ca innebunesc, ma gadila groaznic si chitaiam ca o gaina isterica. Dar m-am calmat si am lasat pestii sa manance linistiti, senzatia e de furnicatura-gadilatura continua. un fel de cizmulita de pesti care te ciupesc putin si des. si mi-au facut niste gladiole extra. Picioarele de tractorista acum aveau piele fina de copil. Suna groaznic, dar dupa ce am studiat pedichiura diversilor baieti cu care am mai stat de vorba, am inteles ca e necesar, mai ales la barbati.

Zborul gibonului in jungla

Adica Jungle flight. Eveniment, scrie si Juju in paralel, deja mor de curiozitate.
Ne-a colectat microbuzul la 8 jumate, apoi a mai colectat inca vreo 6 doritori din alte pensiuni, apoi am mers cam o ora, din care jumate pe ce s-ar numi drum forestier tailandez. adica o straduta ingusta in serpentine scurte si in ac de par, si in panta de cel putin 15 grade, asfaltata, cu mai putine gropi decat o strada din militari. Se claxoneaza preventiv in varful fiecarei serpentine si se merge incet. Poate de-aia merg astia fara casca pe motor, pentru ca nu se ataca nimeni, nu isi taie fata, nu se injura. Dar o si mierlesc, nu e viata chiar asa roz.
Am ajuns la o baza, o cabana de lemn unde misunau niste catelusi simpatici si tavaliti in praf, ne-am scris datele pe o hartie, ne-am echipat cu un ham de alpinist si cu casca pe cap si am pornit. Erau mai multe grupuri, noi eram vreo 8, altii erau mai multi, neplacut pentu ca pe cablurile din padure te dai unul cate unul, maxim doi, si astepti foarte mult sa-ti vina randul. Ne-au facut un scurt instructaj umoristic, s-au prezentat ghizii: Boston, So, Jack Sparrow, James Brown, Charlie, Aussie, Jackie Chan, si inca unul. Si am dat drumul la treaba, huta pe cabluri, un tarzan mai modern. Foarte tare ca senzatie si siguranta maxima, ca nu ai voie sa pui mana pe echipamentul de pe tine. Zbori de la un copac la altul, la vreo 50 de metri inaltime, pe distante de la 30m la 200 si ceva. Cobori scarite construite in jurul copacilor, cobori pe franghie in rapel (corect spus?) ca alpinistii.
Ce a fost mai distractiv la grupusorul nostru a fost ca unul din ghizi a pus ochii pe mine. Hahahahaha, am rupt o inima de tailandez, sa zicem, am murit de ras. Intai a luat-o pe Juju la intrebari daca am prieten, apoi tot statea sa ma prinda, ca te ia in brate cand vii cu viteza de pe cablu si aterizezi pe baza suspendata in copac. Apoi ne-am dat pe un cablu impreuna, tinandu-ne de mijloc, la altul mi-a prins carabina la spate si am zburat cu capul inainte si tanarul ghid tinandu-ma de picioare, un fel de roaba in zbor, o pozitie dintre cele mai ridicole, dar in asia simtul ridicolului e subtire, ce conteaza. Cert e ca n-am mai scapat de el. Ne tineam de mana sau la brat, ma masa pe umeri, ma ruga sa-l astept, ma scotea din rand si ma ancora in alta parte ca pe un catel in lesa, ca sa stau cat mai mult cu el si imi zambea intruna. Bineinteles, se mai si scalambaia pe cabluri cu capul in jos cu colegii ghizi ca sa se mai veseleasca si restul grupului. Vreau sa va zic ca erau acolo 4 oameni de 60 de ani si mai mult Am apreciat-o foarte mult pe o doamna singaporeza de 60 de ani care desi nu mai putea, a rezistat pana la sfarsit, si pe un nene mai batran care fusese graphic designer pe vremea cand computerele ocupau o camera intreaga. Mai erau niste studenti americani insipizi, o canadianca de 21 de ani care calatorea 6 luni, un scotian pitic si simpatic obsedat de tailandeze, lume amestecata. Micul So nu m-a scapat din ochi toata ziua si se tot lipea de mine ca o pisica. Ne-am luat in brate la final si am schimbat mailuri si telefoane, dar degeaba, ca in tailanda vad ca nu pot suna un mobil tailandez de pe al meu, nu ca as fi vrut neaparat sa-l mai vad. Avea unghiuta, deci atractie zero. Prietenul lui, Jack Sparrow era gheara pe Juju, cu 2 capete mai inalta ca el. Your friend very sexy imi zicea mie. Dar Juju n-a fost asa prietenoasa si moale ca mine.
Toata distractia - vre0 60-70$ de caciula, merita fiecare cent, cu sau fara cuceriri locale.
Fidapliii - hlizeala generala intre ghizi, ca legau cuvintele stricat in engleza tailandizata - Feet up please. A trebuit sa intreb ce inseamna, ca ultimul prost si m-am simtit si mai prost cand mi-a tradus prietenul meu de o zi.

wiiiiiihhhhiiiiiiiii!!!!!

se cheama flight of the gibbon si e cea mai misto chestie pe care am facut-o in vacantza pana acum, ca dovada ca m-am hotarat sa scriu si eu in sfarsit
am tot vazut in chiang mai niste postere cat casa cu coltul ochiului pe care era ceva verde si si scria flight of the gibbon, dar nu le-am acordat atentie. pana cand la un moment dat am luat mai multe flyere din holul guesthouseului si printre cursuri de gatiti si trekuri in jungla era unul din asta printre ele. am studiat mai atent sa vad ce naiba mai e si asta, si iata explicatia oficial din flyer: zbori ca tarzan, sau ca oamenii de stiinta din amazon din copac in copac. hmm, interesant, imi zic eu, si nu a trebuit sa-i zic de doua ori ionicai, ca a fost si ea de acord sa incercam dracia.

dam comanda, si a doua zi dimineatza vin unii, ne duc in padurea tropicala cu copaci de sute de metri. acolo, ne asteapta o gasca de baiet simpatici tailandezi cu nume de scena gen jack sparrow, james brown etc, iti pun un ham pe tine si o casca si te duc pe un ponton fixat pe un copac. iti agata hamul pe o sarma si tu aluneci in urmatorul copac. iti explica ei cum sa-ti tii cracii, cum sa franezi cu un cirlig dintr-un lemn foarte dur daca prinzi viteza prea mare. si tot asa, zbori dintr-un copac in altul, la niste zeci sau chiar o suta de metri deasupre solului pe alocuri. unele sarme sunt si de 300 m. la inceput putina panica sa nu ma fac de ras, dar dupa prima alunecare, de vreo 20 m, am vazut ca nu e greu si nici periculos, si am inceput sa ma distrez. e o senzatie foarte misto, mai ales pt ca desi esti foarte sus, agatat intr-un singur punct si aluneci cu viteza, e foarte safe, si nu are ce sa ti se intample decat daca pui mana pe sarma pe care aluneci. grupul a fost destul de marisor la inceput si trebuia sa-i astepti pe toti pana sa te expedieze baietii tailandezi in urmatorul copac, dar pe parcurs s-a rarit, ca nu toti au platit pt toata ziua.

ionica si-a gasit si un admirator, unul din junii locali care ne vedeau de grija prin copaci. ma intreaba la un moment dat: unde e prietena ta? a ramas mai in spate, in celalalt copac. aha. e foarte frumoasa, da, zic, asa e. are boyfriend? nu. aha .

peste vreo inca doi copaci, ma intreaba un alt june, cu vreo doua capete mai mici decat mine, aceeasi treaba (cred ca de proba) acelasi raspuns. da tu ai boyfriend? nu. pai de ce? pai ca sometimes you do, sometimes you don't. apare si junele ionicai, apare si ionica, si de data asta ramanem noi doua lasate la urma de cei doi si cand sa o expedieze pe ioana in urmatorul copac, tanarul So ii zice, hai ca vin si eu cu tine

variatii la alunecarile dintr-un copac in altul au mai fost si niste caderi in gol oarecum, de genul ca te lega de ham, si te lasa sa alunci in jos brusc prin gaura din podea ( asta s-a intamplat doar de 4 ori), cu ultima cadere de 40m. e foarte ciudat, dar misto. daca te vedea ca esti mai speriat sau mai viteaz, se distrau baietii lasandu-te sa cazi cu viteza mai mare, sau te legau cu fata in jos, si nu pe genul scaunel, ca sa fie mai scary. era. dar mie mi-a placut foarte tare.

mai pe la a doua parte, dupa ce la o alunecare iar ne-au lasat ultimele doua tinerii taiandezi, si dupa ce ioana iar a decolat impreuna cu noul boyfriend for a day (intr-o pzitie ciudata: si anume ionica agatata cu spatele de sarma si cu fatza inspre golul de zeci de metri de sub ea, iar boyfriendul o tinea de craci pe genul roaba ca sa poata ioana sa faca poze, ca urma o sarma lunga de 300m) ma intreaba tanarul pitic cu care avusesem conversatia mai devreme. vrei sa vin cu tine la alunecarea asta? eu zic nu, ca-mi place sa merg singura. aha, so this is why you are single, concluzioneaza el. poate ca avea dreptate:)?

oricum, ziua a fost atat de misto, incat ne-am gandit ca poate mai dam odata 70 usd si mai facem odata smecheria, de data asta fara camere la noi. ramane de vazut

si m-am prins si de ce se cheama flight of the gibbon: baietii aia din jungla alunecau ca maimuticile pe sarma, in orice pozitie ai fi putut sa-ti imaginezi: cu capul in jos, pe laterala, facand minicoregrafii dintr-o parte in alta. ca niste maimute

as mai fi vrut sa scriu de revelionul din hong kong, ca a fost misto, despre hue cu frumusetea orasului si mirosul de iarba si despre plimbarea de o zi cu motoreta prin sate, despre pitorescul hoi an si mancarea incredibil de buna, sau despre discutia interesanta cu studentul monk de la manastirea budhista din chiang mai, dar asta m-a lovit atat de tare si d neasteptat ca si scufundatul de anul trecut din phi phi

probabil voi adauga niste comentarii de parazita ce sunt la ce a scris deja ioana

Chiang Mai, in nordul Tailandei

Cum ziceam, caldura torida. Orasul in sine nu e foarte interesant, are un oras vechi unde e balamuc, plin de pensiuni si arata a statiune de vacata, ca si phiphi island aul trecut, dar fara mare. Ne-am tot intalnit cu cei doi americani (de fapt erau 3, dar al 3lea era asa de stramb la fata ca nu-mi face placere sa-l mentionez) care ne-au zis ca si-au inchiriat motociclete si pleaca a doua zi spre Pai, ceva mai la nord. Ei sugerasera o invitatie, dar cred ca era mai mult din politete, nu cred ca le-ar fi placut doua mofturoase in carca. era duminica si incepea o enorma piata de strada in centru, vroiam sa o iau la cercetat pe indelete. M-am pierdut de Juju timp de vreo 4-5 ore, piata aia era cam cat 3 mall-uri extinse pe orizontala, mare rau. u numai pe o strada, ci si pe strazi laterale si curi de temple. Nu mai enumar ce vindeau aia, dar la final eram rupta. Pe mijlocul strazii, pe peticute de covor performau niste oameni cu disabilitati, dansau sau cantau la instrumente, intr-o fosgaiala ca la metrou unirii la 9 dimineata. Am gasit-o pe Juju pe strada, turbata de furie, sau semi-turbata, ca n-avea nici heie, nici nu stia sa ajunga acasa, n-avea nici telefonul in traista, ea epuizase piata in 3 sferturi de ora. Eu nu mai vreau sa vad piata de acum inainte, mi-am facut plinul pe 1 an. Ne-am reconciliat la o cina tarzie la o terasa.

A doua zi ne cam puneam intrebarea ce naiba facem, ca de stat in oras nu prea e de stat. Lumea il foloseste ca baza de plecare in excursii pe munti. Juju a descoperit un pliant cu Jungle Flight - adica sa te dai pe cabluri in padure. Cat am mai zabovit eu pe net, ea a antamat trebusoara pentru ziua urmatoare. Dar aunci pe loc ne-am decis sa plecam pe jos pana la nu stiu ce templu ca sa stam de vorba cu calugarii budisti. Se cheama Monk Chat. Habar n-aveam ce sa-i intreb, speram sa am inspiratie pe moment. Greu de mers pana acolo in plin 40 de grade, dar am gasit locul si ezitam. Treceau calugari pe langa noi si ne intrebau How are you, You want monk chat? a, hai, am zis cu juma de gura, dar ne era cam jena sa plecam, asa ca am intrat, ne-am scris numele intr-un caiet si ne-am asezat la o masa rotunda cu doi monksi tineri.
Si discutia s-a legat usor, usor, ce bine ca monksii sunt antrenati sa faca conversatie si nu se sperie usor de momentele de stanjen. Am ajuns sa vorbim fiecare cu cate unul din ei, Juju a luat o directie mai spirituala, eu am inceput sa-l intreb daca se uita la televizor sau la filme, daca are frati sau surori, cum era cand era mic, de unde e, ce facea inainte de a fi monk, ce sanse avea daca nu se facea monk, etc. L-am intrebat care-i treaba cu arsul banilor la vietnamezi (ard la temple si altare bani trasi la xerox) - mi-a zis ca ii ard ca sa nu aiba grija lor, si nu cred ca se referea la dorinta de a avea asa multi incat sa nu le porti de grija, mai degraba ca sa se detaseze de lucrurile materiale.
Si da, se uita la tv, la stiri, dar am vazut ca stau si pe internet (anul trecut in Laos), joaca fotbal, si pot sa si fumeze (Juju a vazut unul). La filme nu se prea uita, desi el avea pe masa o carte cu povestiri sf I Robot. L-am intrebat care-i treaba cu arsul betelor daca nu esti budist. Mi-a zis ca budismul nu are legatura cu dumnezei, e vorba strict de a ajunge la un nivel de intelepciune in care nu mai ai sentimente extreme (ura, pasiune, satisfactii) care iti creeaza dependenta, nvel in care nu mai esti posesiv, in traducerea mea libera este nivelul maxim de bun simt. Trebuie sa ai ganduri bune cand arzi bete, nici macar nu cred ca e vorba de dorinte (imi doresc sa am ceva...).
Mi-a zis despre calugarii budisti care se retrag in padure sa mediteze ca isi toarna apa in mancare, ca sa-i strice gustul, sa nu devina dependenti de vreo satisfactie. Manastirea asta unde stateam de vorba era o universitate budista, ei erau la scoala, pentru cat timp doreau, iar dupa ce absolveau, puteau sa devina profesori sau puteau sa renunte la budism si sa-si vada de viata in continuare. Ma rog, subiectele abordate de ei erau cam standard, dar am reusit sa radem mult in acea discutie. Zicea sa-i dau un semn daca trec prin Luang Prabang, in Laos in urmatorii 2 ani.
Era sa uit ca mi-a povestit cum isi contempleaza ursoaica din buda si se gandesc oare de ce am facut asa mult. Umor de monk. 23 de ani, nascut intr-un satuc din nord, de la granita cu Laos, a ales la 15 ani sa se faca monk, altfel taia lemne in padure.

Dupa doua ore de discutii intelectuale am sarit intr-un tuktuk la un stop si fuga la masaj ca aveam programare. Am facut amandoua masaj tailandez din ala cu stretching si apoi unul cu ulei. Am prins o grasuna care radea si chicotea de fiecare data cand ne uitam ochi in ochi, iar de masat, a facut bland si apasat, bine, zic eu.

Tailanda, iar

In Bangkok a fost lejer, ca intr-un loc pe care il cunosti. Ma rog, nu cunoastem nimic de fapt, dar era cat de cat familiar.
Ne-am instalat intr-un mic restaurant langa gara, intr-o caldura torida cu praf si esapament stil buzesti, si am lalait-o acolo pana la 6 seara cand aveam trenul de noapte spre Chiang Mai. Acum suntem in tren, ajungem dimineata la 7 si ceva.
-------------
Pe la 6 dimineata, trenul s-a oprit intr-o zona muntoasa, ca era ceata groasa si nu putea merge (?). Am mers inapoi vreo 5 minute si am stat. Am prins un bizar rasarit de soare in padure cu palmieri, ceata (nor) si lumina soarelui difuza si rozalie.
In tren s-au asezat in fata noastra niste americani vorbareti, nu spectaculosi pe fizic, dar baieti destepti. Unul din ei inginer calator din NY, altul mai bondoc cameraman in LA, fusese si in Romania acu vreo 15 ani, lucrase cu Media Pro si zicea ca fusese nasol, le ascultau telefoanele si ii faceau la bani. Din vorba in vorba am facut un mic party pana pe la 11, spre disperarea celorlalti adormiti din vagon dar spre multumirea insotitoarei de tren, o tailandeza indesata, care ne tot vindea beri de 4$, si bea si ea cu noi, pe banii baietilor. S-au mai alaturat un cuplu de australieni cam plicticosi si au mai stat la un moment dat si 2 francezi, asa sa piarda vremea.
---------------
Dimineata am ramas sa lenevesc lejer in pat, ca aveam 2 ore intarziere, si nu a venit nimeni sa ne oblige sa strangem patul. Am observat ca pe strazi in sate stalpii de lumina au baterii solare pe ei.

In Chiang mai era soare nebunesc, dar nu umezeala, minunat. Ne-am despartit de baieti, dupa ce ne-am luat mailuri si telefoane, am luat un tuk-tuk si am plecat in cautarea unui hotel. Am cautat cam mult, fara rezultate prea bune. Dar am gasit un locusor interesant, din care ne-am mutat intr-unul mult mai bine a doua zi.
maine dimineata plecam in jungle adventure, pun pariun ca e ceva de pensionari, dar vedem.

Cum se face croitorie la HoiAn

Deci, cum au iesit pantofii. Sa consideram ca e 8 ianuarie.
Am lalait-o toata ziua asteptand sa ne fie gata pantofii comandati. Am, mai mancat niste spring rollsi la wine bar, cu vinut alb si suc de ananas cu menta, am mai apucat chiar sa-mi comand o fusta de matase verde la una din croitorii, unde tot imi zambeam cu fetele, cand treceam pe acolo. Fusta verde, aia pe care o caut de cativa ani. Eram foarte incantata ca am gasit exact culoarea perfecta. Am facut probe, mi-a luat masurile, ne-am inteles la bani, 40$, cu dublura tot de matase verde praz, un buzunar interior si 2 panglici de prins in talie. Dupa ce am pus totul la cale si am plecat in jos pe strada, a venit mica vietnameza dupa mine pe bicicleta ca cica sa ma intorc cu ea, ca nu are suficienta matase din aia pe care o vroiam si sa-mi aleg una similara. Era atat de similara si totusi atata de diferita. Am luat-o asa, pentru ca dupa o vreme o sa uit ca am avut cu ce sa fac comparatie.
Asa, pantofii, cum ziceam. Ai mei au iesit bine, cu mici exceptii, adica niste ajustari din partea lor care nu erau exact cum comandasem, dar pana la urma i-am luat asa, ca erau simpatici. Plus ca erau facuti pe piciorul meu, nu-mi venea sa cred. Fetiscana aia tot imi dadea coate prietenesti, haide, nu fi trista, ca ti i-am facut bine. Bine, mai e si chestia ca la astia salariul e de 50$ pe luna, deci nu prea are sens sa faci mofturi. Doar daca ce iese e cu adevarat naspa. Acum am in bagaj, turtiti, niste bascheti cu blana scurta imprimata cu zebra, bot verde si sireturi rosii, niste sandale galben isteric si niste cizmoace de matase neagra cu flori colorate. Extravagante in Bucuresti, banale in Vietnam.
Juju a avut bulan sa nimereasca o tuta care i-a luat masurile prost si mult mai mari, si a tot modificat la sandale pana la 4 dupa masa, si nu e foarte incantata.

Seara am luat avionul din Danang (45 de minute cu masina de la HoiAn) spre Saigon, in Saigon am luat o camera in primul hotel in care am intrat, 18$, groaznica, dar decenta (locul era mentionat in lonely planet, dar l-as scoate din ghid, daca ma intrebi), iar dimineata am zburat la Bangkok.

JACUJJI - scria mare cu neon, oferta unui hotel din Danang.

HoiAn 2

recuperez cat ai clipi. considerati ca scriu pe 7 ianuarie.
HoiAn mi se pare exemplu de turism perfect. Case cu patina originala, pe genul venetian, pretii scorojiti si innegriti intr-un fel natural, iar localnicii pe biciclete si motorete, croitoriile cu haine cu croieli clasice si culori vii scoase in strada vin asa bine impreuna. Taximetristii nu sunt insistenti, in schimb nu scapi de mestesugarii de pantofi. Pantofii si sandalele expuse sunt oribile, niste combinatii bizare dar simpatice. Si chiar asa urate, domnitele din magazine ne-au convins sa ne facem pe comanda cate 3 perechi. Negociezi pretul si materialul dintr-un "pantonar" de culori de piele, normala sau intoarsa, apoi pui piciorul pe o hartie A4 ca sa-ti ia masurile - conturul piciorului cu pixul si niste masuratori cu centimetrul. Si sunt gata a doua zi, chiar daca ii comanzi la 7 seara. Sunt foarte curioasa ce o sa iasa, am investit 88$.
Si daca nu-ti place modelul exact, ti-l ajustezi cum vrei tu. Voi verifica mitul in cateva ore.

Seara am incercat un haute cuisine, recomandat de lonely planet ca fiind miez, Mango Rooms. Un miez foarte scump, un meniu ca alea de la Fifteen din Amsterdam (a lu jamie oliver, pentru cine nu stie), cu 4 feluri combinate de seful bucatar plus un pahar de prosecco, totul 35$. Pentru Vietnam e enorm, pentru o persoana. Pentru orice alta tara europeana sa zicem, e un chilipir. De aia si era plin de turisti batrani si cupluri care nu mai aveau nimic sa-si spuna. Tre sa recunosc ca ce apropus seful bucatar era foarte bun, cel putin crevetii king size prajiti cu susan, sau pieptul de rata cu sticky rice cu scortisoarta si sos dulceag acrisor cu fructul pasiunii. Desertul era mango flambat cu rom si un sos albicios, nu foarte dulce. N-am mai mancat mango cald pana acum. Toate se legau bine si cu prosecco ala. Dar nimic nu a reusit sa egaleze rolls-urile de la wine bar de cu o seara inainte.

M adistreaza engleza vietnamezilor, fara s, fara r, abia inteleg ce zic, daca ma concentrez sa le citesc pe buze. Sixty se zice ticti, dar poti sa confunzi cu fifty/pipti, ca nici pe f nu-l zic prea bine.

Revenind la mancare, e bine sa nu te bazezi pe ideea ca peste tot e bun. Mai iei si tepe. Dar daca ai manca in Romania cum mananci aici la aia naspa, pot sa jur ca satisfactia e maxima.

Pe seara, dupa ce am ars-o nitel prin piete si pe strazi si doamna producatoare si-a comandat 2 perechi de sandale, ne-am oprit sa luam niste apa la o taraba. Doamna de acolo ne-a intrebat asa de curiozitate unde mergem. Noi - la plaja. La ora asta? Pai sunt 5km (pe harta scria 2). Va duc eu. A lasat-o pe ma-sa sa aiba grija de taraba, si a mai luat un baiat cu alt scuter si ne-a dus sa vedem plaja noaptea. Am, bagat piciorutele in valurile inspumate, am fost multumita cu nisipul pe picioare, apoi in drum am oprit la o dugheana cu casti de motorete de unde mi-am achizitionat in graba o casca-sapca cu imprimeu cu bomboane si acadele colorate, foarte vesela si tembela in acelasi timp. Apoi i-am platit doamnei dublul sumei pentru care ne intelesesem, oricum era vorba de 5$, si ea ne-a strans mana bucuroasa.

Ce nu imi place la oras, sau nu am eu dispozitie pentru asta - turistii. Rar o fatza interesanta, tanar sau batran, de baieti zic, evident. La femei nu mi-a atras nimic atentia, standardul e namila australianca sau nemtoaica.

Hoi An

hai ca scriu varza, in super viteza. unde ramasesem.
Am ajuns la Hoi An pe la 6 si ceva seara, ne-am ratacit nitel, dar i-am zis soferului sa ne lasa intr-un loc cu mai multe hoteluri, dupa ce am presarat putina tensiune in cuplu, pentru ca nu stiam exact ce si cum. Am lasat-o pe madam la o terasa si am luat la pas zona, hotel cu hotel. Toate erau pline si se cam termina strada. m-am intors civilizat si profesional cu 3 optiuni si pentru prima data in istoria expeditiilor am ales varianta ce-a mai scumpa - 22$ camera, mic dejun, net, si piscina la o adica. Corect ca hotel, cu o nota minima de traditional - Vinh Hung 3, asa se cheama.
Am iesit bineinteles intr-o mini cercetare de seara, oraselul pare sa fie foarte frumos, cu case vechi si restaurant langa restaurant, unul mai dragut ca altul, putine cu scaune de plastic. Si pe langa hotelul nostru, de fapt in tot centrul vechi, croitorie langa croitorie alternate cu pantofarie langa pantofarie. Atractia locului e treaba cu croitoria si facutul de pantofi la comanda, cica iti fac astia ce vrei tu, doar sa le arati o poza. Am aruncat un ochi si la pantofi- gheata onitsuka cu talpa fornarina, ca vietnamezii nu fac diferenta.
Am dat o tura si am intrat la un wine bar, cu preturi maricele pentru Vietnam, dar am zis hai. bai, am mancat unele din cele mai bune chestii vreodata. Adevarata bucatarie vietnameza, cu amestec de gusturi la fiecare imbucatura. In sfarsit fresh spring rolls perfecte. Va si zic combinatia: crevete decorticat, salata, menta proaspata, busuioc, mango, castravete, morcov, toate invelite indesat in foita de orez, si facute ca o sarma, pe care o moi intr-un sos de otet cu chili si usturoi. ceva de vis. Si cu un vin alb sec alaturi, cu gust nitel piperat.
Felul 2 - creveti copti in frunza de banana, cu sos concentrat de sare si piper si lamaie (sau lime). Ce sa mai zic de gust, ca am innebunit.
Pentru rehidratare, am bagat si un suc spumos si cremos de ananas cu menta, decoperit de Juju in meniu - genial. Locul ala era minunat, amestec de design si casa veche. Juju si-a luat clatite cu mango, sos de ciocolata si fructul pasiunii, cu inghetata de vanilie. Foarte bune, dar eu nu mai distingeam fineturile, dupa atata piper.

Hue

Dupa 14 ore pe bancutele de lemn, cu curul si coloana praf, ne-am dat jos in gara la Hue. Am luat imediat un taxi, 2$, ne-a lasat intr-o zona cu hoteluri si am inceput sa cautam. Am vizitat cateva, pana am gasit pe o straduta ingusta exact ce vroiam. 15$, camera mare, paturi separate, baie civilizata, apa calda. aici aveam si computer in camera, un junghi, dar bun de net. eram rupte, ne-a atras atentia si doamna de la receptie, you look tired, dar am iesit sa bem ceva, sa luam pulsul. berea Huda, locala, licenta daneza. oraselul parea sa fie viu si bazaitor, ca in saigon anul trecut, oameni veseli si dornici de comunicare, dornici sa-ti ia banii.
de dimineata am cautat cafeaua de dimineata, si din vorba in vorba am ajuns sa ne luam un tur pe motoreta, ca erau mult mai multe de vazut decat credeam noi, si oricum nu aveam decat o zi la dispozitie. Soferii nostri erau frati, 2 din 10, asa ne-a zis tipa de la care am luat turul, sora lor. ne-au asigurat ca erau very good driver, si pe parcursul zilei am inteles de ce. Ne-am pierdut iar in cel mai nebunesc trafic moto, nu asa de nebunesc ca ala din Saigon sau Hanoi anul trecut. ne-au plimbat oamenii toata ziua pe la tot felul de pagode, parcuri, mausolee, bunkere, pe aleite inguste printre palmieri si gospodarii, pe drumuri tot inguste prin orezarii, prin paduri cu poteci, da, tot inguste, de pamant rosu. a fost o excursie perfecta.
O pagoda din 1673, cu multe etaje, cu vopselurile pastelate arse de soare si scorojite,, unde tineau o masina din '60, un Austin parca, in care isi daduse foc un nene militant budist in semn de protest. povestea e ca autoritatile s-au pisat pe el si pe arsura lui, dar budistii i-au pastrat masina ca relicva.
Un parc imperial cu lac si o insula pe care imparatul o populase cu pasari exotice, ca sa se bucure atat el cat si nevestele, carora le construise un templu. Acum nu mai era nici o pasare. El isi construise un mausoleu cu o mare piatra in mijloc pe care isi scrisese biografia autocritica. Imparatul Tuc, daca tin bine minte. Am lalait-o si printr-un mic pavilion cu veranda la lac, epntru ca era liniste si o limina calda de dupa-amiaza.
Citadela - palatul imperial (Hue a fost capitala imperiala o vreme) era jumatate aranjata, jumatate in reconstructie. Era frumos pavilionul de lectura, cu o poarta decorata cu caractere chinezesti facute din cioburi de sticla si portelan pictat. Decoratiunile cu cioburi le-am vazut de fapt la toate monumentele vizitate, citadela a fost prima.
Bunkarul de pe deal - niste resturi de buncar din timpul razboiului cu francezii. Buncarul in sine nu l-am vizitat, nici nu stiu daca se intra in el, dar de pe deal se vedea frumos toata albia raului (perfumed river). raul parfumat, pentru ca pe vremuri veneau barcile cu flori pentru pietele din oras si se parfuma aerul.
Am mai trecut pe la o pagoda mica ascunsa intr-o padure, langa o manastire de calugari budisti. Am intrat intai printr-o poarta veche de piatra, cu un iaz in fata ei, pe langa care se plimbau niste copii calugari. O vanzatoare de bete parfumate ne-a convins sa luam niste bete de la ea, cica sa le ardem la pagoda. pagoda am gasit-o abia dupa ce am epuizat mica manastire, ne-am uitat cum joaca calugarii fotbal si ne-am plimbat printre niste constructii de piatra innegrite, probabil locuri de rugaciune si ars bete, acoperite cu muschi si ferigi. Am ars si noi niste bete, dar m-am simtit ca ultimul ageamiu. habar nu aveam cum se face, ce stare tre sa-mi impun, la ce sa ma gandesc.
Ne-am intors in oras in plina ora de varf, motoreta langa motoreta, foarte palpitant. Toata lumea vine din toate partile, nucred ca se acorda vreo prioritate, toti claxoneaza ca sa te atentioneze, nu sa te injure, dupa cum am constatat si anul trecut. Mai individualisti aici, rar vedeam 3 sau 4 pe un scuter.
Toata distractia - 8$, plus 2 de la noi pentru fiecare din soferi.
Am ajuns rupte de foame si am plecat in cautarea unui loc de mancat faimoaselemancaruri din Hue, ca cica e buric culinar. n-am gasit buricul culinar, ne-am asezta la o terasa unde era ceva interesant pentru amandoua. Din nou, cronica gastronomica. Vroiam fresh spring rolls, ni le-au dat prajite, erau bune si prajite, dar nu ce asteptam. Eu mi-am luat o specialitate locala - carne de vita invelita in frunza de lotus si facuta pe gratar. Asata a venit in forma unor mici/sarmale foarte mici, subtirele ca niste degete de poet, cu un otet cu chili alaturi. Aveau si gust de mici, erau si picante. Mi-au placut, le-am aprobat. Am mai postit o farfurie cu creveti, usturoi si lemongrass, care nu au fost nici ei rai de loc, lemongrassul face totul. Bere Hue, cu eticheta atipica, mai design, sa zic, mai dulcica decat Huda, gen Peroni.
Am mai pierdut vremea pe la magazinele de suveniruri si alte tampenii inutile si uratele.
A doua zi am decis sa plecam la HoiAn, ca Hue era prea agitat si vazusem cam tot. Am ales sa plecam cu o masina, nu cu autobuzul, chiar daca costa de 10 ori mai scump. 2,5$ autobuzul, 25$ de caciula cu masina, drum pe care mai faceam diverse opriri sa mai vedem rapid si alte locuri. O mazda 3 model vechi si un sofer negricios si binevoitor care a stat dupa curul nostru.
Ne-a dus la Lang Co beach - un resort turistic unde am coborat pe o plaja lata si pustie si mi-am bagat gladiolele in apa. Si unde am facut poze cu un nene pescar batran si bronzat caruia i-am dat si niste bani, cam putini, si acu imi pare rau ca i-am dat asa putini, cam cat o bere.
ne-am mai oprit la nu stiu ce buncar, iar buncar, dupa ce am urcat mult pe serpentine in ac de par. Se vedea frumos de sus, mare, plaja si munte de vreo 1000m altitudine. Jos palmieri si soare, sus padure, vant si nori care urcau pe munte in viteza.
Ultima oprire - Marble Mountain. Un munte populat de multe temple si pagode colorate, la care ajungeai urcand niste trepte abrupte de marmura, o curticica aranjata cu iaz si podet de ciment ca sa imite bambusul, decoratiuni cu basorelief din ciment, si placi de marmura fixate pe stanci intre copaci, pe care erau scrise niste versete intelepte. erau traduse in engleze, dar chiar si asa, era o poezie cam intortocheata. Complexul continea de fapt 5 munti, dar noi am explorat doar unul. Trebuia sa dam de o pestera si de o cascada pe care nu le-a mai gasit. La baza muntelui era o strada cu seci de magazine cu statui de marmura, de la mici figurine sau mojare la ditamai Buda de cateva tone, sau delfini in valuri, un fel de Hokusai 3d. am pozat zeci de motociclisti, spre uimirea soferului, care nu intelegea nici rostul nici numarul pozelor.

cu trenul - continuare

trenul 2
N-am mai mers la vagonul restaurant, ca nu stiam exact cum se blocheaza usa, dar in schimb am comandat de mancare si ne-au adus acolo. Inca mai visa frumos Juju ca ne vor intreba de dimineata daca vrem cafea, teoretic ajungeam la Hanoi la 10 dimineata. pe la 12 ne-am oprit in vama chineza, unde am coborat din tren cu toate bagajele, forte eficienta, dar unde a durat inexplicabil de mult pentru 4 vagoane. Dupa inca vreo ora am ajuns si in vama vietnameza, dinnnou ne-am dat jos tot calabalacul, si iar am stat sa ne omoram niste timp, ca sa ne zambeasca vamesul la final. Ne-am luat si temperatura cu un pistol special indreptat spre frunte, dupa care ne-a taiat chitanta de 1 yuan. Am zis ca dormim blana dupa vami, pana la 10. ei bine nu, la 5 si ceva am ajuns intr-o gara la 5km de Hanoi, din nou cu ochii carpiti de somn si neintelegand nimic. Afara arata ca la tara. Am luat un taxi cu 15$, jaf, ca sa ne duca cu bagajele pana la gara de unde trebuia sa luam ultinul tren, spre Hue. Observasem un baietas inalt si singuratic, tip ranger, care s-a pus in carca unui motociclist si s-a dus. Cred ca era mult mai ieftin, dar Juju n-avea chefb de aventura la 5 dimineata. taximetristul a fost dragut si ne-a dat niste pita cu seminte sa mancam. In gara, iarasi, cauta atm, excehange nu era o afacere buna oricum. mastercardul a functionat la atm, si am apucat sa luam reunification express, trenul care mergea cu maxim 60 la ora, si facea 14 ore pana la Hue. nu am mai prins soft seat, am luat cu plebea la hard seat, bancute de lemn. nasii au vazut biletele si au inceput sa rada. Nu inteleg cum tanarul ranger, care vorbea chineza (asta asa, ca observatie) si alte 2 englezoaice grasune si abulice au avut soft seat, desi au ajuns la gara dupa noi. i-am vazut cum socializau si ma gandeam ce bulan avem iarasi sa nu avem cu cine schimba o vorba. Acum am inteles de ce e bataie pe soft seat, ca avem curul patrat amndoua, batute cu gratarul (vorbesc la prezent, ca asa am scris in caietel, mi-e lene sa reformulez, scriam in tren). Expresul e ceva mai avansat chiar si la claa a 3a, cu aer conditionat si niste televizoare unde ma uit la filme educative despre istoria trenului, la romante vietnameze si la un film cu schwarzenegger, ceva cu craciun. Merita drumul, peisajele sunt minunate - orezarii plate si munti care se inalta din nimic, palmieri, drumuri prafuite pe care misuna motociclisti cu cele mai nebunesti incarcaturi. Noi doua cu 2 bagaje grele am fi fost un mizilic. In continuare tara asta imi place.
Am mancat diverse chestii pe tren, de la oamenii cu veste de matase galbena care treceau cu carucioare cu mancare, mancare de spital, bere cu gust intens de drojdie, o cafea groaznica si un redbull pe care a trebuit sa-l diluez cu multa apa ca sapot sa-l beau. Ne amuzam si noi si chelnerii, unul din ei mi-a zis merci. Acum e 6 seara si ar trebui sa mai facem 2 ore pana la Hue. avem spatele varza, si avem amandoua cate o crizantema la buza si sub nas. Deci sexapil zero.

Juju a observat, e intrigata de o chestie - la granita ti se pun tot felul de intrebari despre simptome de gripa, tuse, dureri in gat, de cap, si in acelasi timp ei dau in toate mijloacele de transport aerul conditionat pe cel mult 18 grade, cand afara sunt 15. pana si mie mi s-a facut frig. Si bietii englezi fac economie la curent si merg cu plase de fas la piata.

Cu trenul de la Hong Kong pana hat la Hue

Trenul 1 - de la HK la Guangzhou civilizat, cu apa din partea casei. Vama trecuta fara probleme, cu foarte putina abureala am gasit si metroul. Doamna de la care am luat biletele la HK ne daduse o harta a metroului din Guangzhou si statiile unde tre sa schimbam si sa coboram, basca ne-a scris in chineza niste intrebari ajutatoare pentru domnii din gara. Pana aici a fost usor. A fost usor si sa luam trenul spre Nanning, tren de noapte. Cuseta cu 4 locuri, fara comfortul de clasa 1 romaneasca (fara chiuveta in cuseta, sapun, apa, etc), asternuturi relativ curate, nu sclipitoare, am intors perna oricum si vagonul restaurant in imediata apropiere. La o statie s-a instalat la noi in cuseta o tanara cu un copil, cred ca s-a intimidat cand ne-a vazut, ca n-a dat buna ziua. Am stat si ne-am uitat cum a dat de mancare copilului cu betele, apoi ne-am luat inima in dinti si am mers in vagonul restaurant, unde am fost atractia serii, doua gagici singure, cu mancare si bautura pe masa. Ma rog, mult spus bautura, ca era bere chinezeasca, pisoarca, niste legume fierte si un orez cam obosit. Era totusi dragut ca jumatate din vagon era o mare bucatarie unde iti gateau pe loc niste chinezi. Juju a pus palmele alaturate ca o carte si a cerut un meniu. Doamna i-a zambit bland si ne-a pus in fata o hartie roz plastifiata cu meniul evident in chineza. Am pufnit si noi in ras, dar femeia ne-a ajutat sa dibuim mancarea cu cuvinte simple - fish, vegetables, beer. Ne hlizeam si noi, iar ei ne studiau atent cand nu ne uitam noi la ei, ca vedeam cum isi muta privirea in ultima secunda.
La 5 dimineata nasa ne-a aprins brusc lumina in cuseta, mai aveam 20 de minute si ajungeam, adica cu o orasi ceva mai devreme. Poate se schimbase fusul orar, Ne-am dat jos in Nanning cu ochii carpiti de somn si fara bani chinezesti in buzunar, carand bagaje de 20kg fiecare. Doamna de la informatii nu stia sa citeasca in alta limba si pana am desenat eu un tren intre doua nume de orase, deja vazusem sala unde se vindeau bilete, cu mersul trenurilor pe pereti, in chineza. abia dupa ce Juju a stat de vorba cu un nene binevoitor, prin semne si stampile cu nume de oras si a aflat cat costa, ne-am lasta bagajele ca sa plecam pe rand in cautarea unui atm. Eram exact in dreptulmersului d etren scris normal, exact in dreptul trenului pe care trebuia sa-l luam seara la 18:45. In gara nu mergea atm-ul, in afara garii era bezna. Juju s-a aruncat in necunoscut si a disparut vreo juma de ora, am crezut ca s-a ratacit, ca e varza la orientare, dar s-a intors victorioasa cu banii de bilete dupa ce ii ighitise atm-ul cardul si i-l inapoiase in mod miraculos. Si a mai venit cu o idee foarte buna - sa ne luam o camera la hotel, ca sa dormim pe niste paturi civilizate, sa ne spalam nitel si eventual sa gasim o cafea prin preajma.
Am cercetat doua hoteluri, unul mai scump, altul jegos rau, al treilea a fost la mijloc, curatel, cu un ceainic electric si chiar periute de dinti si casca de dus. Ca mi-a sarit furtunul de la sifon si am umplut baia de apa nu mai conteaza.Nici ca am dormit imbracate si invelite cu tot ce se putea, pentru ca in camera era un frig de cavou. Nici ca duhnea a clor ca la baile de camin. si nici ca geamurile nu izolau nici cel mai mic zgomot din intersectia ultra aglomerata din fata garii. Am dormit groaznic, dar am dormit cateva ore. apoi am iesit in cautarea cafelei. Apropos, mica mapa de carton in care tineam cardul camerei avea niste instructiuni de folosire a cardului intr-o traducere in engleza la care te cocosai de ras. Semnele din hotel, de exemplu "pastrati linistea" avea niste buze cu degetul pe ele, textul in chineza si textul in engleza - Lightly. Chiar poetic. Eram singurele fete albe din cartier. Am lut-o in sus pe un bulevard cu magazine unde o geanta costa 25Yuani, adica 2,5 euro, am trecut pe un pod unde se vindeau lucruri sau se faceau demonstratii de produs - de exemplu curse de sobolani - un nene avea 3 sobolani cu botul prins in cursa agatata de niste sforicele, nu mi-am dat sema daca erau vii sau nu. Am intrat intr-un hotel si am inceput cu intrebarea English? Si femeile s-au uitat prin noi. Am iesit. Am trecut strada vizavi, lumea se uita la noi cu un soi de curiozitate, cum s-ar uita si la noi taranii la un negru, sau de ce nu, la un chinez. Vizavi se demonstra mai periculos, cu cobre, unele lesinate intinse pe o musama pe jos, altele uscate, alt nene la bustul gol, grasoc si cu microfon casca se invartea pe un covor de ziare unde era o cobra ridicata. Cativa metri mai incolo am vazut si o pisica imbalsamata de vanzare. Bleah.
Intr-o constructie care-si zicea pub, un fel de bar de cabana, am intra sa intrebam de cafea. Coffee se intelegea, milk nu. Pana la urma, citind un meniu de cafele in chineza a aparut din vorba domnisoarelorin flea roz cuvantul "capuccino". Asta e. Doua. Am asteptat mult, timp in care am presupus ca citeau intr-un manual cum se face ori cafeaua ori spuma de lapte. si cand ne-au adus in sfarsit, am constatat ca se chinuisera atat ca sa scoata spuma de lapte sa semene cu o spuma de sampon.Cand am luat prima gura am paralizat. Un fel de caramel cu cafea topite impreuna, ceva cu adevarat toxic, chiar si pentru Tedi. dar le-am baut aproape integral, cerea oprganismul.
Am facut cumparaturi pentru drum de la alimentarele de la parterul hotelului, si am plecat spre gara, nu inainte de a avea un fel de conflict cu femeia care verifica camera la check out, din care n-am inteles decat ca imi zicea mie ceva pe un ton cam agresiv si fara motiv.

Ultimele constatari despre chinezi, desi ma repet - sunt groaznic de nesimtiti. Pe langa faptul ca scuipa, grohaie, isi dreg gatul, sufla mucii pe strada, se baga in fata cand stai la coada, sau cand dai sa intri pe o usa cu 20 de kile in spinare, iar daca vorbesti cu ei si nu inteleg se uita prin tine. aa, si barbatii cultiva intensunghia de la degetul mic, acest swiss army mereu la indemana. Bleah. In general au niste unghii foarte mari.
Am omorat un gandac in sala de asteptare apoi ne-am urcat in tren, clasa i, dar ceva mai inghesuit.
continui nu se stie cand, ca plecam spre tailanda.