Hue

Dupa 14 ore pe bancutele de lemn, cu curul si coloana praf, ne-am dat jos in gara la Hue. Am luat imediat un taxi, 2$, ne-a lasat intr-o zona cu hoteluri si am inceput sa cautam. Am vizitat cateva, pana am gasit pe o straduta ingusta exact ce vroiam. 15$, camera mare, paturi separate, baie civilizata, apa calda. aici aveam si computer in camera, un junghi, dar bun de net. eram rupte, ne-a atras atentia si doamna de la receptie, you look tired, dar am iesit sa bem ceva, sa luam pulsul. berea Huda, locala, licenta daneza. oraselul parea sa fie viu si bazaitor, ca in saigon anul trecut, oameni veseli si dornici de comunicare, dornici sa-ti ia banii.
de dimineata am cautat cafeaua de dimineata, si din vorba in vorba am ajuns sa ne luam un tur pe motoreta, ca erau mult mai multe de vazut decat credeam noi, si oricum nu aveam decat o zi la dispozitie. Soferii nostri erau frati, 2 din 10, asa ne-a zis tipa de la care am luat turul, sora lor. ne-au asigurat ca erau very good driver, si pe parcursul zilei am inteles de ce. Ne-am pierdut iar in cel mai nebunesc trafic moto, nu asa de nebunesc ca ala din Saigon sau Hanoi anul trecut. ne-au plimbat oamenii toata ziua pe la tot felul de pagode, parcuri, mausolee, bunkere, pe aleite inguste printre palmieri si gospodarii, pe drumuri tot inguste prin orezarii, prin paduri cu poteci, da, tot inguste, de pamant rosu. a fost o excursie perfecta.
O pagoda din 1673, cu multe etaje, cu vopselurile pastelate arse de soare si scorojite,, unde tineau o masina din '60, un Austin parca, in care isi daduse foc un nene militant budist in semn de protest. povestea e ca autoritatile s-au pisat pe el si pe arsura lui, dar budistii i-au pastrat masina ca relicva.
Un parc imperial cu lac si o insula pe care imparatul o populase cu pasari exotice, ca sa se bucure atat el cat si nevestele, carora le construise un templu. Acum nu mai era nici o pasare. El isi construise un mausoleu cu o mare piatra in mijloc pe care isi scrisese biografia autocritica. Imparatul Tuc, daca tin bine minte. Am lalait-o si printr-un mic pavilion cu veranda la lac, epntru ca era liniste si o limina calda de dupa-amiaza.
Citadela - palatul imperial (Hue a fost capitala imperiala o vreme) era jumatate aranjata, jumatate in reconstructie. Era frumos pavilionul de lectura, cu o poarta decorata cu caractere chinezesti facute din cioburi de sticla si portelan pictat. Decoratiunile cu cioburi le-am vazut de fapt la toate monumentele vizitate, citadela a fost prima.
Bunkarul de pe deal - niste resturi de buncar din timpul razboiului cu francezii. Buncarul in sine nu l-am vizitat, nici nu stiu daca se intra in el, dar de pe deal se vedea frumos toata albia raului (perfumed river). raul parfumat, pentru ca pe vremuri veneau barcile cu flori pentru pietele din oras si se parfuma aerul.
Am mai trecut pe la o pagoda mica ascunsa intr-o padure, langa o manastire de calugari budisti. Am intrat intai printr-o poarta veche de piatra, cu un iaz in fata ei, pe langa care se plimbau niste copii calugari. O vanzatoare de bete parfumate ne-a convins sa luam niste bete de la ea, cica sa le ardem la pagoda. pagoda am gasit-o abia dupa ce am epuizat mica manastire, ne-am uitat cum joaca calugarii fotbal si ne-am plimbat printre niste constructii de piatra innegrite, probabil locuri de rugaciune si ars bete, acoperite cu muschi si ferigi. Am ars si noi niste bete, dar m-am simtit ca ultimul ageamiu. habar nu aveam cum se face, ce stare tre sa-mi impun, la ce sa ma gandesc.
Ne-am intors in oras in plina ora de varf, motoreta langa motoreta, foarte palpitant. Toata lumea vine din toate partile, nucred ca se acorda vreo prioritate, toti claxoneaza ca sa te atentioneze, nu sa te injure, dupa cum am constatat si anul trecut. Mai individualisti aici, rar vedeam 3 sau 4 pe un scuter.
Toata distractia - 8$, plus 2 de la noi pentru fiecare din soferi.
Am ajuns rupte de foame si am plecat in cautarea unui loc de mancat faimoaselemancaruri din Hue, ca cica e buric culinar. n-am gasit buricul culinar, ne-am asezta la o terasa unde era ceva interesant pentru amandoua. Din nou, cronica gastronomica. Vroiam fresh spring rolls, ni le-au dat prajite, erau bune si prajite, dar nu ce asteptam. Eu mi-am luat o specialitate locala - carne de vita invelita in frunza de lotus si facuta pe gratar. Asata a venit in forma unor mici/sarmale foarte mici, subtirele ca niste degete de poet, cu un otet cu chili alaturi. Aveau si gust de mici, erau si picante. Mi-au placut, le-am aprobat. Am mai postit o farfurie cu creveti, usturoi si lemongrass, care nu au fost nici ei rai de loc, lemongrassul face totul. Bere Hue, cu eticheta atipica, mai design, sa zic, mai dulcica decat Huda, gen Peroni.
Am mai pierdut vremea pe la magazinele de suveniruri si alte tampenii inutile si uratele.
A doua zi am decis sa plecam la HoiAn, ca Hue era prea agitat si vazusem cam tot. Am ales sa plecam cu o masina, nu cu autobuzul, chiar daca costa de 10 ori mai scump. 2,5$ autobuzul, 25$ de caciula cu masina, drum pe care mai faceam diverse opriri sa mai vedem rapid si alte locuri. O mazda 3 model vechi si un sofer negricios si binevoitor care a stat dupa curul nostru.
Ne-a dus la Lang Co beach - un resort turistic unde am coborat pe o plaja lata si pustie si mi-am bagat gladiolele in apa. Si unde am facut poze cu un nene pescar batran si bronzat caruia i-am dat si niste bani, cam putini, si acu imi pare rau ca i-am dat asa putini, cam cat o bere.
ne-am mai oprit la nu stiu ce buncar, iar buncar, dupa ce am urcat mult pe serpentine in ac de par. Se vedea frumos de sus, mare, plaja si munte de vreo 1000m altitudine. Jos palmieri si soare, sus padure, vant si nori care urcau pe munte in viteza.
Ultima oprire - Marble Mountain. Un munte populat de multe temple si pagode colorate, la care ajungeai urcand niste trepte abrupte de marmura, o curticica aranjata cu iaz si podet de ciment ca sa imite bambusul, decoratiuni cu basorelief din ciment, si placi de marmura fixate pe stanci intre copaci, pe care erau scrise niste versete intelepte. erau traduse in engleze, dar chiar si asa, era o poezie cam intortocheata. Complexul continea de fapt 5 munti, dar noi am explorat doar unul. Trebuia sa dam de o pestera si de o cascada pe care nu le-a mai gasit. La baza muntelui era o strada cu seci de magazine cu statui de marmura, de la mici figurine sau mojare la ditamai Buda de cateva tone, sau delfini in valuri, un fel de Hokusai 3d. am pozat zeci de motociclisti, spre uimirea soferului, care nu intelegea nici rostul nici numarul pozelor.