tot Hong Kong

Trenul spre Vietnam se lua din alta gara, nu chiar in centru. Pana una alta am dat o tura si pe la posta sa vedem daca putem trimite niste lucruri acasa, si se putea, desi era duminica. Doamna de la ghiseu a fost foarte amabila. Fuga acasa sa luam lucrurile si fuga inapoi cu papornitele in taxi, ca sa avem timp de impachetat. Am umplut compact o cutie de 10 kg, care a costat cam 80 euro. Din china era mai ieftin, dar acolo ne-am mosmondit si n-am mai apucat.
Ne-am plimbat iar prin Kowloon, peninsula, noi stateam pe insula. Cautam un fortune teller, n-am gasit, am zis ca daca e ceva apare el fara sa-l caut. As fi vrut sa-mi citesc previziunile pe 1 ianuarie, dar sigur erau niste minciuni gogonate, mai bine ca n-am gasit. Am mai constatat cu ocazia plimbarilor ca metroul in HK are, am estimat noi, cam 100m lungime.
Seara am luat tramvaiul spre Victoria Peak, punct mega turistic, dar cu o vedere minunata spre oras de pe un varf de munte - zgarie nori, luminite si ceata. Am ajuns prea tarziu ca sa urcam pe terasa de unde se vedea tot spectacolul, pentru ca luminitele pe blocuri se sting pe la 10 jumate-11, am mancat o prajitura intr-un bar cu tema Forest Gump si ne-am inghesuit la o coada enorma ca sa coboram cu acelasi tramvai, cu vagoane vechi si banci de lemn, frumos pastrate. Panta are cam 45 de grade, tot o estimare, la ochi.
Cu o zi inainte, pe 31 de fapt, am luat vaporul spre insula Lantau. Juma de ora. Pe insula ziceai ca e azil, liniste si pace, cativa oameni cu tarabe de mancare si suveniruri, o plaja pustie si o statie de autobuze. Am vrut sa luam unul spre un sat de pescari, dar era cel mai indepartat loc pe care am fi putut sa-l alegem, dura prea mult drumul si nu mai ramanea timp de coafor (ghiciti cine vroia la coafor). Asa ca am ajuns pe insula degeaba, mai era si cam frig si venea ploaia. Pareau sa fie niste lucrusoare interesante pe insula, ca era recomandata pentru drumetii. Alta data.

Tot pentru cronica gastronomica mai mentionez un restaurant in Yau Ma Tei, pe un colt de strada ultra aglomerat, plin de restaurante si de oameni cu flyere sa-ti arate ce au ei mai bun. Ne-am asezat acolo pentru ca scria mare seafood, si n-avea cum sa nu fie proaspata, pentru ca era plin de chinezi. masuta joasa, noi stateam pe tabureti de plastic, chelnerul neprietenos ne-a adus meniurile cu poze. Prietenos sau nu, crevetii cu usturoi si coriandru au fost de vis, eu am mai luat niste scoici, bune dar nu fabuloase, Juju si-a luat brocoli, ca ea se vitaminizeaza si incearca sa se detoxifieze. Am toxifiat-o la loc, pentru ca am baut fiecare cate o bere San Miguel de 640ml. Toata treaba era sa mananci acolo pe strada, cu localnicii, sa te stergi la gura cu hartia igienica la sul pusa pe masa. In continuare cred ca baga "Secretul gustului" la greu, pentru ca e pe viteza tot.

Am incercat si un vietnamez, in Wanchai, unde mirosea puternic a clor proaspat si unde pozele de la intrare nu erau cine stie ce.
continui maine ca m-au dat afara de la net