Hong Kong, liber joaca

Din nou pe strazi, in fiecare zi prin alt cartier, fara un scop precis. Iarasi prin nebunia din pietele din Mongkok, am rascolit nitel si prin Wanchai, dar acolo n-am mai gasit strazile cu baruri ca anul trecut. In schimb ne-am instalat la 2 baruri pe Lan Kwai Fong, strada vesela cum ii zicem noi, si am inceput din nou sa facem poze la lumea de pe strada. Desi era marti, te simteai va vineri seara. Era si un banner pe care scria Every night is friday night. Nu stiu ce se intampla pe strada aia, ca mereu apare cel putin cate un personaj interesant care da ture. Nu mai zic de cracii femeilor, din nou am ramas uimite.
Pentru seara de revelion ne-am achizitionat niste decoratiuni cu pene, Juju o palariuta roz, eu o bentita cu pene albastre, pe care n-am mai purtat-o, ca mi s-a parut exagerata, dupa cum stiti, merg pe extravaganta cu masura. Ne-am dichisit timp de vreo 2 ore, am incercat sa si dormim fara sa stricam oja de pe unghii. Mi-am pus hainite si pantofi noi, Juju si-a tras ciorapi de plasa, pantaloni scurti si bocancii noi, in multime se opreau asiaticii sa faca poze cu ea. Pe Lan Kwai Fong era extrem de multa lume, de fapt nici nu puteai sa treci, asa ca am ocolit prin inghesuiala mai lejera ca sa ajungem la coltul nostru pe la 12 fara un sfert, si cu cevba de baut in mana. Politie multa pe margine, vigilenta, dar pareau sa se veseleasca si ei, unii stateau la poza. Sigur intentionau sa ajute nu sa dea in cap. Multimea facea valuri ca pe stadion, si la 12 fix a fost o chiraiala generala, au zburat niste confetti si niste baloane. Am filmat faza, iar acasa am sters filmul din greseala, la un loc cu pozele blurate, asa ca n-am mai ramas decat cu senzatia. Asemanatoare cu starea de veselie de la concerte, de unde si sms-ul stupid pe care l-am trimis. Dupa momentul 12:00 a inceput un flux continuu de asiatici care ori plecau, ori se invarteau, care ciocneau cu noi cu sticle si pahare goale, pet-uri de cola si ne ziceau Happy new year si pareau sinceri.
La un moment dat am prins in vizor un roscovan cu ochelari cu rama neagra si palarie, care mi-a stat la poza. Apoi s-a lipit de noi, ne-a zis ca e fotograf si el, si asa a inceput circul. Am facut o lunga serie de poze cu el imbratisand lumea pe strada. Avea si un prieten, un slabut dragut, beat mort dar simpatic. Garret si Phil. Garret mi-a luat aparatul si a inceput sa faca poze la oameni, sa-i opreasca din mers si sa le zica Happy new year. Am dansat pe strada si am facut poze cu ei pana la 3 dimineata. Mi-a fumat tigarile si mi-a baut din mojito, si zicea ca sta si lucreaza in Taiwan. Cand mi-a zis ca are 27 de ani l-am batut pe umar, pe hainita de catifea. Si cand i-am zis ca eu am 36 m-a batut si el pe umar.
Nici unul din cei opriti la poza sau la luat in brate nu a sarit la bataie, in cel mai rau caz il ocoleau zambind. Nu ne-a buzunarit nimeni. Pe Juju au si filmat-o cum dansa, se pare ca palariuta roz atragea ca un magnet. Dupa ce ne-am despartit de Garett, care mi-a lasat mailul, am plecat si noi, dar ne-am oprit la un fastfood cu sandvisuri si paste, sa mancam ceva. Pentru cronica gastronomica adaug ca la 4 dimineata am mancat sandvis cu avocado, salata si castravete intre 2 felii de paine crocanta si incalzita. Bun. Acolo, la fast food am intrat in vorba cu alt baiat, cu un zambet foarte pus la punct, praf de beat si cu ochii sticlosi, si care nu tinea minte cum ma cheama desi ii spusesem de 3 ori, cu un cap mai mic ca mine. Arhitect in NY si cu gene de indonezian. Tot insista sa mergem cu ei la nu stiu ce club, dar eu aveam deja picioare de pian si nu mai aveam chef sa incep o noua petrecere. Ne-a prezentat un dj, care statea si el pe un scaunel la fastfood, un batran cu barba alba si ochelari, dj Kulu, am dat mana cu el, Juju a si vorbit cu el, ca batranul sita si jazz,desigur. Intre timp eu mostenisem de la cuplul Garett-Phill o palarie aurie si o masca aurie si mergeam cu ele pe strada.
Am dormit ca doua pietre pana la 1-2, dupa acre atrebuit sa iesim sa ne aranjam plecarea cu trenul spre vietnam.
Hai, la multi ani inca o data.