spre sud

dupa cum stiam si ma asteptam, calatoria cu trenul din chiang mai spre bkk urma sa fie groaznica din cauza aerului conditionat: polul nord si viscol. colac peste pupaza, vizavi de mine un batanel antipatic si complet dizgratios, cu un ras de ciocanitoare in curs de inecare (inspira cand radea in loc sa expire). cred ca venise la futut in tailanda - sau mai degraba in amintirea vremurilor in care mai putea sa. si suflat bezele pe geam cu cele doua tailandeze care l-au condus la gara (bleah!!!), iar dupa ce a pornit trenul a mai sunat (si a vorbit tare, sa-l stie lumea de starfuck)o tailandeza in bkk sa-i spuna ca ajunge maine dimineata si ne vedem maine darling ( si mai bleah)

m-am infasurat bine si am inceput sa citesc, dupa care mi-am comandat o bere si cina. dar nici nu am apucat sa inghit cina, cand batranelul a decretat ca vrea nani la 8 seara, deci a trebuit sa ma cocot in patul de sus

somn chinuit, am inghetat atat de tare incat mi-ar fi prins bine o dezghetare soc la microunde daca as fi avut timp, dar din pacate trenul a intarziat mai mult de o ora jumate si nu am mai avut timp nici sa ma incalzesc, nici sa beau cafea. am fost bucuroasa totusi ca am prins legatura spre surat thani

alt tren, alt frig. (ma intreb daca o sa mai pot face copii)
am hotarat totusi sa adopt o atitudine budhista si renunt la atasementele pe care le am fata de obiceiurile mele de fata batrana si mi-am pus niste sosete in slapi. am baut cu mare curaj, perseverenta si spirit zen cafeaua propusa de liniile ferate thailandeze de sud, desi avea gust foarte pronuntat de mucegai, si orium ar fi fost groaznica conform oricarui criteriu. cand a mai trecut odata stewardesa i-am cerut putin ceai, iar ea mi-a luat cana in care mai era un deget de cafea si mi-a turnat zambitor ceai peste cafea. eram atat de resemnata si de zen,incat nici macare nu m-am mirat, mai degraba m-a amuzat situatia. si as fi baut amestecul, dar ceaiul avea gust de mucegai si mai pronuntat. ( pe linia de sud meniul servit - pe care ti-l dau ei, nu il alegi tu - e inclus in pretul biletului - deci calul de dar....)

sudul thailandei e foarte pitoresc, imi aduce aminte intr-un fel de vietnam: foarte multa mizerie dar si multa culoare, saracie lucie pe alocuri, dar frunze verzi si grase de palmieri si oameni veseli imbracati in haine viu colorate cu trei numere mai mari, mamici rabdatoare asteptand in gari mici cu copilul in brate, tufe atent ingrijite de flori roz, stauete de tigri, elefanti, zeite hinduse, altare mici in orice gara, cat de mica, taxiur roz si portocaliu tipator si oameni pe motocicleta asteptand la bariera, canale cu case de o parte si alta, haine tehnicolor agatate la uscat, postere galbebe peste tot (galbenul e cuoare de baza aici)

spre sfarsitul drumului jungla a devenit din ce in ce mai deasa de-a lungul sinei de tren, aerul de afara din ce in ce mai fierbinte si mai umed (simteam asta doar prin geamul de la buda, ca in rest vuia aerul conditionat, of course). oamenii din tren mai mult localnici pasnici, zambitori si cu fetze cinstite.
trenul a ajuns relativ la timp in surat thani ( adica doar vreo 20 min intarziere). ceea ce insemna ca eram pe tren de 24 ore