Cu trenul de la Hong Kong pana hat la Hue

Trenul 1 - de la HK la Guangzhou civilizat, cu apa din partea casei. Vama trecuta fara probleme, cu foarte putina abureala am gasit si metroul. Doamna de la care am luat biletele la HK ne daduse o harta a metroului din Guangzhou si statiile unde tre sa schimbam si sa coboram, basca ne-a scris in chineza niste intrebari ajutatoare pentru domnii din gara. Pana aici a fost usor. A fost usor si sa luam trenul spre Nanning, tren de noapte. Cuseta cu 4 locuri, fara comfortul de clasa 1 romaneasca (fara chiuveta in cuseta, sapun, apa, etc), asternuturi relativ curate, nu sclipitoare, am intors perna oricum si vagonul restaurant in imediata apropiere. La o statie s-a instalat la noi in cuseta o tanara cu un copil, cred ca s-a intimidat cand ne-a vazut, ca n-a dat buna ziua. Am stat si ne-am uitat cum a dat de mancare copilului cu betele, apoi ne-am luat inima in dinti si am mers in vagonul restaurant, unde am fost atractia serii, doua gagici singure, cu mancare si bautura pe masa. Ma rog, mult spus bautura, ca era bere chinezeasca, pisoarca, niste legume fierte si un orez cam obosit. Era totusi dragut ca jumatate din vagon era o mare bucatarie unde iti gateau pe loc niste chinezi. Juju a pus palmele alaturate ca o carte si a cerut un meniu. Doamna i-a zambit bland si ne-a pus in fata o hartie roz plastifiata cu meniul evident in chineza. Am pufnit si noi in ras, dar femeia ne-a ajutat sa dibuim mancarea cu cuvinte simple - fish, vegetables, beer. Ne hlizeam si noi, iar ei ne studiau atent cand nu ne uitam noi la ei, ca vedeam cum isi muta privirea in ultima secunda.
La 5 dimineata nasa ne-a aprins brusc lumina in cuseta, mai aveam 20 de minute si ajungeam, adica cu o orasi ceva mai devreme. Poate se schimbase fusul orar, Ne-am dat jos in Nanning cu ochii carpiti de somn si fara bani chinezesti in buzunar, carand bagaje de 20kg fiecare. Doamna de la informatii nu stia sa citeasca in alta limba si pana am desenat eu un tren intre doua nume de orase, deja vazusem sala unde se vindeau bilete, cu mersul trenurilor pe pereti, in chineza. abia dupa ce Juju a stat de vorba cu un nene binevoitor, prin semne si stampile cu nume de oras si a aflat cat costa, ne-am lasta bagajele ca sa plecam pe rand in cautarea unui atm. Eram exact in dreptulmersului d etren scris normal, exact in dreptul trenului pe care trebuia sa-l luam seara la 18:45. In gara nu mergea atm-ul, in afara garii era bezna. Juju s-a aruncat in necunoscut si a disparut vreo juma de ora, am crezut ca s-a ratacit, ca e varza la orientare, dar s-a intors victorioasa cu banii de bilete dupa ce ii ighitise atm-ul cardul si i-l inapoiase in mod miraculos. Si a mai venit cu o idee foarte buna - sa ne luam o camera la hotel, ca sa dormim pe niste paturi civilizate, sa ne spalam nitel si eventual sa gasim o cafea prin preajma.
Am cercetat doua hoteluri, unul mai scump, altul jegos rau, al treilea a fost la mijloc, curatel, cu un ceainic electric si chiar periute de dinti si casca de dus. Ca mi-a sarit furtunul de la sifon si am umplut baia de apa nu mai conteaza.Nici ca am dormit imbracate si invelite cu tot ce se putea, pentru ca in camera era un frig de cavou. Nici ca duhnea a clor ca la baile de camin. si nici ca geamurile nu izolau nici cel mai mic zgomot din intersectia ultra aglomerata din fata garii. Am dormit groaznic, dar am dormit cateva ore. apoi am iesit in cautarea cafelei. Apropos, mica mapa de carton in care tineam cardul camerei avea niste instructiuni de folosire a cardului intr-o traducere in engleza la care te cocosai de ras. Semnele din hotel, de exemplu "pastrati linistea" avea niste buze cu degetul pe ele, textul in chineza si textul in engleza - Lightly. Chiar poetic. Eram singurele fete albe din cartier. Am lut-o in sus pe un bulevard cu magazine unde o geanta costa 25Yuani, adica 2,5 euro, am trecut pe un pod unde se vindeau lucruri sau se faceau demonstratii de produs - de exemplu curse de sobolani - un nene avea 3 sobolani cu botul prins in cursa agatata de niste sforicele, nu mi-am dat sema daca erau vii sau nu. Am intrat intr-un hotel si am inceput cu intrebarea English? Si femeile s-au uitat prin noi. Am iesit. Am trecut strada vizavi, lumea se uita la noi cu un soi de curiozitate, cum s-ar uita si la noi taranii la un negru, sau de ce nu, la un chinez. Vizavi se demonstra mai periculos, cu cobre, unele lesinate intinse pe o musama pe jos, altele uscate, alt nene la bustul gol, grasoc si cu microfon casca se invartea pe un covor de ziare unde era o cobra ridicata. Cativa metri mai incolo am vazut si o pisica imbalsamata de vanzare. Bleah.
Intr-o constructie care-si zicea pub, un fel de bar de cabana, am intra sa intrebam de cafea. Coffee se intelegea, milk nu. Pana la urma, citind un meniu de cafele in chineza a aparut din vorba domnisoarelorin flea roz cuvantul "capuccino". Asta e. Doua. Am asteptat mult, timp in care am presupus ca citeau intr-un manual cum se face ori cafeaua ori spuma de lapte. si cand ne-au adus in sfarsit, am constatat ca se chinuisera atat ca sa scoata spuma de lapte sa semene cu o spuma de sampon.Cand am luat prima gura am paralizat. Un fel de caramel cu cafea topite impreuna, ceva cu adevarat toxic, chiar si pentru Tedi. dar le-am baut aproape integral, cerea oprganismul.
Am facut cumparaturi pentru drum de la alimentarele de la parterul hotelului, si am plecat spre gara, nu inainte de a avea un fel de conflict cu femeia care verifica camera la check out, din care n-am inteles decat ca imi zicea mie ceva pe un ton cam agresiv si fara motiv.

Ultimele constatari despre chinezi, desi ma repet - sunt groaznic de nesimtiti. Pe langa faptul ca scuipa, grohaie, isi dreg gatul, sufla mucii pe strada, se baga in fata cand stai la coada, sau cand dai sa intri pe o usa cu 20 de kile in spinare, iar daca vorbesti cu ei si nu inteleg se uita prin tine. aa, si barbatii cultiva intensunghia de la degetul mic, acest swiss army mereu la indemana. Bleah. In general au niste unghii foarte mari.
Am omorat un gandac in sala de asteptare apoi ne-am urcat in tren, clasa i, dar ceva mai inghesuit.
continui nu se stie cand, ca plecam spre tailanda.