Bai, in Pai am vazut niste baruri foarte foarte bine ca atmosfera si aranjament, printre cele mai misto vazute in general, dar in nici un caz design minimalist, in tailanda mai greu. Bar cu hamace, bar cu scaune si lampi din 60-70, bar cu bancute si perne si rafturi ticsite de carti pe pereti, fiecare incearca sa fie cumva diferit, desi vand acelasi lucru. Sau cum zic astia pe aici Same same but different. Berea e buna, vinul e groaznic, bag in box, inca nu au ajuns la subtilitati. In schimb pe 100 de metri de baruri am vazut in fiecare cate un cantaret sau o trupa mica zdranganind la chitara. In ghid zice ca Pai are o scena muzicala bine dezvoltata. E cam mult spus scena muzicala. Dar nici nu pot sa emit opinii numai dupa ce am vazut 3 "trupe" - o tailandeza frumoasa canta ceva gen Nora Jones, o trupa mica de tailandezi care nu sunau rau (daca ajunsesera sa cante la barul ala ultracentral) dar nu cantau nimic original, si alta trupa in alta parte, care erau varza, dar castigau la simpatie, chitaristul ne tot zambea larg, cu niste dinti impecabili. Am apreciat efortul, dar nu cred ca ajunge nimeni celebru incepand sa cante in Pai, mai degraba s-ar retrage dupa o lunga activitate nu foarte plina de succese. Hai ca nu vreau sa arunc cu cacat, oraselul are aerul de vacanta perfecta, n-ai mare dar ai in jur niste cascadde unde sa te balacesti. Nimeni nu se grabeste si lumea iti zambeste sincer. Am murit de ciuda ca nu stiu sa merg pe motoreta. Pare simplu si costa 3$ pe zi, honda Dream, automata. Vroiam sa incerc, dar am vazut multi in carje. Neah. Alta data.
N-am mers nici la triburile long neck, aia cu inele pe gat, era drumul lung si intoarcerea spre Chiang Mai dura 8 ore pe serpentine. Pentru Juju complet nepotrivit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu