wiiiiiihhhhiiiiiiiii!!!!!

se cheama flight of the gibbon si e cea mai misto chestie pe care am facut-o in vacantza pana acum, ca dovada ca m-am hotarat sa scriu si eu in sfarsit
am tot vazut in chiang mai niste postere cat casa cu coltul ochiului pe care era ceva verde si si scria flight of the gibbon, dar nu le-am acordat atentie. pana cand la un moment dat am luat mai multe flyere din holul guesthouseului si printre cursuri de gatiti si trekuri in jungla era unul din asta printre ele. am studiat mai atent sa vad ce naiba mai e si asta, si iata explicatia oficial din flyer: zbori ca tarzan, sau ca oamenii de stiinta din amazon din copac in copac. hmm, interesant, imi zic eu, si nu a trebuit sa-i zic de doua ori ionicai, ca a fost si ea de acord sa incercam dracia.

dam comanda, si a doua zi dimineatza vin unii, ne duc in padurea tropicala cu copaci de sute de metri. acolo, ne asteapta o gasca de baiet simpatici tailandezi cu nume de scena gen jack sparrow, james brown etc, iti pun un ham pe tine si o casca si te duc pe un ponton fixat pe un copac. iti agata hamul pe o sarma si tu aluneci in urmatorul copac. iti explica ei cum sa-ti tii cracii, cum sa franezi cu un cirlig dintr-un lemn foarte dur daca prinzi viteza prea mare. si tot asa, zbori dintr-un copac in altul, la niste zeci sau chiar o suta de metri deasupre solului pe alocuri. unele sarme sunt si de 300 m. la inceput putina panica sa nu ma fac de ras, dar dupa prima alunecare, de vreo 20 m, am vazut ca nu e greu si nici periculos, si am inceput sa ma distrez. e o senzatie foarte misto, mai ales pt ca desi esti foarte sus, agatat intr-un singur punct si aluneci cu viteza, e foarte safe, si nu are ce sa ti se intample decat daca pui mana pe sarma pe care aluneci. grupul a fost destul de marisor la inceput si trebuia sa-i astepti pe toti pana sa te expedieze baietii tailandezi in urmatorul copac, dar pe parcurs s-a rarit, ca nu toti au platit pt toata ziua.

ionica si-a gasit si un admirator, unul din junii locali care ne vedeau de grija prin copaci. ma intreaba la un moment dat: unde e prietena ta? a ramas mai in spate, in celalalt copac. aha. e foarte frumoasa, da, zic, asa e. are boyfriend? nu. aha .

peste vreo inca doi copaci, ma intreaba un alt june, cu vreo doua capete mai mici decat mine, aceeasi treaba (cred ca de proba) acelasi raspuns. da tu ai boyfriend? nu. pai de ce? pai ca sometimes you do, sometimes you don't. apare si junele ionicai, apare si ionica, si de data asta ramanem noi doua lasate la urma de cei doi si cand sa o expedieze pe ioana in urmatorul copac, tanarul So ii zice, hai ca vin si eu cu tine

variatii la alunecarile dintr-un copac in altul au mai fost si niste caderi in gol oarecum, de genul ca te lega de ham, si te lasa sa alunci in jos brusc prin gaura din podea ( asta s-a intamplat doar de 4 ori), cu ultima cadere de 40m. e foarte ciudat, dar misto. daca te vedea ca esti mai speriat sau mai viteaz, se distrau baietii lasandu-te sa cazi cu viteza mai mare, sau te legau cu fata in jos, si nu pe genul scaunel, ca sa fie mai scary. era. dar mie mi-a placut foarte tare.

mai pe la a doua parte, dupa ce la o alunecare iar ne-au lasat ultimele doua tinerii taiandezi, si dupa ce ioana iar a decolat impreuna cu noul boyfriend for a day (intr-o pzitie ciudata: si anume ionica agatata cu spatele de sarma si cu fatza inspre golul de zeci de metri de sub ea, iar boyfriendul o tinea de craci pe genul roaba ca sa poata ioana sa faca poze, ca urma o sarma lunga de 300m) ma intreaba tanarul pitic cu care avusesem conversatia mai devreme. vrei sa vin cu tine la alunecarea asta? eu zic nu, ca-mi place sa merg singura. aha, so this is why you are single, concluzioneaza el. poate ca avea dreptate:)?

oricum, ziua a fost atat de misto, incat ne-am gandit ca poate mai dam odata 70 usd si mai facem odata smecheria, de data asta fara camere la noi. ramane de vazut

si m-am prins si de ce se cheama flight of the gibbon: baietii aia din jungla alunecau ca maimuticile pe sarma, in orice pozitie ai fi putut sa-ti imaginezi: cu capul in jos, pe laterala, facand minicoregrafii dintr-o parte in alta. ca niste maimute

as mai fi vrut sa scriu de revelionul din hong kong, ca a fost misto, despre hue cu frumusetea orasului si mirosul de iarba si despre plimbarea de o zi cu motoreta prin sate, despre pitorescul hoi an si mancarea incredibil de buna, sau despre discutia interesanta cu studentul monk de la manastirea budhista din chiang mai, dar asta m-a lovit atat de tare si d neasteptat ca si scufundatul de anul trecut din phi phi

probabil voi adauga niste comentarii de parazita ce sunt la ce a scris deja ioana