sau insula tzestoasei. e frumusica, plina de oameni frumosi, musculosi si bronzati si shopuri de diving. locul doi in lome la emis certificate de scufundator. si sper ca si eu voi deveni absolventa dupa ce pleaca naibii matache din viatza mea. o sa ma duc azi sa o explorez mai in amanunt. la sosire m-am cunoscut cu 2 cehoaice pufoase si speriate la care le-am zis sa-si lase rucsacele intr-un loc si sa mearga fara ele in cautare de cazare. n-au vrut, ca au citit ele in lonely planet ca sunt cazari ieftine pe nu stiu ce plaja. eu m-am lasat boarfele intr-un loc si am plecat impreuna sa cautam cazari. am ajuns si in partea despre care scrie in lonely planet. totul era scump, evident. le-a apucat disperarea si erau transpirate si obosite sub rucsacele care nici macar nu erau atat de grele si eu nu am mai stat dupa ele ca ma plictiseau. ma gandisem sa le ajut ca erau cam pierdute in spatiu si speriate de bombe. oricum, cand le-am sugerat ca cred ca e mai bine in partea opusa a plajei, m-au privit neincrezator, si mi-au zis ca ele mai vor sa se gandeasca si ca sa nu stau dupa ele. cred ca aveau impresia ca vreau ceva de la ele, nu stiu.
mi-am gasit cazare in partea opusa, exact cum am zis de la inceput. mai tarziu, cand eram la net, au aparut si ele si mi-au zis ca s-au intors pana la urma acolo unde am zis eu si si-au gasit o camera frumoasa. s-au cam inverzit cand le-am zis ca si camera mea e frumoasa si mai ieftina decat a lor, si am apa calda iar ele nu.
anyways, dupa o cina cu spicy papaya salad de ai impresia ca faci buze de angelina jolie si ies toti dracii din tine m-am carat sa dorm, desi mai devreme cunoscusem o englezoiaca si un spaniol care mi-au zis sa ma vad cu ei diseara la o terasa. (englezoaica zici ca era sora lui naomi, aceleasi calitati. care dracu ati zis ma ca englezoaicele sunt nasoale, ca nu e deoc adevarat). acasa am constatat intr-adevar o crestere in volum a buzelor dar din pacate de genul herpes. asa ca m-am intors la farmacie sa-mi iau un unguent si de asemenea niste pastile recomandate de farmacista cu albstru de metil. ceea ce credeam eu ca e durere de ovare, s-a dovedit a fi o combinatie intre o vizita neasteptata de la matache si o cistita neplacuta de la dusuri reci si stat cu curul pe nisipul ud.
si am uitat sa mentionez ca in ultimele zile ca sa-mi descarc nervi pe francez am alergat cate 6 km cu pauze si am inotat cate o juma de ore in fiecare dimineatza, desi nu ma simtzeam prea bine. asa ca situatia s-a agravat, ca apa a fost cam rece in ultima perioada.
oricum, la intoarcerea in camera am facut niste vocalize de oh-uri de englezoaica, dar la mine suna gatuit si deloc senzual. o sa mai exersez, poate reusesc sa ma transform cumva in marilyn monroe. deja incep sa dau semne ca ma transform in printzesa cu sange albastru, adica fac pipi ca cerneala, de la albastrul de metil ingerat. ( bine cam-a avertizat farmacista)
vineri, 29 ianuarie 2010
despre tailandezi
ce e misto in tailanda e ca in momentul in care treci peste constipatiile de turist pufos si stresat ca toata lumea iti vrea banii, lucrurile se schimba. deja am un alt fel de comunicare cu localnicii si imi place foarte mult. evident ca toti ar vrea sa castige bani de pe urma ta, asta mi se pare normal, ca doar traiesc din servicii turistice. si evident ca sunt si oameni de cacat si aici ca peste tot, care vor sa te tzepuiasca. dar majoritatea au o atitudine foarte misto si calda: daca ai fost la ei odata sau de mai multe ori, si daca te simt ca le acorzi incredere si le zambesti tot timpul, incep sa construiasca o relatie cu tine. domnul la care ma duceam la net, ma saluta si facea cate o conversatie cu mine de cate ori ma vedea pe strada. cand am aflat ca s-ar putea sa nu pot schimba biletul, mi-a zis sa nu-mi fac probleme, ca maine totul va fi bine. m-a vazul intr- dimineatza plecand sa fac jogging - ca sa scot din mine dracii pe care ii aveam pe francez, si nimic mai bun decat putin sport - m-a intrebat: good morning, are you ok? yes! ar e you sure? no, but i will be:). mai tarziu cand m-am dus la mail m-a intrebat: are you ok now? adica ce vreau eu sa spun ca in romania sau europa, nimeni nu ar da atentie unui client la felul asta. la sfarsit m-a dus el la vapor ca era departe, evident contra unui cost normal, dar mi-a zis pe drum de vreo 5 ori ca ii pare rau ca plec, si ca daca ne-am intilit zilnic acum o sa-i fie dor de mine si spera sa ma mai vada pe acolo. si asteanu de genul text de agatzat sau apropouri.
coafeza la care m-am spalat pe cap m-a vazut ca eram pe jos si m-a dus cu motorul pana acasa ca erau vreo 2 km, oamenii la care ai fst vreodata in magazin te cunosc toti si te saluta can te vad pe partea cealalta a drumului, cu un mare zambet si un how are you today?
grasutza de la care mi-am luat un suc de morcovi ieri cand am ajuns, m-a vazut seara trecand vizavi, mi-a faut semn sa vin la ea. am crezut ca vrea sa-mi zica sa mai iau un suc, dar nu: manca porumb fiert si apoi prajit, si vroia sa-mi ofere jumate din el. a fost foarte bun.
si inainte de a ma urca pe vapor am mai cunosut un personaj tailandez, un tip de 41 de ani dar care arata de 25, foarte haios si zambaret, slab si negru de la soare si cu cel putin un cap mai scund decat mine. vindea cazari si cursuri de diving. m-a abordat cu intentia de a-mi vinde o cazare. i-am zis zambind ca sigur, vreau sa vad ce are. dar cand m-a intrebat unde vreau sa stau si i-am zis ca nu vreau zona aglomerata, a recunoscut zambind ca din pacate nu are asa ceva, el lucreaza pt un resort si club de diving in zona cea mai comerciala. dar am inceput sa povestim despre una alta, mi-a zis din prima ca majoritatea turistilor au impresia ca vrei sa-i tzepuiesti. . de fapt stand si asteptand vaporul, am vazut un val de oameni care soseau, si foarte multi din ei erau destul de crispati, si nici nu vroiau sa auda despre oferte. toti au citit in lonely planet ca nu trebuie sa ai incredere in oamenii din port. dar adevarul e ca depinde foarte tare de atitudinea ta, ce raspuns primesti. asa am fost si eu la inceput, acum vorbesc mult mai mult cu localnicii.
cand a auzi de romania, s-a luminat la fatza ca avem noi un fotbalist foarte celebru, pe care il admira mult. si aveti tricouri galbene la fotbal, stiu, ca imi place mult, zice. omul era fan hagi, juca fotbal zilnic, si alerga zilnic sa se mentina in forma
pe vapor am povestit cu kob (asta era numele lui), filozofari despre viatza, sport si relatii. vorbea destul de bine engleza. il intreb de ce? pentru ca vorbeste foarte mult cu turistii si a avut o relatie cu o englezoaica. hm. de la englezoaica ti se trage, nu de la turisti. esti insurat? nu, am fost. copii ai? da, doua fiice, una cu o frantuzoaica si una cu o englezoaica. imi zice razand: eram foarte tanar si m-am combinat cu niste fete venite in vacantza. diferentza de varsta dintre cele doua fiice pe care le are e de nici un an, una din fiice are 19 ani, cealalta 20. pai si cu care te-ai insurat? cu englezoiaica, dar aia s-a decis dupa 2 ani ca e mai bine pt copil sa creasca in anglia. a plecat si kob u ele 2 ani la londra, dar nu i-a placut acolo si s-a intors. un lucru am inteles, zice: locul meu e aici, nu pot sa traiesc i lumea aia ciudata de la londra. si am mai intzeles un lucru: tre sa porti prezervativ:)
l-a debarcare mi-a dat numarul de telefon sa-l sun daca am chef sa ne vedem sau daca am nevoie de ceva. poate ca o sa-l sun sau o sa-i fac o vizita la clubul de diving, vom vedea
coafeza la care m-am spalat pe cap m-a vazut ca eram pe jos si m-a dus cu motorul pana acasa ca erau vreo 2 km, oamenii la care ai fst vreodata in magazin te cunosc toti si te saluta can te vad pe partea cealalta a drumului, cu un mare zambet si un how are you today?
grasutza de la care mi-am luat un suc de morcovi ieri cand am ajuns, m-a vazut seara trecand vizavi, mi-a faut semn sa vin la ea. am crezut ca vrea sa-mi zica sa mai iau un suc, dar nu: manca porumb fiert si apoi prajit, si vroia sa-mi ofere jumate din el. a fost foarte bun.
si inainte de a ma urca pe vapor am mai cunosut un personaj tailandez, un tip de 41 de ani dar care arata de 25, foarte haios si zambaret, slab si negru de la soare si cu cel putin un cap mai scund decat mine. vindea cazari si cursuri de diving. m-a abordat cu intentia de a-mi vinde o cazare. i-am zis zambind ca sigur, vreau sa vad ce are. dar cand m-a intrebat unde vreau sa stau si i-am zis ca nu vreau zona aglomerata, a recunoscut zambind ca din pacate nu are asa ceva, el lucreaza pt un resort si club de diving in zona cea mai comerciala. dar am inceput sa povestim despre una alta, mi-a zis din prima ca majoritatea turistilor au impresia ca vrei sa-i tzepuiesti. . de fapt stand si asteptand vaporul, am vazut un val de oameni care soseau, si foarte multi din ei erau destul de crispati, si nici nu vroiau sa auda despre oferte. toti au citit in lonely planet ca nu trebuie sa ai incredere in oamenii din port. dar adevarul e ca depinde foarte tare de atitudinea ta, ce raspuns primesti. asa am fost si eu la inceput, acum vorbesc mult mai mult cu localnicii.
cand a auzi de romania, s-a luminat la fatza ca avem noi un fotbalist foarte celebru, pe care il admira mult. si aveti tricouri galbene la fotbal, stiu, ca imi place mult, zice. omul era fan hagi, juca fotbal zilnic, si alerga zilnic sa se mentina in forma
pe vapor am povestit cu kob (asta era numele lui), filozofari despre viatza, sport si relatii. vorbea destul de bine engleza. il intreb de ce? pentru ca vorbeste foarte mult cu turistii si a avut o relatie cu o englezoaica. hm. de la englezoaica ti se trage, nu de la turisti. esti insurat? nu, am fost. copii ai? da, doua fiice, una cu o frantuzoaica si una cu o englezoaica. imi zice razand: eram foarte tanar si m-am combinat cu niste fete venite in vacantza. diferentza de varsta dintre cele doua fiice pe care le are e de nici un an, una din fiice are 19 ani, cealalta 20. pai si cu care te-ai insurat? cu englezoiaica, dar aia s-a decis dupa 2 ani ca e mai bine pt copil sa creasca in anglia. a plecat si kob u ele 2 ani la londra, dar nu i-a placut acolo si s-a intors. un lucru am inteles, zice: locul meu e aici, nu pot sa traiesc i lumea aia ciudata de la londra. si am mai intzeles un lucru: tre sa porti prezervativ:)
l-a debarcare mi-a dat numarul de telefon sa-l sun daca am chef sa ne vedem sau daca am nevoie de ceva. poate ca o sa-l sun sau o sa-i fac o vizita la clubul de diving, vom vedea
sex and the beach
dar inainte de asta o iau cronologic si zic partea mai putin interesanta, si anume am fost cu Joe in Thong Sala la un food fair, ceva de felu festivalul berii doar ca era multa mancare. printre care niste greieri, gadaci, si omizi pane. nu am fost curioasa, daca asta e intrebarea. si in timp ce am mancat ne-am amuzat impreuna cu joe de povestea amoroasa cu francezul. oricum, Joe e un tip destept si misto si prinde la replici, dar ii cam place de mine asa ca si el, si micul rastaboy Anthony baga strambe: de genul: "tu ai vazut ce face? dar de ce nu sta cu tine la masa? uite-l ca pleaca" "da, e liber sa faca ce vrea, nu stiu unde pleaca" pai stiu eu, se duce la rusoaica" si asa mai departe
doar ca intre timp lucrurile s-au asezonat cu o frumoasa englezoaica, care s-a mutat exact langa mine. de fapt ea va fi eroina acestei povesti.
coliba in care stau eu are doua camere: a mea si a englezoaicei naomi. peretii sunt atat de subtiri incat auzi si pasii desculti. noaptea, nu mai zic.
si sa trecem la Naomi: femeie tanara de 28 de ani dar arata de 20, frumoasa, pe genul voluptos, cu un ten bronzat,impecabil si fara urma de por deschis, zambet chicotit si cristalin permanent, ochii mariti mai tot timpul a surpriza/mirare/inocentza in cantitate absolut perfecta si niste buze carnoase care se asorteaza perfect cu restul de faptura. privirea nu foarte inteligenta, dar nu te deranjeaza deloc, deoarece are atatea alte calitati, si exuda atata bunatate in lumea din jurul ei, incat chiar nu mai conteaza altceva. la harmonia generala de calitati unele studiate ca de exemplu gesturi multe si delicate cu mana, ochii mari naivi si capul lasat intr-o parte la mare profesionalism, altele primite de la mama natura, se adauga felul de a vorbi. si aici, un alt capitol: englezoaicele au un stil de a vorbi foarte corect, mai rar sa inteleaga tot prostul, cu toate ca accentul e intoatdeauna perfect iar tonalitatea vocii un amalgam de sunete si atitudini care formeaza un fel de flautul fermecat. adica oricum, cred ca le invata de mici sa faca vocalize ca sa aiba voce de cap cristalina. de exemplu un hello!, sau un simplu oh! ( si se introduc multe ohuri in conversatii - oh really, oh, what a pity, oh? etc) suna o treime ca un flaut, o alta treime ca tonul cu care vorbesti unui copil sau unui handicapat si o treime expiratie orgasmica totul amestecandu-se intr-un cuvant menit sa farmece urechile de barbat.
cu totul, fata asta era o printesa - 4 costume de baie roz si unul auriu pe prispa la uscat tot timpul si un ursulet de plus de alb in mijlocul patului. locul in care am stat era misto, ca un fel de comunitate, asa ca ziua ne lasam usile de la bungalouri deschise.
mie mi-a placut de ea, era ok, chiar am conversat niste banalitati de cateva ori, de treaba printesa. nu de dezbatut chestii profunde, dar credeti-ma, alea chiar nu au nici o valoare. si naiva fata fix cat trebuie. daca ar fi dupa mine as face un film despre femeia asta, fara nici o ironie, e fascinanta.
cert e, ca in mod evident, francezul a pus ochii pe ea, in ziua de dupa rusoaica, cum ar fi facut orice barbat de pe lumea asta.
si deci ma intorc de la targ cu Joe, ma culc pe la 11 si dorm cuminte pana pe la 3, cand apar cei doi porumbei. eu oricum stiam ca se va intampla ceva de la Joe care tinea sa ma informeze ce topita e aia dupa francez, si alte detalii despre care ii tot ziceam ca nu ma intereseaza, nu e treaba mea. dar totusi, speram ca nesimtitul macar ii va propune sa mearga in bungalul lui, care era mai departe de al meu, si nu dupa perdea, cum era camera lui Naomi. francezul stia foarte bine cum e cu sonorizarea in bungaloul meu, pt ca a stat si el acolo vreo doua zile la un moment dat, am fost vecini, inainte de evenimente.
si de fapt de aici am aflat ca e printesa, adica francezul o lua peste picior ca "you are such a princess!" dar chiar era nimerita expresia pt femeia asta
in sfarsit, conversatie languroasa pe care nu as fi dorit sa o aud, cu multe chicoteli cristaline a la flautul fermecat, si vocala a si o de multe ori. mi-am pus perna peste cap, repetandu-mi in cap furioasa "eu nu vreau sa aud asa ceva!!!!!" dar cam degeaba. intr-o prima faza egoul meu enervat si furios injura de mama focului. adica ok, te culci cu trei femei (sau trei barbati) unii dupa altii in aceeasi saptamana, no big deal, toti am facut asta, nu-i asa? dar nu in acelasi loc, sub nasul celorlalti, demonstrativ. pana cand l-a un moment dat, m-a izbit brusc absurdul si comicul situatiei in care stateam furioasa cu perna pe cap, si m-a busit rasul.
din pacate, am auzit destul. raman o admiratoare a ei, iar barbatii din toata lumea probabil admiratori ai lui ( adica trei femei intr-o saptamana...)
si abia si mai tarziu mi-am amintit ca am un ipod care ma poate preoteja de neplaceri sonore de genul asta. si mi-am pus ipodul, pe care l-am scos cu grija abia pe la 9 dimineata dupa ce mi-am facut bagajul si m-am asigurat inainte ca nu o sa aud nimic daca scot castile ( de genul cand vrei sa intri in apa, mai intai bagi un deget, mai intai am scos sfert de casca, apoi juma de casca, etc)
dupa ce m-am intors de la cafea, m-am intalnit cu Naomi care povestea cu rastaboy Anthony pe prispa casei. ea mi-a complimentat parul si dupa o scurta conversatie, in care si-a exprimat sincer regretul ca plec, si-a cerut scuze chicotind ca "we might have been a bit loud last night". "it's ok", i-am raspuns zambind, "we all do that" si-mi statea pe limba sa adaug" and with the same guy, apparently". dar m-am abtinut. saraca fata nu stie nimic si nu avea nici un sens sa-i stric vacanta sau sa fac vreo scena. in fond, ea e chiar ok, el e un nemernic. evident, Anthony nu s-a abtinut sa nu sublinieze: did you hear that? they were loud last night!", i-am aruncat o privire veninoasa si i-am raspuns zambind un "really?" ascutit.
mi-am luat la revedere de la toata lumea, in afara de francez si am plecat imediat spre vapor, impacata, amuzata si bine dispusa
dar vreau sa ma fac printesa englezoaica, inca nu mi-am revenit din admiratie. ma gandesc sa exersez vocea de cap flautizata, dragalasenia si vocalele alungite pe oamenii de aici, ca acasa o sa zica lumea ca mi-am pierdut mintile
doar ca intre timp lucrurile s-au asezonat cu o frumoasa englezoaica, care s-a mutat exact langa mine. de fapt ea va fi eroina acestei povesti.
coliba in care stau eu are doua camere: a mea si a englezoaicei naomi. peretii sunt atat de subtiri incat auzi si pasii desculti. noaptea, nu mai zic.
si sa trecem la Naomi: femeie tanara de 28 de ani dar arata de 20, frumoasa, pe genul voluptos, cu un ten bronzat,impecabil si fara urma de por deschis, zambet chicotit si cristalin permanent, ochii mariti mai tot timpul a surpriza/mirare/inocentza in cantitate absolut perfecta si niste buze carnoase care se asorteaza perfect cu restul de faptura. privirea nu foarte inteligenta, dar nu te deranjeaza deloc, deoarece are atatea alte calitati, si exuda atata bunatate in lumea din jurul ei, incat chiar nu mai conteaza altceva. la harmonia generala de calitati unele studiate ca de exemplu gesturi multe si delicate cu mana, ochii mari naivi si capul lasat intr-o parte la mare profesionalism, altele primite de la mama natura, se adauga felul de a vorbi. si aici, un alt capitol: englezoaicele au un stil de a vorbi foarte corect, mai rar sa inteleaga tot prostul, cu toate ca accentul e intoatdeauna perfect iar tonalitatea vocii un amalgam de sunete si atitudini care formeaza un fel de flautul fermecat. adica oricum, cred ca le invata de mici sa faca vocalize ca sa aiba voce de cap cristalina. de exemplu un hello!, sau un simplu oh! ( si se introduc multe ohuri in conversatii - oh really, oh, what a pity, oh? etc) suna o treime ca un flaut, o alta treime ca tonul cu care vorbesti unui copil sau unui handicapat si o treime expiratie orgasmica totul amestecandu-se intr-un cuvant menit sa farmece urechile de barbat.
cu totul, fata asta era o printesa - 4 costume de baie roz si unul auriu pe prispa la uscat tot timpul si un ursulet de plus de alb in mijlocul patului. locul in care am stat era misto, ca un fel de comunitate, asa ca ziua ne lasam usile de la bungalouri deschise.
mie mi-a placut de ea, era ok, chiar am conversat niste banalitati de cateva ori, de treaba printesa. nu de dezbatut chestii profunde, dar credeti-ma, alea chiar nu au nici o valoare. si naiva fata fix cat trebuie. daca ar fi dupa mine as face un film despre femeia asta, fara nici o ironie, e fascinanta.
cert e, ca in mod evident, francezul a pus ochii pe ea, in ziua de dupa rusoaica, cum ar fi facut orice barbat de pe lumea asta.
si deci ma intorc de la targ cu Joe, ma culc pe la 11 si dorm cuminte pana pe la 3, cand apar cei doi porumbei. eu oricum stiam ca se va intampla ceva de la Joe care tinea sa ma informeze ce topita e aia dupa francez, si alte detalii despre care ii tot ziceam ca nu ma intereseaza, nu e treaba mea. dar totusi, speram ca nesimtitul macar ii va propune sa mearga in bungalul lui, care era mai departe de al meu, si nu dupa perdea, cum era camera lui Naomi. francezul stia foarte bine cum e cu sonorizarea in bungaloul meu, pt ca a stat si el acolo vreo doua zile la un moment dat, am fost vecini, inainte de evenimente.
si de fapt de aici am aflat ca e printesa, adica francezul o lua peste picior ca "you are such a princess!" dar chiar era nimerita expresia pt femeia asta
in sfarsit, conversatie languroasa pe care nu as fi dorit sa o aud, cu multe chicoteli cristaline a la flautul fermecat, si vocala a si o de multe ori. mi-am pus perna peste cap, repetandu-mi in cap furioasa "eu nu vreau sa aud asa ceva!!!!!" dar cam degeaba. intr-o prima faza egoul meu enervat si furios injura de mama focului. adica ok, te culci cu trei femei (sau trei barbati) unii dupa altii in aceeasi saptamana, no big deal, toti am facut asta, nu-i asa? dar nu in acelasi loc, sub nasul celorlalti, demonstrativ. pana cand l-a un moment dat, m-a izbit brusc absurdul si comicul situatiei in care stateam furioasa cu perna pe cap, si m-a busit rasul.
din pacate, am auzit destul. raman o admiratoare a ei, iar barbatii din toata lumea probabil admiratori ai lui ( adica trei femei intr-o saptamana...)
si abia si mai tarziu mi-am amintit ca am un ipod care ma poate preoteja de neplaceri sonore de genul asta. si mi-am pus ipodul, pe care l-am scos cu grija abia pe la 9 dimineata dupa ce mi-am facut bagajul si m-am asigurat inainte ca nu o sa aud nimic daca scot castile ( de genul cand vrei sa intri in apa, mai intai bagi un deget, mai intai am scos sfert de casca, apoi juma de casca, etc)
dupa ce m-am intors de la cafea, m-am intalnit cu Naomi care povestea cu rastaboy Anthony pe prispa casei. ea mi-a complimentat parul si dupa o scurta conversatie, in care si-a exprimat sincer regretul ca plec, si-a cerut scuze chicotind ca "we might have been a bit loud last night". "it's ok", i-am raspuns zambind, "we all do that" si-mi statea pe limba sa adaug" and with the same guy, apparently". dar m-am abtinut. saraca fata nu stie nimic si nu avea nici un sens sa-i stric vacanta sau sa fac vreo scena. in fond, ea e chiar ok, el e un nemernic. evident, Anthony nu s-a abtinut sa nu sublinieze: did you hear that? they were loud last night!", i-am aruncat o privire veninoasa si i-am raspuns zambind un "really?" ascutit.
mi-am luat la revedere de la toata lumea, in afara de francez si am plecat imediat spre vapor, impacata, amuzata si bine dispusa
dar vreau sa ma fac printesa englezoaica, inca nu mi-am revenit din admiratie. ma gandesc sa exersez vocea de cap flautizata, dragalasenia si vocalele alungite pe oamenii de aici, ca acasa o sa zica lumea ca mi-am pierdut mintile
joi, 28 ianuarie 2010
despre ploaia tropicala
ieri am fost la trei masaje din care unul m-a ucis, iar apoi am hotarat sa merg la o petrece cu pustii suedezi. din pacate era techno monoton, galagios si interminabil, dar apoi a inceput sa ploua si dupa 10 minute de stat sub o streasina am hotarat sa fug acasa. ploaia tropicala e absolut fenomenala, in exact 10 secunde te faci ciuciulete, e atat de multa apa care cade cu asa o viteza incat te face fleasca instantaneu. evident cand am ajuns acasa a trebuit sa-mi dau jos hainele si sa mi le storc pe prispa. cred ca as fi putut sa fac dus linistita si sa ma spal pe cap cu ploaia, oricum e mai calda decat dusul. daca nu eram bolnava, as fi stat in ploaie un timp, e foarte misto
maine o tai spre koh tao, sper sa-mi placa. daca nu, oricum pot sa revin in ko phangan, ca tare mi-a placut locul in care am stat si oamenii pe care i-am cunoscut. cu o singura exceptie
oh well, ma asteapta alte experiente altundeva:)
maine o tai spre koh tao, sper sa-mi placa. daca nu, oricum pot sa revin in ko phangan, ca tare mi-a placut locul in care am stat si oamenii pe care i-am cunoscut. cu o singura exceptie
oh well, ma asteapta alte experiente altundeva:)
marți, 26 ianuarie 2010
de la foarte bine la la rahat
pai ce sa zic, s-a adunat o gasca foarte cool de oameni la bungalourile la care stau. 3 suedezi de 24 ani, baieti de treaba. unul din ei jongleaza de mi-a cazut fatza, si mai e si modest si bine crescut. kiddo - adica anthony - australian de 21 de ani cu rasta, simpatic, il adopti repede in suflet. un cuplu de spanioli foarte misto, el si ea, amandoi 32 de ani. el muzician, am descoperit asta la un jam session la care ne-am dus intr-o seara, si un muzician chiar foarte bun, tocmai a facut soundtrack la un nou film a lui bigas luna. un neamt, danny, care tocmai si-a dat demisia si vrea s-o arda prin tailanda pana se prinde ce vrea sa faca. si joe, un tip mai in varsta, nu-mi dau seama cati ani are, dar ar putea avea 60 sau 70. mare personaj: elvetian de origine, traieste in tailanda de 7 ani, dar a inceput sa calatoreasca de la 17 ani. e un tip destept, enciclopedie, orice il intrebi, stie. e scheletic de slab cu niste cearcane cat casa, deoarece a avut cancer de doua ori. e tot timpul mega stoned dar simpatic si de treaba. si ar mai fi un francez frumos si dependent de tot felul de substante de dimineata pana seara, cu care ne-am apostrofat in continuu timp de 2 zile, de genul ca ii ziceam arrogant french son of a bitch. cu toate astea, am inaugurat si plasa de tantari:) dar dupa ce oricum ziua ne ignoram la modul agresiv si eram orice altceva decat atenti si tandri, pe genul concurs, cine e mai rece si mai nepasator, ne-am decis la lasam lucrurile balta. ceea ce intr-o prima faza mi-ar fi convenit, doar ca la 20 minute dupa, el s-a combint cu o rusoaica de 40 de ani cu trei copii blonzi, cu o casa inchiriata pe deal si mult hasis. evident, asta nu mi-a mai convenit si mi-a lasat o mare vanataie pe ego. colac peste pupaza, am aflat si ca e posibil sa nu mai gasesc bilet ca sa stau mai mult in categoria in care am rezervarea, si astept verdictul, care e diferenta de pret. si si mai bine, a inceput sa ma doara gatul la modul serios - si din pacate am antecedente nu tocmai placute. si tot din cauza dusurilor reci, au inceput sa ma doara si ovarele de tre sa stau chircita de durere de spate.
cum ar fi, in momentul asta ma aflu intr-un fel de rahat emotional si fizic cam neasteptat si neplacut. da o sa o scot io cumva la capat
si daca pana acum m-am pisat pe horoscoape, azi am deschis unul, ca sa vad daca stelele au ceva cu mine, si am descoperit amuzata ca mesajul de azi mi se potriveste: ca ma regasesc intr-o stare fizica si mentala foarte nasoala care nu pare sa aiba intentia de a trece, dar sa nu dramatizez lucrurile ca nu e cazul, si sa ma ocup de mine putzin
deci ma bag la un masaj tailandez si vad io ce-mi aduce ziua de azi si aia de maine
cum ar fi, in momentul asta ma aflu intr-un fel de rahat emotional si fizic cam neasteptat si neplacut. da o sa o scot io cumva la capat
si daca pana acum m-am pisat pe horoscoape, azi am deschis unul, ca sa vad daca stelele au ceva cu mine, si am descoperit amuzata ca mesajul de azi mi se potriveste: ca ma regasesc intr-o stare fizica si mentala foarte nasoala care nu pare sa aiba intentia de a trece, dar sa nu dramatizez lucrurile ca nu e cazul, si sa ma ocup de mine putzin
deci ma bag la un masaj tailandez si vad io ce-mi aduce ziua de azi si aia de maine
vineri, 22 ianuarie 2010
island life
te trezesti dimineata, e cald, soare, apa are o culoare ireala, iti bei cafeaua la terasa cocheta de lemn a lui pam din fatza marii, apoi plaja, citit, stat in hamac, dus rece - ca apa calda nu e dar deja m-am obisnuit, mai ales ca apa nu e atat de rece. apoi urmeaza niste fructe exotice sau mancare tailandeza, plaja, inot, dus, hamac, bere rece... ce altceva as mai putea sa-mi doresc? a, da, ar fi una alta, dar plasa e inca deasupra patului:)
cei doi nemti au plecat din pacate a doua zi, dar helen cea simplutza a ramas si m-a invitat la o petrecere. ne-am intalnit pe la 10 seara la terasa din fata casei ei sa mergem la petrecere. ea si-a luat o vodka de sfert de litru si cola si eu o bere mica. am zis ca bem ceva inainte sa plecam la petrecere, ne-am lungit vo doua ore de vorba cu un baiat de 29 de ani din barcelona, care umbla lela prin lume, tocmai a stat un an in india. el a zis sincer ca lui nu ii place sa munceasca, si deci in loc sa scoata portmoneul pt orice problema pe care o intalneste, mai intai cauta solutii alternative. helen in schimb e un om altruist si muncitor: e infirmiera de profesie, are grija de batrani, oameni cu handicap mental sau animale, si zice ca abia asteapta sa munceasca iar. a fost educativa seara - primele cuvinte p care le-am schimbat cu spaniolul cu accent fermecator au fost: " do you have a skin?" "ha?" "a skin?" "what ?" "do you have paper? rolling paper for the joint?" deci eu am mai aflat ceva, el a ramas de-a dreptul socat cand a aflat ca nu fumez si nici n-am incercat vreodata, si nici nu m-am drogat. cum adica, nimic, niciodata? pai nu, ce sa fac, sunt plictisitoare
s-a linistit cand a aflat ca consum alcool, care si ala-i tot drog, deci sunt ok.
in schimb helen s-a simtit un pic nasol la stomac, drept urmare a tras vreo sase ragaituri de cate 5 secunde fiecare, de am crezut ca tuna, si m-am uitat in jur. cand colo, era helen, care nu s-a jenat catusi de putin. si-a cerut scuze politicoasa, dar asta nu a impiedicat-o sa mai repete figura de cateva ori fara sa para afectata. si nici sa-si termine sfertu de litru de vodka si 2 cutii de cola
pana la urma am decis sa nu mai merg la petrecere, pt ca oricum mi-a zis ca e cu muzica din genul psychedelic trance, e undeva in pizdis departe (si daca nu-mi placea, nu stiu cu ce naiba ma intorceam sau plateam o carca de bani, ca astia te jupoaie de bani noaptea sau cand stiu ca nu ai optiuni), si vom merge cu motorul toti trei: adica un baiat afumat bine de tot, helen beata si eu. am optat pt somn, deci, cu scuzele de rigoare. oricum, deja era doispe noaptea
o s-o intreb pe helen cum a fost
cei doi nemti au plecat din pacate a doua zi, dar helen cea simplutza a ramas si m-a invitat la o petrecere. ne-am intalnit pe la 10 seara la terasa din fata casei ei sa mergem la petrecere. ea si-a luat o vodka de sfert de litru si cola si eu o bere mica. am zis ca bem ceva inainte sa plecam la petrecere, ne-am lungit vo doua ore de vorba cu un baiat de 29 de ani din barcelona, care umbla lela prin lume, tocmai a stat un an in india. el a zis sincer ca lui nu ii place sa munceasca, si deci in loc sa scoata portmoneul pt orice problema pe care o intalneste, mai intai cauta solutii alternative. helen in schimb e un om altruist si muncitor: e infirmiera de profesie, are grija de batrani, oameni cu handicap mental sau animale, si zice ca abia asteapta sa munceasca iar. a fost educativa seara - primele cuvinte p care le-am schimbat cu spaniolul cu accent fermecator au fost: " do you have a skin?" "ha?" "a skin?" "what ?" "do you have paper? rolling paper for the joint?" deci eu am mai aflat ceva, el a ramas de-a dreptul socat cand a aflat ca nu fumez si nici n-am incercat vreodata, si nici nu m-am drogat. cum adica, nimic, niciodata? pai nu, ce sa fac, sunt plictisitoare
s-a linistit cand a aflat ca consum alcool, care si ala-i tot drog, deci sunt ok.
in schimb helen s-a simtit un pic nasol la stomac, drept urmare a tras vreo sase ragaituri de cate 5 secunde fiecare, de am crezut ca tuna, si m-am uitat in jur. cand colo, era helen, care nu s-a jenat catusi de putin. si-a cerut scuze politicoasa, dar asta nu a impiedicat-o sa mai repete figura de cateva ori fara sa para afectata. si nici sa-si termine sfertu de litru de vodka si 2 cutii de cola
pana la urma am decis sa nu mai merg la petrecere, pt ca oricum mi-a zis ca e cu muzica din genul psychedelic trance, e undeva in pizdis departe (si daca nu-mi placea, nu stiu cu ce naiba ma intorceam sau plateam o carca de bani, ca astia te jupoaie de bani noaptea sau cand stiu ca nu ai optiuni), si vom merge cu motorul toti trei: adica un baiat afumat bine de tot, helen beata si eu. am optat pt somn, deci, cu scuzele de rigoare. oricum, deja era doispe noaptea
o s-o intreb pe helen cum a fost
phangan
pai da, doamnelor si domnilor, phangan e miez. o insula ca in ilustrate si in filme cu james bond si di caprio, apa transparenta, din taxi vezi nisipul si marea printre palmieri, bungalouri pe plaja cacalau, baieti bronzati si frumosi pe motociclete. am ajuns intr-o dupa masa fierbinte si m-am plimbat prin aproape juma de parte de vest in cautarea unei cazari. am gasit-o pana la urma, intr-un loc magic in care putini din voi ar accepta sa locuiasca (in ultimul rand ioana:).
bungalow mic cu pat mare care ocupa toata camera. plasa de tantari deasupra enormitatii te pat albastru, loc numai bun de facut sex torid si transpirat:) - deocamdata nu s-a intamplat
bucata mai putin romantica urmeaza in partea din spatele camerei: adica baia. chiuveta mica si amarata, dus doar cu apa rece, buda mica si amarata pe care tre s-o alimentezi manual cu apa, ma-ntelegeti. acoperisul nu atinge partea de sus a peretelui - sunt vo cinspe cm intre ele, drept urmare e liber joaca la traficul de animale cu multe picioare, aripi, par etc
in prima seara, inspirata de caldura mare si de plasa romantica, am decis sa dorm goala. pai n-a fost o idee tocmai buna: in primul rand m-am trezit degerata la 3 dimineatza si a doua zi am descoperit o muscatura de insecta - probabil paianjen, care a inceput sa se infecteze putzin. deci in continuare, mai ales ca nu a aparut nici un pretendent serios, dorm in trening
pe de alta parte, din pat pana in mare nu fac mai mult de 25 de pasi, iar diminetile si serile iti taie pur si simplu rasuflarea...
initial am zis ca stau doar o zi pana asesc un loc mai civilizat si cu plaja adecvata, if you know what i mean, da pana la urma cred ca raman aici
in prima zi frustrare maxima, caci daca nu stii sa conduci motor pe insula asta frumoasa esti dat dracului, ca distantele sunt mari, taxiurile rare si foarte scumpe. am umblat cum ziceam si pe facebook in cautarea unei plaje nde sa nu ofensez cu nuditatea care cica e ilegala si ofenseaza spiritul pasnic si primitor tailandez. am cheltuit vo 30 de dolari pe taxiuri si barci ca sa ma duc pe cat mai multe plaje unde as putea sa sau macar topless. dezamagire maxima: am gasit doar una, in pizdis, unde te puteai duce numai cu barca, scump, complicat, neprietenos si plin de snobi. am ajuns acasa cu coada intre picioare si mi-am luat o bere la terasa mica a proprietarilor.
am luat o bere de la pam, doamna casei, foarte de treaba, si am spionat un grup care statea la o masa mai incolo. dupa un timp, m-au chemat la ei la masa.
jorg pe la vo 50 de ani, slab, osos, cu un par extrem de lung, blond si surprinzator de curat - e muzicant de strada, de origine neamt, nomad de meserie de 3 ani
prieten cu el, roger, tot neamt, mulatru, cu dreadlocks, pe la vo 45 ani, instructor de arte martiale si foaaaaarte bine - calatoreste juma de ani, lucreaza cealalalta
helen, o slabanoaga blonda si englezoaica, calatoreste de aproape 6 luni. e simplutza dar simpatica si de treaba. am povestit tot felul - mai mult ei, din locurile in care au fost. si au fumat enorm de multa iarba.
imi dau seama ca nu stiu pe unde am fost pana acum, realizez uimita ca toata lumea se drogheaza intr-un fel sau altul, toata lumea consuma cate ceva, de la iarba la pastile. ma intreb daca asa e toata lumea, sau doar tailanda? e posibil sa fiu atat de naiva sa nu ma prind pana acum ca toata lumea se drogheaza in afara de mine? si fac o paranteza aici, apropo de ofensatul tailandezilor cu nuditatea: e ok sa porti tricou cu kate moss care arata degetul si e topless, e ok sa vinzi, vorbesi despre si sa consumi droguri toata ziua buna ziua, oricand si oriunde (intr-o tare in care te condamna la moarte pt posesie de droguri sau vanzare), e ok sa vinzi sex la kilogram - dar doamne fereste sa stai topless pe plaja!!!
oricum, am aflat de la cei trei un lucru foarte important si nostim: plaja ideala se afla la cinci minute de mers pe jos de casa mea: e frumoasa si nu e nici dracu. si nici nu tre sa dau bani pe taxiuri
bungalow mic cu pat mare care ocupa toata camera. plasa de tantari deasupra enormitatii te pat albastru, loc numai bun de facut sex torid si transpirat:) - deocamdata nu s-a intamplat
bucata mai putin romantica urmeaza in partea din spatele camerei: adica baia. chiuveta mica si amarata, dus doar cu apa rece, buda mica si amarata pe care tre s-o alimentezi manual cu apa, ma-ntelegeti. acoperisul nu atinge partea de sus a peretelui - sunt vo cinspe cm intre ele, drept urmare e liber joaca la traficul de animale cu multe picioare, aripi, par etc
in prima seara, inspirata de caldura mare si de plasa romantica, am decis sa dorm goala. pai n-a fost o idee tocmai buna: in primul rand m-am trezit degerata la 3 dimineatza si a doua zi am descoperit o muscatura de insecta - probabil paianjen, care a inceput sa se infecteze putzin. deci in continuare, mai ales ca nu a aparut nici un pretendent serios, dorm in trening
pe de alta parte, din pat pana in mare nu fac mai mult de 25 de pasi, iar diminetile si serile iti taie pur si simplu rasuflarea...
initial am zis ca stau doar o zi pana asesc un loc mai civilizat si cu plaja adecvata, if you know what i mean, da pana la urma cred ca raman aici
in prima zi frustrare maxima, caci daca nu stii sa conduci motor pe insula asta frumoasa esti dat dracului, ca distantele sunt mari, taxiurile rare si foarte scumpe. am umblat cum ziceam si pe facebook in cautarea unei plaje nde sa nu ofensez cu nuditatea care cica e ilegala si ofenseaza spiritul pasnic si primitor tailandez. am cheltuit vo 30 de dolari pe taxiuri si barci ca sa ma duc pe cat mai multe plaje unde as putea sa sau macar topless. dezamagire maxima: am gasit doar una, in pizdis, unde te puteai duce numai cu barca, scump, complicat, neprietenos si plin de snobi. am ajuns acasa cu coada intre picioare si mi-am luat o bere la terasa mica a proprietarilor.
am luat o bere de la pam, doamna casei, foarte de treaba, si am spionat un grup care statea la o masa mai incolo. dupa un timp, m-au chemat la ei la masa.
jorg pe la vo 50 de ani, slab, osos, cu un par extrem de lung, blond si surprinzator de curat - e muzicant de strada, de origine neamt, nomad de meserie de 3 ani
prieten cu el, roger, tot neamt, mulatru, cu dreadlocks, pe la vo 45 ani, instructor de arte martiale si foaaaaarte bine - calatoreste juma de ani, lucreaza cealalalta
helen, o slabanoaga blonda si englezoaica, calatoreste de aproape 6 luni. e simplutza dar simpatica si de treaba. am povestit tot felul - mai mult ei, din locurile in care au fost. si au fumat enorm de multa iarba.
imi dau seama ca nu stiu pe unde am fost pana acum, realizez uimita ca toata lumea se drogheaza intr-un fel sau altul, toata lumea consuma cate ceva, de la iarba la pastile. ma intreb daca asa e toata lumea, sau doar tailanda? e posibil sa fiu atat de naiva sa nu ma prind pana acum ca toata lumea se drogheaza in afara de mine? si fac o paranteza aici, apropo de ofensatul tailandezilor cu nuditatea: e ok sa porti tricou cu kate moss care arata degetul si e topless, e ok sa vinzi, vorbesi despre si sa consumi droguri toata ziua buna ziua, oricand si oriunde (intr-o tare in care te condamna la moarte pt posesie de droguri sau vanzare), e ok sa vinzi sex la kilogram - dar doamne fereste sa stai topless pe plaja!!!
oricum, am aflat de la cei trei un lucru foarte important si nostim: plaja ideala se afla la cinci minute de mers pe jos de casa mea: e frumoasa si nu e nici dracu. si nici nu tre sa dau bani pe taxiuri
joi, 21 ianuarie 2010
intre timp
da, intre timp eu am facut o calatorie spre casa de nu mai putin de 30 de ore, in care nu prea am apucat sa pun geana pe geana, cu trenul in care ma trezea stewardesa sa-mi dea de mancare sau cu avionul care era ca rata de buzau, intarziase 3 ore si ne zdruncina in ultimul hal, asezata pe ultimul rand ca recidivistii, langa o tanara grasuna care sforaia fara grija si bea coca cola pe stomacul gol. am vazut de 2 ori un film cu michael jackson si o data cartea junglei. cel mai rau zbor de pana acum. Unicul avantaj - am citit o carte intreaga, Kurt Vonnegut Deadeye Dick. radeam singura. e perfecta
iar acasa, probabil, in timp ce juju era (presupun) apostrofata pentru expunere indecenta (hahahaha), am primit in sfarsit si primele comentarii - domne, ai mancat numai creveti. ei bine, da frate, putin mi-a pasat de serpi fripti sau cafea digerata de pisica sau alte delicatese locale, as manca incontinuu numai si numai creveti, in toate formele si culorile, cu conditia ca ei sa fi incetat din viata relativ recent.
dar, pentru cine nu suporta vietuitoarele marine, unde scrie crevete se poate inlocui cu pui, porc, vita, ciuperci, dupa pofta inimii.
vor urma poze cat de curand
iar acasa, probabil, in timp ce juju era (presupun) apostrofata pentru expunere indecenta (hahahaha), am primit in sfarsit si primele comentarii - domne, ai mancat numai creveti. ei bine, da frate, putin mi-a pasat de serpi fripti sau cafea digerata de pisica sau alte delicatese locale, as manca incontinuu numai si numai creveti, in toate formele si culorile, cu conditia ca ei sa fi incetat din viata relativ recent.
dar, pentru cine nu suporta vietuitoarele marine, unde scrie crevete se poate inlocui cu pui, porc, vita, ciuperci, dupa pofta inimii.
vor urma poze cat de curand
luni, 18 ianuarie 2010
samui
dimineata m-a trezit receptionerul ca vine masina in 10 minute, asa ca am sarit buimaca si somnoroasa din pat direct in haine si am iesit pe usa in exact 5 minute. ( pai da, daca-ti pui telefonul sa sune la 6 dimineata ar trebui sa te asiguri mai intai ca 6le lui e pe acelasi fus orar cu 6-le tau)
mai intai un jeep intr-un loca. acolo mi se da alt bilet si plec cu o camioneta in alt loc. dar inainte de apleca, astept vrei juma de ora, impreuna cu doi baieti interesanti care se indreptau spre koh phangan, si care-si petrecusera noaptea in protul cu feribotul de noapte care s-a cancelat in ultimul moment. david are 24 de ani, e foarte inal, saten, cu par scurt si e extrem de politicos si bine crescut, e foarte zen - chestie subliniata si de tatuajul enorm de pe antebratz : "only god can judge", traieste in thailanda de aproape 4 ani, se intretine trimitand acasa in suedia diverse bunuri ( de la genti de scuba pana la farmaceuticals - whatever that may mean) - deci face un fel de bijitza. are un contract de leasing pe 150 de ani pe o bucata de pamant pe care are o casa - dar care legal nu-i apartine ca nu e cetatean tailandez. de fapt asta e si motivul pt care ambii baieti au asteptat feribotul: au fost in malaezia pt visa run ( tre sa iesi din tara periodic ca sa ti se reinoiasca viza)
celalalt baiat e un rus, nu stiu cum il cheama ca nu era la fel de prietenos ca david. e foarte slab si el, blond si cu parul mai lungut, cu fata de poet ( daca e rus, cum altfel), traieste in tailanda de un an intr-o casa cocotata pe o stanca cu vedere spremare in nordul insulei phangan. anul de stat in tailanda se va termina intr-o luna, apoi urmeaza sa plece probabil undeva la munte prin rusia. are un job cu multa munca pe calculator, deci poa sa steaunde vrea muschiu lui. singura lui problema: cand ai un job in care nu tre sa mergi la birou, e cam greu cu disciplina: nu ai chef sa deschizi calculatorul, nu ai chef sa muncesti cand esti pe o insula tropicala, etc
in final, dupa un al treilea transport de data asta cu un autobuz si si mai multi pasageri, ajungem pe barca
pe barca iti dai seama din prima cine pe care insula merge: aia mai albi, pufosi si cu fetze cuminti, civilizate, plicticoase si neinteresante - aici ma incadrez si eu si bruce willisul de ieri cu fiica cu care ma intalnesc iar - merg spre samui. aia interesanti, cu fetze nomade, dure, bronzate si tacute o iau spre phangan. e si un domn peste 50 cu rasta, par alb lung si barba, un fel de ovidiu, zici ca e un pirat dintr-un film
ma cazez in lamai in primul bungalow si o iau la picior mai intai, apoi iau un sangthaew in statiunea de langa. e dragutz, dar cum se lasa seara, aceeasi nebunie ca peste tot: tarabe cu toale, restaurante, occidentalui mai mult sau mai putin timizi sau frustrati care au venit la futut tailandeze sau tailandezi. dar am parte si de ceva hilighturi: un masaj deosebit de reusit de 2 ore, o cina cumparata la punga din piata ( pe care mi-au gatit-o in fatza mea si a fost nemaipomenit de buna), si niste poze cu transsexuali imbracati foarte decorativ
maine o iau inspre phangan
mai intai un jeep intr-un loca. acolo mi se da alt bilet si plec cu o camioneta in alt loc. dar inainte de apleca, astept vrei juma de ora, impreuna cu doi baieti interesanti care se indreptau spre koh phangan, si care-si petrecusera noaptea in protul cu feribotul de noapte care s-a cancelat in ultimul moment. david are 24 de ani, e foarte inal, saten, cu par scurt si e extrem de politicos si bine crescut, e foarte zen - chestie subliniata si de tatuajul enorm de pe antebratz : "only god can judge", traieste in thailanda de aproape 4 ani, se intretine trimitand acasa in suedia diverse bunuri ( de la genti de scuba pana la farmaceuticals - whatever that may mean) - deci face un fel de bijitza. are un contract de leasing pe 150 de ani pe o bucata de pamant pe care are o casa - dar care legal nu-i apartine ca nu e cetatean tailandez. de fapt asta e si motivul pt care ambii baieti au asteptat feribotul: au fost in malaezia pt visa run ( tre sa iesi din tara periodic ca sa ti se reinoiasca viza)
celalalt baiat e un rus, nu stiu cum il cheama ca nu era la fel de prietenos ca david. e foarte slab si el, blond si cu parul mai lungut, cu fata de poet ( daca e rus, cum altfel), traieste in tailanda de un an intr-o casa cocotata pe o stanca cu vedere spremare in nordul insulei phangan. anul de stat in tailanda se va termina intr-o luna, apoi urmeaza sa plece probabil undeva la munte prin rusia. are un job cu multa munca pe calculator, deci poa sa steaunde vrea muschiu lui. singura lui problema: cand ai un job in care nu tre sa mergi la birou, e cam greu cu disciplina: nu ai chef sa deschizi calculatorul, nu ai chef sa muncesti cand esti pe o insula tropicala, etc
in final, dupa un al treilea transport de data asta cu un autobuz si si mai multi pasageri, ajungem pe barca
pe barca iti dai seama din prima cine pe care insula merge: aia mai albi, pufosi si cu fetze cuminti, civilizate, plicticoase si neinteresante - aici ma incadrez si eu si bruce willisul de ieri cu fiica cu care ma intalnesc iar - merg spre samui. aia interesanti, cu fetze nomade, dure, bronzate si tacute o iau spre phangan. e si un domn peste 50 cu rasta, par alb lung si barba, un fel de ovidiu, zici ca e un pirat dintr-un film
ma cazez in lamai in primul bungalow si o iau la picior mai intai, apoi iau un sangthaew in statiunea de langa. e dragutz, dar cum se lasa seara, aceeasi nebunie ca peste tot: tarabe cu toale, restaurante, occidentalui mai mult sau mai putin timizi sau frustrati care au venit la futut tailandeze sau tailandezi. dar am parte si de ceva hilighturi: un masaj deosebit de reusit de 2 ore, o cina cumparata la punga din piata ( pe care mi-au gatit-o in fatza mea si a fost nemaipomenit de buna), si niste poze cu transsexuali imbracati foarte decorativ
maine o iau inspre phangan
surat thani province
de cum aterizezi in orice oras sau sat din asia, te napadesc tot felul de oameni sa-ti propuna taxiuri, bilete sau cazare. in general, tre sa fi fraier sa accepti propunerile de la sosire. am luat deci un mic bus portocaliu spre oras ( trenui te lasa intr-un orasel mai mic, la vreo 14 km de surat thani), care s-a umplut pana la ultimul atom de oameni si bagaje. am facut cunostinta cu un cuplu de americani ( credeam eu, apoi am aflat ca erau tata si fiica). tatal de o asemanare izbitoare cu bruce willis, doar mai mic de statura ( cred, ca nu l-am cunoscut pe bruce personal inca), si mult mai pampalau, fiica - enorma si mi se parea la inceput ca e de o varsta cu mine, dar probabil era mai tanara.
doamna din autobuz ne-a coborat la o agentie care vinde bilete spre samui, dar ne-am prins repede ca e pe genul tzeapa. au mai aparut si niste australieni, dar dupa ce l-am zis in ce directie e portul eu m-am separat de ei pt ca erau panicati, dezorientati si un grup prea mare pt mine. am hotarat sa raman in oras peste noapte, era trecut de 6 deja si oricum nu-mi doream sa bajbai noapte prin vreo insula in cautare de cazare.
m-am cazat intr-un mic hotel cam uratzel de unde mi-am luat si bilet de barca pt a doua zi, am facut un dus in sfarsit dupa o scurta plimbare prin oras, mi-am cumparat niste fructe si am lesinat de somn
doamna din autobuz ne-a coborat la o agentie care vinde bilete spre samui, dar ne-am prins repede ca e pe genul tzeapa. au mai aparut si niste australieni, dar dupa ce l-am zis in ce directie e portul eu m-am separat de ei pt ca erau panicati, dezorientati si un grup prea mare pt mine. am hotarat sa raman in oras peste noapte, era trecut de 6 deja si oricum nu-mi doream sa bajbai noapte prin vreo insula in cautare de cazare.
m-am cazat intr-un mic hotel cam uratzel de unde mi-am luat si bilet de barca pt a doua zi, am facut un dus in sfarsit dupa o scurta plimbare prin oras, mi-am cumparat niste fructe si am lesinat de somn
spre sud
dupa cum stiam si ma asteptam, calatoria cu trenul din chiang mai spre bkk urma sa fie groaznica din cauza aerului conditionat: polul nord si viscol. colac peste pupaza, vizavi de mine un batanel antipatic si complet dizgratios, cu un ras de ciocanitoare in curs de inecare (inspira cand radea in loc sa expire). cred ca venise la futut in tailanda - sau mai degraba in amintirea vremurilor in care mai putea sa. si suflat bezele pe geam cu cele doua tailandeze care l-au condus la gara (bleah!!!), iar dupa ce a pornit trenul a mai sunat (si a vorbit tare, sa-l stie lumea de starfuck)o tailandeza in bkk sa-i spuna ca ajunge maine dimineata si ne vedem maine darling ( si mai bleah)
m-am infasurat bine si am inceput sa citesc, dupa care mi-am comandat o bere si cina. dar nici nu am apucat sa inghit cina, cand batranelul a decretat ca vrea nani la 8 seara, deci a trebuit sa ma cocot in patul de sus
somn chinuit, am inghetat atat de tare incat mi-ar fi prins bine o dezghetare soc la microunde daca as fi avut timp, dar din pacate trenul a intarziat mai mult de o ora jumate si nu am mai avut timp nici sa ma incalzesc, nici sa beau cafea. am fost bucuroasa totusi ca am prins legatura spre surat thani
alt tren, alt frig. (ma intreb daca o sa mai pot face copii)
am hotarat totusi sa adopt o atitudine budhista si renunt la atasementele pe care le am fata de obiceiurile mele de fata batrana si mi-am pus niste sosete in slapi. am baut cu mare curaj, perseverenta si spirit zen cafeaua propusa de liniile ferate thailandeze de sud, desi avea gust foarte pronuntat de mucegai, si orium ar fi fost groaznica conform oricarui criteriu. cand a mai trecut odata stewardesa i-am cerut putin ceai, iar ea mi-a luat cana in care mai era un deget de cafea si mi-a turnat zambitor ceai peste cafea. eram atat de resemnata si de zen,incat nici macare nu m-am mirat, mai degraba m-a amuzat situatia. si as fi baut amestecul, dar ceaiul avea gust de mucegai si mai pronuntat. ( pe linia de sud meniul servit - pe care ti-l dau ei, nu il alegi tu - e inclus in pretul biletului - deci calul de dar....)
sudul thailandei e foarte pitoresc, imi aduce aminte intr-un fel de vietnam: foarte multa mizerie dar si multa culoare, saracie lucie pe alocuri, dar frunze verzi si grase de palmieri si oameni veseli imbracati in haine viu colorate cu trei numere mai mari, mamici rabdatoare asteptand in gari mici cu copilul in brate, tufe atent ingrijite de flori roz, stauete de tigri, elefanti, zeite hinduse, altare mici in orice gara, cat de mica, taxiur roz si portocaliu tipator si oameni pe motocicleta asteptand la bariera, canale cu case de o parte si alta, haine tehnicolor agatate la uscat, postere galbebe peste tot (galbenul e cuoare de baza aici)
spre sfarsitul drumului jungla a devenit din ce in ce mai deasa de-a lungul sinei de tren, aerul de afara din ce in ce mai fierbinte si mai umed (simteam asta doar prin geamul de la buda, ca in rest vuia aerul conditionat, of course). oamenii din tren mai mult localnici pasnici, zambitori si cu fetze cinstite.
trenul a ajuns relativ la timp in surat thani ( adica doar vreo 20 min intarziere). ceea ce insemna ca eram pe tren de 24 ore
m-am infasurat bine si am inceput sa citesc, dupa care mi-am comandat o bere si cina. dar nici nu am apucat sa inghit cina, cand batranelul a decretat ca vrea nani la 8 seara, deci a trebuit sa ma cocot in patul de sus
somn chinuit, am inghetat atat de tare incat mi-ar fi prins bine o dezghetare soc la microunde daca as fi avut timp, dar din pacate trenul a intarziat mai mult de o ora jumate si nu am mai avut timp nici sa ma incalzesc, nici sa beau cafea. am fost bucuroasa totusi ca am prins legatura spre surat thani
alt tren, alt frig. (ma intreb daca o sa mai pot face copii)
am hotarat totusi sa adopt o atitudine budhista si renunt la atasementele pe care le am fata de obiceiurile mele de fata batrana si mi-am pus niste sosete in slapi. am baut cu mare curaj, perseverenta si spirit zen cafeaua propusa de liniile ferate thailandeze de sud, desi avea gust foarte pronuntat de mucegai, si orium ar fi fost groaznica conform oricarui criteriu. cand a mai trecut odata stewardesa i-am cerut putin ceai, iar ea mi-a luat cana in care mai era un deget de cafea si mi-a turnat zambitor ceai peste cafea. eram atat de resemnata si de zen,incat nici macare nu m-am mirat, mai degraba m-a amuzat situatia. si as fi baut amestecul, dar ceaiul avea gust de mucegai si mai pronuntat. ( pe linia de sud meniul servit - pe care ti-l dau ei, nu il alegi tu - e inclus in pretul biletului - deci calul de dar....)
sudul thailandei e foarte pitoresc, imi aduce aminte intr-un fel de vietnam: foarte multa mizerie dar si multa culoare, saracie lucie pe alocuri, dar frunze verzi si grase de palmieri si oameni veseli imbracati in haine viu colorate cu trei numere mai mari, mamici rabdatoare asteptand in gari mici cu copilul in brate, tufe atent ingrijite de flori roz, stauete de tigri, elefanti, zeite hinduse, altare mici in orice gara, cat de mica, taxiur roz si portocaliu tipator si oameni pe motocicleta asteptand la bariera, canale cu case de o parte si alta, haine tehnicolor agatate la uscat, postere galbebe peste tot (galbenul e cuoare de baza aici)
spre sfarsitul drumului jungla a devenit din ce in ce mai deasa de-a lungul sinei de tren, aerul de afara din ce in ce mai fierbinte si mai umed (simteam asta doar prin geamul de la buda, ca in rest vuia aerul conditionat, of course). oamenii din tren mai mult localnici pasnici, zambitori si cu fetze cinstite.
trenul a ajuns relativ la timp in surat thani ( adica doar vreo 20 min intarziere). ceea ce insemna ca eram pe tren de 24 ore
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
prin Chiang Mai de capul meu
Exact cand ne reglasem cat de cat, Juju incepuse sa bea bere si eu sa respir fara aer conditionat, a trebuit sa plece cu o zi mai devreme, ca nu mai gasise alt bilet la tren. La 4 am livrat-o pe madam la trenul spre insulele exotice din sud si am ramas sa petrec o zi jumate in Chiang Mai numai si numai eu. Stiu ca o sa se strambe cand o sa citeasca, dar cred ca ne bucuram amandoua de despartirea drumurilor. (j: nu m-am strambat, am zambit amuzata:)
Deci, libertate totala la combinatii, in perfect stil tailandez. Mi se par oricum cei mai deschisi la minte dintre toti asiaticii. De la gara m-am dus glont la primul loc de inchiriat biciclete si mi-am luat una, la care baleam de multe zile. 1,2$ inchiriatul (pe 24h) si 30$ garantia. si am luat-o razna prin oras cu mare pofta, pe stradute si prin traficul cu circulatie pe stanga, pe bicla nu se simte diferenta. Nici nu mi-am dat seama cand au trecut 3 ore. Desi jurasem sa nu mai vad piata, m-am scapat la silver market, cica as fi gasit numai chilipiruri. As. Teapa. Preturi mari si lucruri similare de la o taraba la alta, neinteresant, mai ales daca compar cu ce era in cambogia sau laos, unde era si nesimtit de ieftin. In schimb am cumparat niste lingurite de lemn de la oameni cu disabilitati fizice si mentale. Dupa care, pe aceeasi mana, m-am dus la masaj facut de orbi, foarte aproape de casa. Salon luminat aspru cu neon, faianta pe pereti si pe jos gen dispensar, 3 ventilatoare montate in tavan, vreo 6-7 paturi cu musama albastra si cativa orbi care trancaneau intre ei si confectionau niste figurine oribile din margele. O doamna vazatoare m-a repartizat pe un pat la strada si m-a intrebat daca am vreo problema de sanatate, astfel ca maseuza sa ma apese pe niste puncte anume sa mai remedieze din problema. A fost un fel de masaj medicinal, fara nici un pic de intimitate, mi-a fost cam jena sa ma uit in ochii femeii care zburau aiurea. Cand sa platesc (costa 150bht - 5$) aveam doar o hartie mare de 500. Mi s-a simtit panica in glas cand am dat-o. Dar ce sa vezi, dupa cateva minute de asteptare, ca ei se misca fara graba, orbii mi-au dat restul exact, n-am inteles cum, ca doamna vazatoare nu mai era acolo.
Imi place de exemplu masa la care stau dimineata la cafea si scriu in caietel. Are suportul unei masini de cusut Singer (toate mesele de pe terasa sunt la fel). Dimineata vecinii pensiunii agata langa terasa o colivie cu o pasare motata care mananca dintr-o jumatate de castravete si ciripeste intruna. Ies de la hotel si ma duc la 20m distanta la alt hotel (pensiuni, mai exact) sa mananc salata de fructe cu iaurt si cafea, pentru mine sanatate curata, pe Juju au distrus-o. Un espresso bun in zona e mai greu de gasit, majoritatea fac cafea la ibric dulce si subtire, ceva oribil.
Ei, si azi e ultima zi. Planul e sa ma plimb pe bicicleta fara plan pana pe la 5, cand am ora la masaj cu aburi si ierburi, ultimul rasfat.
Deci, libertate totala la combinatii, in perfect stil tailandez. Mi se par oricum cei mai deschisi la minte dintre toti asiaticii. De la gara m-am dus glont la primul loc de inchiriat biciclete si mi-am luat una, la care baleam de multe zile. 1,2$ inchiriatul (pe 24h) si 30$ garantia. si am luat-o razna prin oras cu mare pofta, pe stradute si prin traficul cu circulatie pe stanga, pe bicla nu se simte diferenta. Nici nu mi-am dat seama cand au trecut 3 ore. Desi jurasem sa nu mai vad piata, m-am scapat la silver market, cica as fi gasit numai chilipiruri. As. Teapa. Preturi mari si lucruri similare de la o taraba la alta, neinteresant, mai ales daca compar cu ce era in cambogia sau laos, unde era si nesimtit de ieftin. In schimb am cumparat niste lingurite de lemn de la oameni cu disabilitati fizice si mentale. Dupa care, pe aceeasi mana, m-am dus la masaj facut de orbi, foarte aproape de casa. Salon luminat aspru cu neon, faianta pe pereti si pe jos gen dispensar, 3 ventilatoare montate in tavan, vreo 6-7 paturi cu musama albastra si cativa orbi care trancaneau intre ei si confectionau niste figurine oribile din margele. O doamna vazatoare m-a repartizat pe un pat la strada si m-a intrebat daca am vreo problema de sanatate, astfel ca maseuza sa ma apese pe niste puncte anume sa mai remedieze din problema. A fost un fel de masaj medicinal, fara nici un pic de intimitate, mi-a fost cam jena sa ma uit in ochii femeii care zburau aiurea. Cand sa platesc (costa 150bht - 5$) aveam doar o hartie mare de 500. Mi s-a simtit panica in glas cand am dat-o. Dar ce sa vezi, dupa cateva minute de asteptare, ca ei se misca fara graba, orbii mi-au dat restul exact, n-am inteles cum, ca doamna vazatoare nu mai era acolo.
Imi place de exemplu masa la care stau dimineata la cafea si scriu in caietel. Are suportul unei masini de cusut Singer (toate mesele de pe terasa sunt la fel). Dimineata vecinii pensiunii agata langa terasa o colivie cu o pasare motata care mananca dintr-o jumatate de castravete si ciripeste intruna. Ies de la hotel si ma duc la 20m distanta la alt hotel (pensiuni, mai exact) sa mananc salata de fructe cu iaurt si cafea, pentru mine sanatate curata, pe Juju au distrus-o. Un espresso bun in zona e mai greu de gasit, majoritatea fac cafea la ibric dulce si subtire, ceva oribil.
Ei, si azi e ultima zi. Planul e sa ma plimb pe bicicleta fara plan pana pe la 5, cand am ora la masaj cu aburi si ierburi, ultimul rasfat.
Curs de gatit tailandez la Chiang Mai
sau Shieng maai, cum zic astia indulcit, au o limba tare draguta.
Cursul tocmai ce la-am terminat (pe la 2, acu e 11). Pe simplu, gatit cateva feluri de baza, alea pe care le si mancam cel mai des aici - spicy papaya salad, supa tom yum, mango cu sticky rice, green curry si inca ceva. O doamna simpatica ne-a plimbat prin piata, ne-a explicat diverse ierburi , orezuri si legume. Din nou am mers pe mana Juju la oameni, si asa am reusit sa avem un grup mic, doar de 3 studenti. Daca era dupa mine, eram sigur 10 si nu se ocupa nimeni de noi cum trebuie. Asa in 3 a fost chiar intim si prietenos (m-am intalnit cu profa mai pe seara prin oras si ne-am pupat). Mai era o daneza cu noi, frumoasa si perfecta la trup dupa 3 copii. N-am gatit noi cap-coada ca pierdeam timpul, unele chestii erau deja taiate. In Laos anul trecut am taiat noi tot, dar si mancarea era mai complicata.
Ingredientele de baza sunt cateva, nelipsite - lemongrass, ghimbir tailandez (nitel mai aromat decat ala normal, si mai roz), ceapa verde+coriandru, sos de peste, zahar de palmier, frunze de kaffir (ca gust similar cu coaja de lime), ardei iuti si nelipsitul cubulet knorr, fir-ar sa fie. deci am aflat oficial sursa pungulitelor de sub ochi.
A iesit bine si gustos tot ce am agtit noi acolo, si la 2 am terminat, cu tot cu pauze si plimbare in piata. De fapt fiecare fel de mancare nu dureaza mai mult de un sfert de ora, hai jumate, daca pui la socoteala si curatatul/taiatul.
Am facut padthai special, ca sa vad daca ce am facut eu la bucuresti era cat de cat aproape. Nu prea spre de loc. In nici un caz nu pun sos de tamarind dulce, cum se gaseste la noi, trebuie acru si cu putine paste, nu un pachet intreg. Era mult mai simplu decat credeam. Normal ca nu am tinut minte ordinea, dar am primit un caietel cu retetele. Le voi pune in practica, pentru ca mi-am achizitionat din piata niste lucruri esentiale.
Cursul tocmai ce la-am terminat (pe la 2, acu e 11). Pe simplu, gatit cateva feluri de baza, alea pe care le si mancam cel mai des aici - spicy papaya salad, supa tom yum, mango cu sticky rice, green curry si inca ceva. O doamna simpatica ne-a plimbat prin piata, ne-a explicat diverse ierburi , orezuri si legume. Din nou am mers pe mana Juju la oameni, si asa am reusit sa avem un grup mic, doar de 3 studenti. Daca era dupa mine, eram sigur 10 si nu se ocupa nimeni de noi cum trebuie. Asa in 3 a fost chiar intim si prietenos (m-am intalnit cu profa mai pe seara prin oras si ne-am pupat). Mai era o daneza cu noi, frumoasa si perfecta la trup dupa 3 copii. N-am gatit noi cap-coada ca pierdeam timpul, unele chestii erau deja taiate. In Laos anul trecut am taiat noi tot, dar si mancarea era mai complicata.
Ingredientele de baza sunt cateva, nelipsite - lemongrass, ghimbir tailandez (nitel mai aromat decat ala normal, si mai roz), ceapa verde+coriandru, sos de peste, zahar de palmier, frunze de kaffir (ca gust similar cu coaja de lime), ardei iuti si nelipsitul cubulet knorr, fir-ar sa fie. deci am aflat oficial sursa pungulitelor de sub ochi.
A iesit bine si gustos tot ce am agtit noi acolo, si la 2 am terminat, cu tot cu pauze si plimbare in piata. De fapt fiecare fel de mancare nu dureaza mai mult de un sfert de ora, hai jumate, daca pui la socoteala si curatatul/taiatul.
Am facut padthai special, ca sa vad daca ce am facut eu la bucuresti era cat de cat aproape. Nu prea spre de loc. In nici un caz nu pun sos de tamarind dulce, cum se gaseste la noi, trebuie acru si cu putine paste, nu un pachet intreg. Era mult mai simplu decat credeam. Normal ca nu am tinut minte ordinea, dar am primit un caietel cu retetele. Le voi pune in practica, pentru ca mi-am achizitionat din piata niste lucruri esentiale.
alte impresii despre Pai
Bai, in Pai am vazut niste baruri foarte foarte bine ca atmosfera si aranjament, printre cele mai misto vazute in general, dar in nici un caz design minimalist, in tailanda mai greu. Bar cu hamace, bar cu scaune si lampi din 60-70, bar cu bancute si perne si rafturi ticsite de carti pe pereti, fiecare incearca sa fie cumva diferit, desi vand acelasi lucru. Sau cum zic astia pe aici Same same but different. Berea e buna, vinul e groaznic, bag in box, inca nu au ajuns la subtilitati. In schimb pe 100 de metri de baruri am vazut in fiecare cate un cantaret sau o trupa mica zdranganind la chitara. In ghid zice ca Pai are o scena muzicala bine dezvoltata. E cam mult spus scena muzicala. Dar nici nu pot sa emit opinii numai dupa ce am vazut 3 "trupe" - o tailandeza frumoasa canta ceva gen Nora Jones, o trupa mica de tailandezi care nu sunau rau (daca ajunsesera sa cante la barul ala ultracentral) dar nu cantau nimic original, si alta trupa in alta parte, care erau varza, dar castigau la simpatie, chitaristul ne tot zambea larg, cu niste dinti impecabili. Am apreciat efortul, dar nu cred ca ajunge nimeni celebru incepand sa cante in Pai, mai degraba s-ar retrage dupa o lunga activitate nu foarte plina de succese. Hai ca nu vreau sa arunc cu cacat, oraselul are aerul de vacanta perfecta, n-ai mare dar ai in jur niste cascadde unde sa te balacesti. Nimeni nu se grabeste si lumea iti zambeste sincer. Am murit de ciuda ca nu stiu sa merg pe motoreta. Pare simplu si costa 3$ pe zi, honda Dream, automata. Vroiam sa incerc, dar am vazut multi in carje. Neah. Alta data.
N-am mers nici la triburile long neck, aia cu inele pe gat, era drumul lung si intoarcerea spre Chiang Mai dura 8 ore pe serpentine. Pentru Juju complet nepotrivit.
N-am mers nici la triburile long neck, aia cu inele pe gat, era drumul lung si intoarcerea spre Chiang Mai dura 8 ore pe serpentine. Pentru Juju complet nepotrivit.
vineri, 15 ianuarie 2010
Pai - drumetie in jungla tailandeza + pedichiura la fish spa
Am plecat la Pai cu microbuzul, 136km, dar 3 ore de mers pe serpentine abrupte. Am ajuns intr-un satuc cu 5 strazi si 2 semafoare in care zbarnaiau lenes cateva motociclete si se plimbau abulici turisti nomazi topiti de caldura. Si oraselul asta e tot o baza pentru excursii in muntii din apropiere. Un fel de 2 mai/Vama, dar imaginati-va serviciile cum trebuie, oameni zambitori, mancare buna si ieftina la fiecare 5m. Grosul vizitatorilor se urca pe motorete si pleaca pe la triburi, pe la pesteri si cascade. Chiar si aia cu par alb in cap, hippiotii batrani. restul isi bucuiesc ture organizate cu ghid de una, doua sau 3 zile in jungla, unde te plimbi sau mai inveti si cateva tehnici de supravietuire, adica sa-ti faci mancare de bambus, furculita de bambus, pahar de bambus, foc de bambus, etc de bambus.
Noi am cautat un loc unde sa dormim civilizat, am mancat babaganush tailandez deosebit de bun, dar fara legatura cu originalul, si am iesit sa ne cautam o excursie. Ne-am luat una cam de pensionari, adica doar de o zi, dar s-a dovedit ca nu ne trebuia mai mult. Am ales ghidul pe flerul lui Juju, ca ea simte oamenii de departe mai bine ca mine, si am ales bine, un nene care nu tipa in gura mare ce excursii tari face el, vesel si vorbaret, abia asteptam sa vorbim despre diferentele dintre tari. Mr. Somsak. 57 de ani. se tinea foarte bine si stia o gramada de plante si copaci prin padure, care puteau fi util la nu stiu ce remediu.
La 8.30 ne-am infiintat in fata micii agentii, care continua in spate cu casa omului, si l-am cunoscut si pe al 3lea excursionist de o zi, Klaus, un neamt din Munchen, care a parut interesant la inceput, dar apoi ne-a plictisit groaznic. Am mers cu masina, o toyota Hilux model vechi, sau ceva similar, prin zona se circula cu masini de la hilux in sus, ca si capacitate zic. am lasat masina intr-o curte, si am luat-o la picior. In rucsaci (rucsacuri?) ne impartise dl. Somsak cate o punguta cu orez cu legume gatit de nevasta-sa de dimineata si o sticla cu apa. Pe drum ne arata diversi arbusti, arbore de cafea, de mango, floarea soarelui mexicana, nu stiu ce frunza anti durere, alta floare anti mahmureala, alta frunza, collodium, pe care daca o mananci si are gust amar inseamna ca ai malarie, daca n-are gust esti ok, taca taca vreo 2 ore si ceva, am mai sarit peste un paraias, am trecut prin niste orezarii uscate,am vazut un cuib de termite unde am facut calculul cu mr. somsak ca o regina termita care traieste 20 de ani produce 140 de milioane de termite in viata ei, termite obisnuite care traiesc 6 zile. am ajuns la niste oameni intr-un sat cu cateva case ridicate pe picioare, cu podele de bambus si pereti de bambus. Am intrat la o familie in ce se cheama sufragerie, ne-am asezat pe jos, ne-am zambit, am mancat orezul, am tavalit un motan negru lipicios, am cumparat un fular rapidist de la doamna, ca mi-era jena sa nu-i lasam nimic pentru bunavointa, si am plecat cu nenea din sat intr-o pestera. mult spus pestera, ca nu cred ca am mers mai mult de 50m, cat a tinut torta. dar am pozat 2 lilieci si ne-am strecurat gratios printre stanci. o plimbare prin padure la predeal e cam la fel, mai pune mult colb rosu si o caldura groaznica. vreo 5 ore tot am umblat, palavragind cu nenea somsak. seara eram rupte.
Dar am incercat ceva cu adevarat local - pedichiura cu pestisori, Fish Spa. Mai exact, iti vari piciorusele pana la jumatea gambei in niste acvarii cu pesti micuti, care iti mamanca toate pielitele si ce mai ai mizerabil pe picioare dupa ce umbli in slapi prin praf. In primul minut am crezut ca innebunesc, ma gadila groaznic si chitaiam ca o gaina isterica. Dar m-am calmat si am lasat pestii sa manance linistiti, senzatia e de furnicatura-gadilatura continua. un fel de cizmulita de pesti care te ciupesc putin si des. si mi-au facut niste gladiole extra. Picioarele de tractorista acum aveau piele fina de copil. Suna groaznic, dar dupa ce am studiat pedichiura diversilor baieti cu care am mai stat de vorba, am inteles ca e necesar, mai ales la barbati.
Noi am cautat un loc unde sa dormim civilizat, am mancat babaganush tailandez deosebit de bun, dar fara legatura cu originalul, si am iesit sa ne cautam o excursie. Ne-am luat una cam de pensionari, adica doar de o zi, dar s-a dovedit ca nu ne trebuia mai mult. Am ales ghidul pe flerul lui Juju, ca ea simte oamenii de departe mai bine ca mine, si am ales bine, un nene care nu tipa in gura mare ce excursii tari face el, vesel si vorbaret, abia asteptam sa vorbim despre diferentele dintre tari. Mr. Somsak. 57 de ani. se tinea foarte bine si stia o gramada de plante si copaci prin padure, care puteau fi util la nu stiu ce remediu.
La 8.30 ne-am infiintat in fata micii agentii, care continua in spate cu casa omului, si l-am cunoscut si pe al 3lea excursionist de o zi, Klaus, un neamt din Munchen, care a parut interesant la inceput, dar apoi ne-a plictisit groaznic. Am mers cu masina, o toyota Hilux model vechi, sau ceva similar, prin zona se circula cu masini de la hilux in sus, ca si capacitate zic. am lasat masina intr-o curte, si am luat-o la picior. In rucsaci (rucsacuri?) ne impartise dl. Somsak cate o punguta cu orez cu legume gatit de nevasta-sa de dimineata si o sticla cu apa. Pe drum ne arata diversi arbusti, arbore de cafea, de mango, floarea soarelui mexicana, nu stiu ce frunza anti durere, alta floare anti mahmureala, alta frunza, collodium, pe care daca o mananci si are gust amar inseamna ca ai malarie, daca n-are gust esti ok, taca taca vreo 2 ore si ceva, am mai sarit peste un paraias, am trecut prin niste orezarii uscate,am vazut un cuib de termite unde am facut calculul cu mr. somsak ca o regina termita care traieste 20 de ani produce 140 de milioane de termite in viata ei, termite obisnuite care traiesc 6 zile. am ajuns la niste oameni intr-un sat cu cateva case ridicate pe picioare, cu podele de bambus si pereti de bambus. Am intrat la o familie in ce se cheama sufragerie, ne-am asezat pe jos, ne-am zambit, am mancat orezul, am tavalit un motan negru lipicios, am cumparat un fular rapidist de la doamna, ca mi-era jena sa nu-i lasam nimic pentru bunavointa, si am plecat cu nenea din sat intr-o pestera. mult spus pestera, ca nu cred ca am mers mai mult de 50m, cat a tinut torta. dar am pozat 2 lilieci si ne-am strecurat gratios printre stanci. o plimbare prin padure la predeal e cam la fel, mai pune mult colb rosu si o caldura groaznica. vreo 5 ore tot am umblat, palavragind cu nenea somsak. seara eram rupte.
Dar am incercat ceva cu adevarat local - pedichiura cu pestisori, Fish Spa. Mai exact, iti vari piciorusele pana la jumatea gambei in niste acvarii cu pesti micuti, care iti mamanca toate pielitele si ce mai ai mizerabil pe picioare dupa ce umbli in slapi prin praf. In primul minut am crezut ca innebunesc, ma gadila groaznic si chitaiam ca o gaina isterica. Dar m-am calmat si am lasat pestii sa manance linistiti, senzatia e de furnicatura-gadilatura continua. un fel de cizmulita de pesti care te ciupesc putin si des. si mi-au facut niste gladiole extra. Picioarele de tractorista acum aveau piele fina de copil. Suna groaznic, dar dupa ce am studiat pedichiura diversilor baieti cu care am mai stat de vorba, am inteles ca e necesar, mai ales la barbati.
joi, 14 ianuarie 2010
Zborul gibonului in jungla
Adica Jungle flight. Eveniment, scrie si Juju in paralel, deja mor de curiozitate.
Ne-a colectat microbuzul la 8 jumate, apoi a mai colectat inca vreo 6 doritori din alte pensiuni, apoi am mers cam o ora, din care jumate pe ce s-ar numi drum forestier tailandez. adica o straduta ingusta in serpentine scurte si in ac de par, si in panta de cel putin 15 grade, asfaltata, cu mai putine gropi decat o strada din militari. Se claxoneaza preventiv in varful fiecarei serpentine si se merge incet. Poate de-aia merg astia fara casca pe motor, pentru ca nu se ataca nimeni, nu isi taie fata, nu se injura. Dar o si mierlesc, nu e viata chiar asa roz.
Am ajuns la o baza, o cabana de lemn unde misunau niste catelusi simpatici si tavaliti in praf, ne-am scris datele pe o hartie, ne-am echipat cu un ham de alpinist si cu casca pe cap si am pornit. Erau mai multe grupuri, noi eram vreo 8, altii erau mai multi, neplacut pentu ca pe cablurile din padure te dai unul cate unul, maxim doi, si astepti foarte mult sa-ti vina randul. Ne-au facut un scurt instructaj umoristic, s-au prezentat ghizii: Boston, So, Jack Sparrow, James Brown, Charlie, Aussie, Jackie Chan, si inca unul. Si am dat drumul la treaba, huta pe cabluri, un tarzan mai modern. Foarte tare ca senzatie si siguranta maxima, ca nu ai voie sa pui mana pe echipamentul de pe tine. Zbori de la un copac la altul, la vreo 50 de metri inaltime, pe distante de la 30m la 200 si ceva. Cobori scarite construite in jurul copacilor, cobori pe franghie in rapel (corect spus?) ca alpinistii.
Ce a fost mai distractiv la grupusorul nostru a fost ca unul din ghizi a pus ochii pe mine. Hahahahaha, am rupt o inima de tailandez, sa zicem, am murit de ras. Intai a luat-o pe Juju la intrebari daca am prieten, apoi tot statea sa ma prinda, ca te ia in brate cand vii cu viteza de pe cablu si aterizezi pe baza suspendata in copac. Apoi ne-am dat pe un cablu impreuna, tinandu-ne de mijloc, la altul mi-a prins carabina la spate si am zburat cu capul inainte si tanarul ghid tinandu-ma de picioare, un fel de roaba in zbor, o pozitie dintre cele mai ridicole, dar in asia simtul ridicolului e subtire, ce conteaza. Cert e ca n-am mai scapat de el. Ne tineam de mana sau la brat, ma masa pe umeri, ma ruga sa-l astept, ma scotea din rand si ma ancora in alta parte ca pe un catel in lesa, ca sa stau cat mai mult cu el si imi zambea intruna. Bineinteles, se mai si scalambaia pe cabluri cu capul in jos cu colegii ghizi ca sa se mai veseleasca si restul grupului. Vreau sa va zic ca erau acolo 4 oameni de 60 de ani si mai mult Am apreciat-o foarte mult pe o doamna singaporeza de 60 de ani care desi nu mai putea, a rezistat pana la sfarsit, si pe un nene mai batran care fusese graphic designer pe vremea cand computerele ocupau o camera intreaga. Mai erau niste studenti americani insipizi, o canadianca de 21 de ani care calatorea 6 luni, un scotian pitic si simpatic obsedat de tailandeze, lume amestecata. Micul So nu m-a scapat din ochi toata ziua si se tot lipea de mine ca o pisica. Ne-am luat in brate la final si am schimbat mailuri si telefoane, dar degeaba, ca in tailanda vad ca nu pot suna un mobil tailandez de pe al meu, nu ca as fi vrut neaparat sa-l mai vad. Avea unghiuta, deci atractie zero. Prietenul lui, Jack Sparrow era gheara pe Juju, cu 2 capete mai inalta ca el. Your friend very sexy imi zicea mie. Dar Juju n-a fost asa prietenoasa si moale ca mine.
Toata distractia - vre0 60-70$ de caciula, merita fiecare cent, cu sau fara cuceriri locale.
Fidapliii - hlizeala generala intre ghizi, ca legau cuvintele stricat in engleza tailandizata - Feet up please. A trebuit sa intreb ce inseamna, ca ultimul prost si m-am simtit si mai prost cand mi-a tradus prietenul meu de o zi.
Ne-a colectat microbuzul la 8 jumate, apoi a mai colectat inca vreo 6 doritori din alte pensiuni, apoi am mers cam o ora, din care jumate pe ce s-ar numi drum forestier tailandez. adica o straduta ingusta in serpentine scurte si in ac de par, si in panta de cel putin 15 grade, asfaltata, cu mai putine gropi decat o strada din militari. Se claxoneaza preventiv in varful fiecarei serpentine si se merge incet. Poate de-aia merg astia fara casca pe motor, pentru ca nu se ataca nimeni, nu isi taie fata, nu se injura. Dar o si mierlesc, nu e viata chiar asa roz.
Am ajuns la o baza, o cabana de lemn unde misunau niste catelusi simpatici si tavaliti in praf, ne-am scris datele pe o hartie, ne-am echipat cu un ham de alpinist si cu casca pe cap si am pornit. Erau mai multe grupuri, noi eram vreo 8, altii erau mai multi, neplacut pentu ca pe cablurile din padure te dai unul cate unul, maxim doi, si astepti foarte mult sa-ti vina randul. Ne-au facut un scurt instructaj umoristic, s-au prezentat ghizii: Boston, So, Jack Sparrow, James Brown, Charlie, Aussie, Jackie Chan, si inca unul. Si am dat drumul la treaba, huta pe cabluri, un tarzan mai modern. Foarte tare ca senzatie si siguranta maxima, ca nu ai voie sa pui mana pe echipamentul de pe tine. Zbori de la un copac la altul, la vreo 50 de metri inaltime, pe distante de la 30m la 200 si ceva. Cobori scarite construite in jurul copacilor, cobori pe franghie in rapel (corect spus?) ca alpinistii.
Ce a fost mai distractiv la grupusorul nostru a fost ca unul din ghizi a pus ochii pe mine. Hahahahaha, am rupt o inima de tailandez, sa zicem, am murit de ras. Intai a luat-o pe Juju la intrebari daca am prieten, apoi tot statea sa ma prinda, ca te ia in brate cand vii cu viteza de pe cablu si aterizezi pe baza suspendata in copac. Apoi ne-am dat pe un cablu impreuna, tinandu-ne de mijloc, la altul mi-a prins carabina la spate si am zburat cu capul inainte si tanarul ghid tinandu-ma de picioare, un fel de roaba in zbor, o pozitie dintre cele mai ridicole, dar in asia simtul ridicolului e subtire, ce conteaza. Cert e ca n-am mai scapat de el. Ne tineam de mana sau la brat, ma masa pe umeri, ma ruga sa-l astept, ma scotea din rand si ma ancora in alta parte ca pe un catel in lesa, ca sa stau cat mai mult cu el si imi zambea intruna. Bineinteles, se mai si scalambaia pe cabluri cu capul in jos cu colegii ghizi ca sa se mai veseleasca si restul grupului. Vreau sa va zic ca erau acolo 4 oameni de 60 de ani si mai mult Am apreciat-o foarte mult pe o doamna singaporeza de 60 de ani care desi nu mai putea, a rezistat pana la sfarsit, si pe un nene mai batran care fusese graphic designer pe vremea cand computerele ocupau o camera intreaga. Mai erau niste studenti americani insipizi, o canadianca de 21 de ani care calatorea 6 luni, un scotian pitic si simpatic obsedat de tailandeze, lume amestecata. Micul So nu m-a scapat din ochi toata ziua si se tot lipea de mine ca o pisica. Ne-am luat in brate la final si am schimbat mailuri si telefoane, dar degeaba, ca in tailanda vad ca nu pot suna un mobil tailandez de pe al meu, nu ca as fi vrut neaparat sa-l mai vad. Avea unghiuta, deci atractie zero. Prietenul lui, Jack Sparrow era gheara pe Juju, cu 2 capete mai inalta ca el. Your friend very sexy imi zicea mie. Dar Juju n-a fost asa prietenoasa si moale ca mine.
Toata distractia - vre0 60-70$ de caciula, merita fiecare cent, cu sau fara cuceriri locale.
Fidapliii - hlizeala generala intre ghizi, ca legau cuvintele stricat in engleza tailandizata - Feet up please. A trebuit sa intreb ce inseamna, ca ultimul prost si m-am simtit si mai prost cand mi-a tradus prietenul meu de o zi.
wiiiiiihhhhiiiiiiiii!!!!!
se cheama flight of the gibbon si e cea mai misto chestie pe care am facut-o in vacantza pana acum, ca dovada ca m-am hotarat sa scriu si eu in sfarsit
am tot vazut in chiang mai niste postere cat casa cu coltul ochiului pe care era ceva verde si si scria flight of the gibbon, dar nu le-am acordat atentie. pana cand la un moment dat am luat mai multe flyere din holul guesthouseului si printre cursuri de gatiti si trekuri in jungla era unul din asta printre ele. am studiat mai atent sa vad ce naiba mai e si asta, si iata explicatia oficial din flyer: zbori ca tarzan, sau ca oamenii de stiinta din amazon din copac in copac. hmm, interesant, imi zic eu, si nu a trebuit sa-i zic de doua ori ionicai, ca a fost si ea de acord sa incercam dracia.
dam comanda, si a doua zi dimineatza vin unii, ne duc in padurea tropicala cu copaci de sute de metri. acolo, ne asteapta o gasca de baiet simpatici tailandezi cu nume de scena gen jack sparrow, james brown etc, iti pun un ham pe tine si o casca si te duc pe un ponton fixat pe un copac. iti agata hamul pe o sarma si tu aluneci in urmatorul copac. iti explica ei cum sa-ti tii cracii, cum sa franezi cu un cirlig dintr-un lemn foarte dur daca prinzi viteza prea mare. si tot asa, zbori dintr-un copac in altul, la niste zeci sau chiar o suta de metri deasupre solului pe alocuri. unele sarme sunt si de 300 m. la inceput putina panica sa nu ma fac de ras, dar dupa prima alunecare, de vreo 20 m, am vazut ca nu e greu si nici periculos, si am inceput sa ma distrez. e o senzatie foarte misto, mai ales pt ca desi esti foarte sus, agatat intr-un singur punct si aluneci cu viteza, e foarte safe, si nu are ce sa ti se intample decat daca pui mana pe sarma pe care aluneci. grupul a fost destul de marisor la inceput si trebuia sa-i astepti pe toti pana sa te expedieze baietii tailandezi in urmatorul copac, dar pe parcurs s-a rarit, ca nu toti au platit pt toata ziua.
ionica si-a gasit si un admirator, unul din junii locali care ne vedeau de grija prin copaci. ma intreaba la un moment dat: unde e prietena ta? a ramas mai in spate, in celalalt copac. aha. e foarte frumoasa, da, zic, asa e. are boyfriend? nu. aha .
peste vreo inca doi copaci, ma intreaba un alt june, cu vreo doua capete mai mici decat mine, aceeasi treaba (cred ca de proba) acelasi raspuns. da tu ai boyfriend? nu. pai de ce? pai ca sometimes you do, sometimes you don't. apare si junele ionicai, apare si ionica, si de data asta ramanem noi doua lasate la urma de cei doi si cand sa o expedieze pe ioana in urmatorul copac, tanarul So ii zice, hai ca vin si eu cu tine
variatii la alunecarile dintr-un copac in altul au mai fost si niste caderi in gol oarecum, de genul ca te lega de ham, si te lasa sa alunci in jos brusc prin gaura din podea ( asta s-a intamplat doar de 4 ori), cu ultima cadere de 40m. e foarte ciudat, dar misto. daca te vedea ca esti mai speriat sau mai viteaz, se distrau baietii lasandu-te sa cazi cu viteza mai mare, sau te legau cu fata in jos, si nu pe genul scaunel, ca sa fie mai scary. era. dar mie mi-a placut foarte tare.
mai pe la a doua parte, dupa ce la o alunecare iar ne-au lasat ultimele doua tinerii taiandezi, si dupa ce ioana iar a decolat impreuna cu noul boyfriend for a day (intr-o pzitie ciudata: si anume ionica agatata cu spatele de sarma si cu fatza inspre golul de zeci de metri de sub ea, iar boyfriendul o tinea de craci pe genul roaba ca sa poata ioana sa faca poze, ca urma o sarma lunga de 300m) ma intreaba tanarul pitic cu care avusesem conversatia mai devreme. vrei sa vin cu tine la alunecarea asta? eu zic nu, ca-mi place sa merg singura. aha, so this is why you are single, concluzioneaza el. poate ca avea dreptate:)?
oricum, ziua a fost atat de misto, incat ne-am gandit ca poate mai dam odata 70 usd si mai facem odata smecheria, de data asta fara camere la noi. ramane de vazut
si m-am prins si de ce se cheama flight of the gibbon: baietii aia din jungla alunecau ca maimuticile pe sarma, in orice pozitie ai fi putut sa-ti imaginezi: cu capul in jos, pe laterala, facand minicoregrafii dintr-o parte in alta. ca niste maimute
as mai fi vrut sa scriu de revelionul din hong kong, ca a fost misto, despre hue cu frumusetea orasului si mirosul de iarba si despre plimbarea de o zi cu motoreta prin sate, despre pitorescul hoi an si mancarea incredibil de buna, sau despre discutia interesanta cu studentul monk de la manastirea budhista din chiang mai, dar asta m-a lovit atat de tare si d neasteptat ca si scufundatul de anul trecut din phi phi
probabil voi adauga niste comentarii de parazita ce sunt la ce a scris deja ioana
am tot vazut in chiang mai niste postere cat casa cu coltul ochiului pe care era ceva verde si si scria flight of the gibbon, dar nu le-am acordat atentie. pana cand la un moment dat am luat mai multe flyere din holul guesthouseului si printre cursuri de gatiti si trekuri in jungla era unul din asta printre ele. am studiat mai atent sa vad ce naiba mai e si asta, si iata explicatia oficial din flyer: zbori ca tarzan, sau ca oamenii de stiinta din amazon din copac in copac. hmm, interesant, imi zic eu, si nu a trebuit sa-i zic de doua ori ionicai, ca a fost si ea de acord sa incercam dracia.
dam comanda, si a doua zi dimineatza vin unii, ne duc in padurea tropicala cu copaci de sute de metri. acolo, ne asteapta o gasca de baiet simpatici tailandezi cu nume de scena gen jack sparrow, james brown etc, iti pun un ham pe tine si o casca si te duc pe un ponton fixat pe un copac. iti agata hamul pe o sarma si tu aluneci in urmatorul copac. iti explica ei cum sa-ti tii cracii, cum sa franezi cu un cirlig dintr-un lemn foarte dur daca prinzi viteza prea mare. si tot asa, zbori dintr-un copac in altul, la niste zeci sau chiar o suta de metri deasupre solului pe alocuri. unele sarme sunt si de 300 m. la inceput putina panica sa nu ma fac de ras, dar dupa prima alunecare, de vreo 20 m, am vazut ca nu e greu si nici periculos, si am inceput sa ma distrez. e o senzatie foarte misto, mai ales pt ca desi esti foarte sus, agatat intr-un singur punct si aluneci cu viteza, e foarte safe, si nu are ce sa ti se intample decat daca pui mana pe sarma pe care aluneci. grupul a fost destul de marisor la inceput si trebuia sa-i astepti pe toti pana sa te expedieze baietii tailandezi in urmatorul copac, dar pe parcurs s-a rarit, ca nu toti au platit pt toata ziua.
ionica si-a gasit si un admirator, unul din junii locali care ne vedeau de grija prin copaci. ma intreaba la un moment dat: unde e prietena ta? a ramas mai in spate, in celalalt copac. aha. e foarte frumoasa, da, zic, asa e. are boyfriend? nu. aha .
peste vreo inca doi copaci, ma intreaba un alt june, cu vreo doua capete mai mici decat mine, aceeasi treaba (cred ca de proba) acelasi raspuns. da tu ai boyfriend? nu. pai de ce? pai ca sometimes you do, sometimes you don't. apare si junele ionicai, apare si ionica, si de data asta ramanem noi doua lasate la urma de cei doi si cand sa o expedieze pe ioana in urmatorul copac, tanarul So ii zice, hai ca vin si eu cu tine
variatii la alunecarile dintr-un copac in altul au mai fost si niste caderi in gol oarecum, de genul ca te lega de ham, si te lasa sa alunci in jos brusc prin gaura din podea ( asta s-a intamplat doar de 4 ori), cu ultima cadere de 40m. e foarte ciudat, dar misto. daca te vedea ca esti mai speriat sau mai viteaz, se distrau baietii lasandu-te sa cazi cu viteza mai mare, sau te legau cu fata in jos, si nu pe genul scaunel, ca sa fie mai scary. era. dar mie mi-a placut foarte tare.
mai pe la a doua parte, dupa ce la o alunecare iar ne-au lasat ultimele doua tinerii taiandezi, si dupa ce ioana iar a decolat impreuna cu noul boyfriend for a day (intr-o pzitie ciudata: si anume ionica agatata cu spatele de sarma si cu fatza inspre golul de zeci de metri de sub ea, iar boyfriendul o tinea de craci pe genul roaba ca sa poata ioana sa faca poze, ca urma o sarma lunga de 300m) ma intreaba tanarul pitic cu care avusesem conversatia mai devreme. vrei sa vin cu tine la alunecarea asta? eu zic nu, ca-mi place sa merg singura. aha, so this is why you are single, concluzioneaza el. poate ca avea dreptate:)?
oricum, ziua a fost atat de misto, incat ne-am gandit ca poate mai dam odata 70 usd si mai facem odata smecheria, de data asta fara camere la noi. ramane de vazut
si m-am prins si de ce se cheama flight of the gibbon: baietii aia din jungla alunecau ca maimuticile pe sarma, in orice pozitie ai fi putut sa-ti imaginezi: cu capul in jos, pe laterala, facand minicoregrafii dintr-o parte in alta. ca niste maimute
as mai fi vrut sa scriu de revelionul din hong kong, ca a fost misto, despre hue cu frumusetea orasului si mirosul de iarba si despre plimbarea de o zi cu motoreta prin sate, despre pitorescul hoi an si mancarea incredibil de buna, sau despre discutia interesanta cu studentul monk de la manastirea budhista din chiang mai, dar asta m-a lovit atat de tare si d neasteptat ca si scufundatul de anul trecut din phi phi
probabil voi adauga niste comentarii de parazita ce sunt la ce a scris deja ioana
Chiang Mai, in nordul Tailandei
Cum ziceam, caldura torida. Orasul in sine nu e foarte interesant, are un oras vechi unde e balamuc, plin de pensiuni si arata a statiune de vacata, ca si phiphi island aul trecut, dar fara mare. Ne-am tot intalnit cu cei doi americani (de fapt erau 3, dar al 3lea era asa de stramb la fata ca nu-mi face placere sa-l mentionez) care ne-au zis ca si-au inchiriat motociclete si pleaca a doua zi spre Pai, ceva mai la nord. Ei sugerasera o invitatie, dar cred ca era mai mult din politete, nu cred ca le-ar fi placut doua mofturoase in carca. era duminica si incepea o enorma piata de strada in centru, vroiam sa o iau la cercetat pe indelete. M-am pierdut de Juju timp de vreo 4-5 ore, piata aia era cam cat 3 mall-uri extinse pe orizontala, mare rau. u numai pe o strada, ci si pe strazi laterale si curi de temple. Nu mai enumar ce vindeau aia, dar la final eram rupta. Pe mijlocul strazii, pe peticute de covor performau niste oameni cu disabilitati, dansau sau cantau la instrumente, intr-o fosgaiala ca la metrou unirii la 9 dimineata. Am gasit-o pe Juju pe strada, turbata de furie, sau semi-turbata, ca n-avea nici heie, nici nu stia sa ajunga acasa, n-avea nici telefonul in traista, ea epuizase piata in 3 sferturi de ora. Eu nu mai vreau sa vad piata de acum inainte, mi-am facut plinul pe 1 an. Ne-am reconciliat la o cina tarzie la o terasa.
A doua zi ne cam puneam intrebarea ce naiba facem, ca de stat in oras nu prea e de stat. Lumea il foloseste ca baza de plecare in excursii pe munti. Juju a descoperit un pliant cu Jungle Flight - adica sa te dai pe cabluri in padure. Cat am mai zabovit eu pe net, ea a antamat trebusoara pentru ziua urmatoare. Dar aunci pe loc ne-am decis sa plecam pe jos pana la nu stiu ce templu ca sa stam de vorba cu calugarii budisti. Se cheama Monk Chat. Habar n-aveam ce sa-i intreb, speram sa am inspiratie pe moment. Greu de mers pana acolo in plin 40 de grade, dar am gasit locul si ezitam. Treceau calugari pe langa noi si ne intrebau How are you, You want monk chat? a, hai, am zis cu juma de gura, dar ne era cam jena sa plecam, asa ca am intrat, ne-am scris numele intr-un caiet si ne-am asezat la o masa rotunda cu doi monksi tineri.
Si discutia s-a legat usor, usor, ce bine ca monksii sunt antrenati sa faca conversatie si nu se sperie usor de momentele de stanjen. Am ajuns sa vorbim fiecare cu cate unul din ei, Juju a luat o directie mai spirituala, eu am inceput sa-l intreb daca se uita la televizor sau la filme, daca are frati sau surori, cum era cand era mic, de unde e, ce facea inainte de a fi monk, ce sanse avea daca nu se facea monk, etc. L-am intrebat care-i treaba cu arsul banilor la vietnamezi (ard la temple si altare bani trasi la xerox) - mi-a zis ca ii ard ca sa nu aiba grija lor, si nu cred ca se referea la dorinta de a avea asa multi incat sa nu le porti de grija, mai degraba ca sa se detaseze de lucrurile materiale.
Si da, se uita la tv, la stiri, dar am vazut ca stau si pe internet (anul trecut in Laos), joaca fotbal, si pot sa si fumeze (Juju a vazut unul). La filme nu se prea uita, desi el avea pe masa o carte cu povestiri sf I Robot. L-am intrebat care-i treaba cu arsul betelor daca nu esti budist. Mi-a zis ca budismul nu are legatura cu dumnezei, e vorba strict de a ajunge la un nivel de intelepciune in care nu mai ai sentimente extreme (ura, pasiune, satisfactii) care iti creeaza dependenta, nvel in care nu mai esti posesiv, in traducerea mea libera este nivelul maxim de bun simt. Trebuie sa ai ganduri bune cand arzi bete, nici macar nu cred ca e vorba de dorinte (imi doresc sa am ceva...).
Mi-a zis despre calugarii budisti care se retrag in padure sa mediteze ca isi toarna apa in mancare, ca sa-i strice gustul, sa nu devina dependenti de vreo satisfactie. Manastirea asta unde stateam de vorba era o universitate budista, ei erau la scoala, pentru cat timp doreau, iar dupa ce absolveau, puteau sa devina profesori sau puteau sa renunte la budism si sa-si vada de viata in continuare. Ma rog, subiectele abordate de ei erau cam standard, dar am reusit sa radem mult in acea discutie. Zicea sa-i dau un semn daca trec prin Luang Prabang, in Laos in urmatorii 2 ani.
Era sa uit ca mi-a povestit cum isi contempleaza ursoaica din buda si se gandesc oare de ce am facut asa mult. Umor de monk. 23 de ani, nascut intr-un satuc din nord, de la granita cu Laos, a ales la 15 ani sa se faca monk, altfel taia lemne in padure.
Dupa doua ore de discutii intelectuale am sarit intr-un tuktuk la un stop si fuga la masaj ca aveam programare. Am facut amandoua masaj tailandez din ala cu stretching si apoi unul cu ulei. Am prins o grasuna care radea si chicotea de fiecare data cand ne uitam ochi in ochi, iar de masat, a facut bland si apasat, bine, zic eu.
A doua zi ne cam puneam intrebarea ce naiba facem, ca de stat in oras nu prea e de stat. Lumea il foloseste ca baza de plecare in excursii pe munti. Juju a descoperit un pliant cu Jungle Flight - adica sa te dai pe cabluri in padure. Cat am mai zabovit eu pe net, ea a antamat trebusoara pentru ziua urmatoare. Dar aunci pe loc ne-am decis sa plecam pe jos pana la nu stiu ce templu ca sa stam de vorba cu calugarii budisti. Se cheama Monk Chat. Habar n-aveam ce sa-i intreb, speram sa am inspiratie pe moment. Greu de mers pana acolo in plin 40 de grade, dar am gasit locul si ezitam. Treceau calugari pe langa noi si ne intrebau How are you, You want monk chat? a, hai, am zis cu juma de gura, dar ne era cam jena sa plecam, asa ca am intrat, ne-am scris numele intr-un caiet si ne-am asezat la o masa rotunda cu doi monksi tineri.
Si discutia s-a legat usor, usor, ce bine ca monksii sunt antrenati sa faca conversatie si nu se sperie usor de momentele de stanjen. Am ajuns sa vorbim fiecare cu cate unul din ei, Juju a luat o directie mai spirituala, eu am inceput sa-l intreb daca se uita la televizor sau la filme, daca are frati sau surori, cum era cand era mic, de unde e, ce facea inainte de a fi monk, ce sanse avea daca nu se facea monk, etc. L-am intrebat care-i treaba cu arsul banilor la vietnamezi (ard la temple si altare bani trasi la xerox) - mi-a zis ca ii ard ca sa nu aiba grija lor, si nu cred ca se referea la dorinta de a avea asa multi incat sa nu le porti de grija, mai degraba ca sa se detaseze de lucrurile materiale.
Si da, se uita la tv, la stiri, dar am vazut ca stau si pe internet (anul trecut in Laos), joaca fotbal, si pot sa si fumeze (Juju a vazut unul). La filme nu se prea uita, desi el avea pe masa o carte cu povestiri sf I Robot. L-am intrebat care-i treaba cu arsul betelor daca nu esti budist. Mi-a zis ca budismul nu are legatura cu dumnezei, e vorba strict de a ajunge la un nivel de intelepciune in care nu mai ai sentimente extreme (ura, pasiune, satisfactii) care iti creeaza dependenta, nvel in care nu mai esti posesiv, in traducerea mea libera este nivelul maxim de bun simt. Trebuie sa ai ganduri bune cand arzi bete, nici macar nu cred ca e vorba de dorinte (imi doresc sa am ceva...).
Mi-a zis despre calugarii budisti care se retrag in padure sa mediteze ca isi toarna apa in mancare, ca sa-i strice gustul, sa nu devina dependenti de vreo satisfactie. Manastirea asta unde stateam de vorba era o universitate budista, ei erau la scoala, pentru cat timp doreau, iar dupa ce absolveau, puteau sa devina profesori sau puteau sa renunte la budism si sa-si vada de viata in continuare. Ma rog, subiectele abordate de ei erau cam standard, dar am reusit sa radem mult in acea discutie. Zicea sa-i dau un semn daca trec prin Luang Prabang, in Laos in urmatorii 2 ani.
Era sa uit ca mi-a povestit cum isi contempleaza ursoaica din buda si se gandesc oare de ce am facut asa mult. Umor de monk. 23 de ani, nascut intr-un satuc din nord, de la granita cu Laos, a ales la 15 ani sa se faca monk, altfel taia lemne in padure.
Dupa doua ore de discutii intelectuale am sarit intr-un tuktuk la un stop si fuga la masaj ca aveam programare. Am facut amandoua masaj tailandez din ala cu stretching si apoi unul cu ulei. Am prins o grasuna care radea si chicotea de fiecare data cand ne uitam ochi in ochi, iar de masat, a facut bland si apasat, bine, zic eu.
luni, 11 ianuarie 2010
Tailanda, iar
In Bangkok a fost lejer, ca intr-un loc pe care il cunosti. Ma rog, nu cunoastem nimic de fapt, dar era cat de cat familiar.
Ne-am instalat intr-un mic restaurant langa gara, intr-o caldura torida cu praf si esapament stil buzesti, si am lalait-o acolo pana la 6 seara cand aveam trenul de noapte spre Chiang Mai. Acum suntem in tren, ajungem dimineata la 7 si ceva.
-------------
Pe la 6 dimineata, trenul s-a oprit intr-o zona muntoasa, ca era ceata groasa si nu putea merge (?). Am mers inapoi vreo 5 minute si am stat. Am prins un bizar rasarit de soare in padure cu palmieri, ceata (nor) si lumina soarelui difuza si rozalie.
In tren s-au asezat in fata noastra niste americani vorbareti, nu spectaculosi pe fizic, dar baieti destepti. Unul din ei inginer calator din NY, altul mai bondoc cameraman in LA, fusese si in Romania acu vreo 15 ani, lucrase cu Media Pro si zicea ca fusese nasol, le ascultau telefoanele si ii faceau la bani. Din vorba in vorba am facut un mic party pana pe la 11, spre disperarea celorlalti adormiti din vagon dar spre multumirea insotitoarei de tren, o tailandeza indesata, care ne tot vindea beri de 4$, si bea si ea cu noi, pe banii baietilor. S-au mai alaturat un cuplu de australieni cam plicticosi si au mai stat la un moment dat si 2 francezi, asa sa piarda vremea.
---------------
Dimineata am ramas sa lenevesc lejer in pat, ca aveam 2 ore intarziere, si nu a venit nimeni sa ne oblige sa strangem patul. Am observat ca pe strazi in sate stalpii de lumina au baterii solare pe ei.
In Chiang mai era soare nebunesc, dar nu umezeala, minunat. Ne-am despartit de baieti, dupa ce ne-am luat mailuri si telefoane, am luat un tuk-tuk si am plecat in cautarea unui hotel. Am cautat cam mult, fara rezultate prea bune. Dar am gasit un locusor interesant, din care ne-am mutat intr-unul mult mai bine a doua zi.
maine dimineata plecam in jungle adventure, pun pariun ca e ceva de pensionari, dar vedem.
Ne-am instalat intr-un mic restaurant langa gara, intr-o caldura torida cu praf si esapament stil buzesti, si am lalait-o acolo pana la 6 seara cand aveam trenul de noapte spre Chiang Mai. Acum suntem in tren, ajungem dimineata la 7 si ceva.
-------------
Pe la 6 dimineata, trenul s-a oprit intr-o zona muntoasa, ca era ceata groasa si nu putea merge (?). Am mers inapoi vreo 5 minute si am stat. Am prins un bizar rasarit de soare in padure cu palmieri, ceata (nor) si lumina soarelui difuza si rozalie.
In tren s-au asezat in fata noastra niste americani vorbareti, nu spectaculosi pe fizic, dar baieti destepti. Unul din ei inginer calator din NY, altul mai bondoc cameraman in LA, fusese si in Romania acu vreo 15 ani, lucrase cu Media Pro si zicea ca fusese nasol, le ascultau telefoanele si ii faceau la bani. Din vorba in vorba am facut un mic party pana pe la 11, spre disperarea celorlalti adormiti din vagon dar spre multumirea insotitoarei de tren, o tailandeza indesata, care ne tot vindea beri de 4$, si bea si ea cu noi, pe banii baietilor. S-au mai alaturat un cuplu de australieni cam plicticosi si au mai stat la un moment dat si 2 francezi, asa sa piarda vremea.
---------------
Dimineata am ramas sa lenevesc lejer in pat, ca aveam 2 ore intarziere, si nu a venit nimeni sa ne oblige sa strangem patul. Am observat ca pe strazi in sate stalpii de lumina au baterii solare pe ei.
In Chiang mai era soare nebunesc, dar nu umezeala, minunat. Ne-am despartit de baieti, dupa ce ne-am luat mailuri si telefoane, am luat un tuk-tuk si am plecat in cautarea unui hotel. Am cautat cam mult, fara rezultate prea bune. Dar am gasit un locusor interesant, din care ne-am mutat intr-unul mult mai bine a doua zi.
maine dimineata plecam in jungle adventure, pun pariun ca e ceva de pensionari, dar vedem.
Cum se face croitorie la HoiAn
Deci, cum au iesit pantofii. Sa consideram ca e 8 ianuarie.
Am lalait-o toata ziua asteptand sa ne fie gata pantofii comandati. Am, mai mancat niste spring rollsi la wine bar, cu vinut alb si suc de ananas cu menta, am mai apucat chiar sa-mi comand o fusta de matase verde la una din croitorii, unde tot imi zambeam cu fetele, cand treceam pe acolo. Fusta verde, aia pe care o caut de cativa ani. Eram foarte incantata ca am gasit exact culoarea perfecta. Am facut probe, mi-a luat masurile, ne-am inteles la bani, 40$, cu dublura tot de matase verde praz, un buzunar interior si 2 panglici de prins in talie. Dupa ce am pus totul la cale si am plecat in jos pe strada, a venit mica vietnameza dupa mine pe bicicleta ca cica sa ma intorc cu ea, ca nu are suficienta matase din aia pe care o vroiam si sa-mi aleg una similara. Era atat de similara si totusi atata de diferita. Am luat-o asa, pentru ca dupa o vreme o sa uit ca am avut cu ce sa fac comparatie.
Asa, pantofii, cum ziceam. Ai mei au iesit bine, cu mici exceptii, adica niste ajustari din partea lor care nu erau exact cum comandasem, dar pana la urma i-am luat asa, ca erau simpatici. Plus ca erau facuti pe piciorul meu, nu-mi venea sa cred. Fetiscana aia tot imi dadea coate prietenesti, haide, nu fi trista, ca ti i-am facut bine. Bine, mai e si chestia ca la astia salariul e de 50$ pe luna, deci nu prea are sens sa faci mofturi. Doar daca ce iese e cu adevarat naspa. Acum am in bagaj, turtiti, niste bascheti cu blana scurta imprimata cu zebra, bot verde si sireturi rosii, niste sandale galben isteric si niste cizmoace de matase neagra cu flori colorate. Extravagante in Bucuresti, banale in Vietnam.
Juju a avut bulan sa nimereasca o tuta care i-a luat masurile prost si mult mai mari, si a tot modificat la sandale pana la 4 dupa masa, si nu e foarte incantata.
Seara am luat avionul din Danang (45 de minute cu masina de la HoiAn) spre Saigon, in Saigon am luat o camera in primul hotel in care am intrat, 18$, groaznica, dar decenta (locul era mentionat in lonely planet, dar l-as scoate din ghid, daca ma intrebi), iar dimineata am zburat la Bangkok.
JACUJJI - scria mare cu neon, oferta unui hotel din Danang.
Am lalait-o toata ziua asteptand sa ne fie gata pantofii comandati. Am, mai mancat niste spring rollsi la wine bar, cu vinut alb si suc de ananas cu menta, am mai apucat chiar sa-mi comand o fusta de matase verde la una din croitorii, unde tot imi zambeam cu fetele, cand treceam pe acolo. Fusta verde, aia pe care o caut de cativa ani. Eram foarte incantata ca am gasit exact culoarea perfecta. Am facut probe, mi-a luat masurile, ne-am inteles la bani, 40$, cu dublura tot de matase verde praz, un buzunar interior si 2 panglici de prins in talie. Dupa ce am pus totul la cale si am plecat in jos pe strada, a venit mica vietnameza dupa mine pe bicicleta ca cica sa ma intorc cu ea, ca nu are suficienta matase din aia pe care o vroiam si sa-mi aleg una similara. Era atat de similara si totusi atata de diferita. Am luat-o asa, pentru ca dupa o vreme o sa uit ca am avut cu ce sa fac comparatie.
Asa, pantofii, cum ziceam. Ai mei au iesit bine, cu mici exceptii, adica niste ajustari din partea lor care nu erau exact cum comandasem, dar pana la urma i-am luat asa, ca erau simpatici. Plus ca erau facuti pe piciorul meu, nu-mi venea sa cred. Fetiscana aia tot imi dadea coate prietenesti, haide, nu fi trista, ca ti i-am facut bine. Bine, mai e si chestia ca la astia salariul e de 50$ pe luna, deci nu prea are sens sa faci mofturi. Doar daca ce iese e cu adevarat naspa. Acum am in bagaj, turtiti, niste bascheti cu blana scurta imprimata cu zebra, bot verde si sireturi rosii, niste sandale galben isteric si niste cizmoace de matase neagra cu flori colorate. Extravagante in Bucuresti, banale in Vietnam.
Juju a avut bulan sa nimereasca o tuta care i-a luat masurile prost si mult mai mari, si a tot modificat la sandale pana la 4 dupa masa, si nu e foarte incantata.
Seara am luat avionul din Danang (45 de minute cu masina de la HoiAn) spre Saigon, in Saigon am luat o camera in primul hotel in care am intrat, 18$, groaznica, dar decenta (locul era mentionat in lonely planet, dar l-as scoate din ghid, daca ma intrebi), iar dimineata am zburat la Bangkok.
JACUJJI - scria mare cu neon, oferta unui hotel din Danang.
HoiAn 2
recuperez cat ai clipi. considerati ca scriu pe 7 ianuarie.
HoiAn mi se pare exemplu de turism perfect. Case cu patina originala, pe genul venetian, pretii scorojiti si innegriti intr-un fel natural, iar localnicii pe biciclete si motorete, croitoriile cu haine cu croieli clasice si culori vii scoase in strada vin asa bine impreuna. Taximetristii nu sunt insistenti, in schimb nu scapi de mestesugarii de pantofi. Pantofii si sandalele expuse sunt oribile, niste combinatii bizare dar simpatice. Si chiar asa urate, domnitele din magazine ne-au convins sa ne facem pe comanda cate 3 perechi. Negociezi pretul si materialul dintr-un "pantonar" de culori de piele, normala sau intoarsa, apoi pui piciorul pe o hartie A4 ca sa-ti ia masurile - conturul piciorului cu pixul si niste masuratori cu centimetrul. Si sunt gata a doua zi, chiar daca ii comanzi la 7 seara. Sunt foarte curioasa ce o sa iasa, am investit 88$.
Si daca nu-ti place modelul exact, ti-l ajustezi cum vrei tu. Voi verifica mitul in cateva ore.
Seara am incercat un haute cuisine, recomandat de lonely planet ca fiind miez, Mango Rooms. Un miez foarte scump, un meniu ca alea de la Fifteen din Amsterdam (a lu jamie oliver, pentru cine nu stie), cu 4 feluri combinate de seful bucatar plus un pahar de prosecco, totul 35$. Pentru Vietnam e enorm, pentru o persoana. Pentru orice alta tara europeana sa zicem, e un chilipir. De aia si era plin de turisti batrani si cupluri care nu mai aveau nimic sa-si spuna. Tre sa recunosc ca ce apropus seful bucatar era foarte bun, cel putin crevetii king size prajiti cu susan, sau pieptul de rata cu sticky rice cu scortisoarta si sos dulceag acrisor cu fructul pasiunii. Desertul era mango flambat cu rom si un sos albicios, nu foarte dulce. N-am mai mancat mango cald pana acum. Toate se legau bine si cu prosecco ala. Dar nimic nu a reusit sa egaleze rolls-urile de la wine bar de cu o seara inainte.
M adistreaza engleza vietnamezilor, fara s, fara r, abia inteleg ce zic, daca ma concentrez sa le citesc pe buze. Sixty se zice ticti, dar poti sa confunzi cu fifty/pipti, ca nici pe f nu-l zic prea bine.
Revenind la mancare, e bine sa nu te bazezi pe ideea ca peste tot e bun. Mai iei si tepe. Dar daca ai manca in Romania cum mananci aici la aia naspa, pot sa jur ca satisfactia e maxima.
Pe seara, dupa ce am ars-o nitel prin piete si pe strazi si doamna producatoare si-a comandat 2 perechi de sandale, ne-am oprit sa luam niste apa la o taraba. Doamna de acolo ne-a intrebat asa de curiozitate unde mergem. Noi - la plaja. La ora asta? Pai sunt 5km (pe harta scria 2). Va duc eu. A lasat-o pe ma-sa sa aiba grija de taraba, si a mai luat un baiat cu alt scuter si ne-a dus sa vedem plaja noaptea. Am, bagat piciorutele in valurile inspumate, am fost multumita cu nisipul pe picioare, apoi in drum am oprit la o dugheana cu casti de motorete de unde mi-am achizitionat in graba o casca-sapca cu imprimeu cu bomboane si acadele colorate, foarte vesela si tembela in acelasi timp. Apoi i-am platit doamnei dublul sumei pentru care ne intelesesem, oricum era vorba de 5$, si ea ne-a strans mana bucuroasa.
Ce nu imi place la oras, sau nu am eu dispozitie pentru asta - turistii. Rar o fatza interesanta, tanar sau batran, de baieti zic, evident. La femei nu mi-a atras nimic atentia, standardul e namila australianca sau nemtoaica.
HoiAn mi se pare exemplu de turism perfect. Case cu patina originala, pe genul venetian, pretii scorojiti si innegriti intr-un fel natural, iar localnicii pe biciclete si motorete, croitoriile cu haine cu croieli clasice si culori vii scoase in strada vin asa bine impreuna. Taximetristii nu sunt insistenti, in schimb nu scapi de mestesugarii de pantofi. Pantofii si sandalele expuse sunt oribile, niste combinatii bizare dar simpatice. Si chiar asa urate, domnitele din magazine ne-au convins sa ne facem pe comanda cate 3 perechi. Negociezi pretul si materialul dintr-un "pantonar" de culori de piele, normala sau intoarsa, apoi pui piciorul pe o hartie A4 ca sa-ti ia masurile - conturul piciorului cu pixul si niste masuratori cu centimetrul. Si sunt gata a doua zi, chiar daca ii comanzi la 7 seara. Sunt foarte curioasa ce o sa iasa, am investit 88$.
Si daca nu-ti place modelul exact, ti-l ajustezi cum vrei tu. Voi verifica mitul in cateva ore.
Seara am incercat un haute cuisine, recomandat de lonely planet ca fiind miez, Mango Rooms. Un miez foarte scump, un meniu ca alea de la Fifteen din Amsterdam (a lu jamie oliver, pentru cine nu stie), cu 4 feluri combinate de seful bucatar plus un pahar de prosecco, totul 35$. Pentru Vietnam e enorm, pentru o persoana. Pentru orice alta tara europeana sa zicem, e un chilipir. De aia si era plin de turisti batrani si cupluri care nu mai aveau nimic sa-si spuna. Tre sa recunosc ca ce apropus seful bucatar era foarte bun, cel putin crevetii king size prajiti cu susan, sau pieptul de rata cu sticky rice cu scortisoarta si sos dulceag acrisor cu fructul pasiunii. Desertul era mango flambat cu rom si un sos albicios, nu foarte dulce. N-am mai mancat mango cald pana acum. Toate se legau bine si cu prosecco ala. Dar nimic nu a reusit sa egaleze rolls-urile de la wine bar de cu o seara inainte.
M adistreaza engleza vietnamezilor, fara s, fara r, abia inteleg ce zic, daca ma concentrez sa le citesc pe buze. Sixty se zice ticti, dar poti sa confunzi cu fifty/pipti, ca nici pe f nu-l zic prea bine.
Revenind la mancare, e bine sa nu te bazezi pe ideea ca peste tot e bun. Mai iei si tepe. Dar daca ai manca in Romania cum mananci aici la aia naspa, pot sa jur ca satisfactia e maxima.
Pe seara, dupa ce am ars-o nitel prin piete si pe strazi si doamna producatoare si-a comandat 2 perechi de sandale, ne-am oprit sa luam niste apa la o taraba. Doamna de acolo ne-a intrebat asa de curiozitate unde mergem. Noi - la plaja. La ora asta? Pai sunt 5km (pe harta scria 2). Va duc eu. A lasat-o pe ma-sa sa aiba grija de taraba, si a mai luat un baiat cu alt scuter si ne-a dus sa vedem plaja noaptea. Am, bagat piciorutele in valurile inspumate, am fost multumita cu nisipul pe picioare, apoi in drum am oprit la o dugheana cu casti de motorete de unde mi-am achizitionat in graba o casca-sapca cu imprimeu cu bomboane si acadele colorate, foarte vesela si tembela in acelasi timp. Apoi i-am platit doamnei dublul sumei pentru care ne intelesesem, oricum era vorba de 5$, si ea ne-a strans mana bucuroasa.
Ce nu imi place la oras, sau nu am eu dispozitie pentru asta - turistii. Rar o fatza interesanta, tanar sau batran, de baieti zic, evident. La femei nu mi-a atras nimic atentia, standardul e namila australianca sau nemtoaica.
vineri, 8 ianuarie 2010
Hoi An
hai ca scriu varza, in super viteza. unde ramasesem.
Am ajuns la Hoi An pe la 6 si ceva seara, ne-am ratacit nitel, dar i-am zis soferului sa ne lasa intr-un loc cu mai multe hoteluri, dupa ce am presarat putina tensiune in cuplu, pentru ca nu stiam exact ce si cum. Am lasat-o pe madam la o terasa si am luat la pas zona, hotel cu hotel. Toate erau pline si se cam termina strada. m-am intors civilizat si profesional cu 3 optiuni si pentru prima data in istoria expeditiilor am ales varianta ce-a mai scumpa - 22$ camera, mic dejun, net, si piscina la o adica. Corect ca hotel, cu o nota minima de traditional - Vinh Hung 3, asa se cheama.
Am iesit bineinteles intr-o mini cercetare de seara, oraselul pare sa fie foarte frumos, cu case vechi si restaurant langa restaurant, unul mai dragut ca altul, putine cu scaune de plastic. Si pe langa hotelul nostru, de fapt in tot centrul vechi, croitorie langa croitorie alternate cu pantofarie langa pantofarie. Atractia locului e treaba cu croitoria si facutul de pantofi la comanda, cica iti fac astia ce vrei tu, doar sa le arati o poza. Am aruncat un ochi si la pantofi- gheata onitsuka cu talpa fornarina, ca vietnamezii nu fac diferenta.
Am dat o tura si am intrat la un wine bar, cu preturi maricele pentru Vietnam, dar am zis hai. bai, am mancat unele din cele mai bune chestii vreodata. Adevarata bucatarie vietnameza, cu amestec de gusturi la fiecare imbucatura. In sfarsit fresh spring rolls perfecte. Va si zic combinatia: crevete decorticat, salata, menta proaspata, busuioc, mango, castravete, morcov, toate invelite indesat in foita de orez, si facute ca o sarma, pe care o moi intr-un sos de otet cu chili si usturoi. ceva de vis. Si cu un vin alb sec alaturi, cu gust nitel piperat.
Felul 2 - creveti copti in frunza de banana, cu sos concentrat de sare si piper si lamaie (sau lime). Ce sa mai zic de gust, ca am innebunit.
Pentru rehidratare, am bagat si un suc spumos si cremos de ananas cu menta, decoperit de Juju in meniu - genial. Locul ala era minunat, amestec de design si casa veche. Juju si-a luat clatite cu mango, sos de ciocolata si fructul pasiunii, cu inghetata de vanilie. Foarte bune, dar eu nu mai distingeam fineturile, dupa atata piper.
Am ajuns la Hoi An pe la 6 si ceva seara, ne-am ratacit nitel, dar i-am zis soferului sa ne lasa intr-un loc cu mai multe hoteluri, dupa ce am presarat putina tensiune in cuplu, pentru ca nu stiam exact ce si cum. Am lasat-o pe madam la o terasa si am luat la pas zona, hotel cu hotel. Toate erau pline si se cam termina strada. m-am intors civilizat si profesional cu 3 optiuni si pentru prima data in istoria expeditiilor am ales varianta ce-a mai scumpa - 22$ camera, mic dejun, net, si piscina la o adica. Corect ca hotel, cu o nota minima de traditional - Vinh Hung 3, asa se cheama.
Am iesit bineinteles intr-o mini cercetare de seara, oraselul pare sa fie foarte frumos, cu case vechi si restaurant langa restaurant, unul mai dragut ca altul, putine cu scaune de plastic. Si pe langa hotelul nostru, de fapt in tot centrul vechi, croitorie langa croitorie alternate cu pantofarie langa pantofarie. Atractia locului e treaba cu croitoria si facutul de pantofi la comanda, cica iti fac astia ce vrei tu, doar sa le arati o poza. Am aruncat un ochi si la pantofi- gheata onitsuka cu talpa fornarina, ca vietnamezii nu fac diferenta.
Am dat o tura si am intrat la un wine bar, cu preturi maricele pentru Vietnam, dar am zis hai. bai, am mancat unele din cele mai bune chestii vreodata. Adevarata bucatarie vietnameza, cu amestec de gusturi la fiecare imbucatura. In sfarsit fresh spring rolls perfecte. Va si zic combinatia: crevete decorticat, salata, menta proaspata, busuioc, mango, castravete, morcov, toate invelite indesat in foita de orez, si facute ca o sarma, pe care o moi intr-un sos de otet cu chili si usturoi. ceva de vis. Si cu un vin alb sec alaturi, cu gust nitel piperat.
Felul 2 - creveti copti in frunza de banana, cu sos concentrat de sare si piper si lamaie (sau lime). Ce sa mai zic de gust, ca am innebunit.
Pentru rehidratare, am bagat si un suc spumos si cremos de ananas cu menta, decoperit de Juju in meniu - genial. Locul ala era minunat, amestec de design si casa veche. Juju si-a luat clatite cu mango, sos de ciocolata si fructul pasiunii, cu inghetata de vanilie. Foarte bune, dar eu nu mai distingeam fineturile, dupa atata piper.
Hue
Dupa 14 ore pe bancutele de lemn, cu curul si coloana praf, ne-am dat jos in gara la Hue. Am luat imediat un taxi, 2$, ne-a lasat intr-o zona cu hoteluri si am inceput sa cautam. Am vizitat cateva, pana am gasit pe o straduta ingusta exact ce vroiam. 15$, camera mare, paturi separate, baie civilizata, apa calda. aici aveam si computer in camera, un junghi, dar bun de net. eram rupte, ne-a atras atentia si doamna de la receptie, you look tired, dar am iesit sa bem ceva, sa luam pulsul. berea Huda, locala, licenta daneza. oraselul parea sa fie viu si bazaitor, ca in saigon anul trecut, oameni veseli si dornici de comunicare, dornici sa-ti ia banii.
de dimineata am cautat cafeaua de dimineata, si din vorba in vorba am ajuns sa ne luam un tur pe motoreta, ca erau mult mai multe de vazut decat credeam noi, si oricum nu aveam decat o zi la dispozitie. Soferii nostri erau frati, 2 din 10, asa ne-a zis tipa de la care am luat turul, sora lor. ne-au asigurat ca erau very good driver, si pe parcursul zilei am inteles de ce. Ne-am pierdut iar in cel mai nebunesc trafic moto, nu asa de nebunesc ca ala din Saigon sau Hanoi anul trecut. ne-au plimbat oamenii toata ziua pe la tot felul de pagode, parcuri, mausolee, bunkere, pe aleite inguste printre palmieri si gospodarii, pe drumuri tot inguste prin orezarii, prin paduri cu poteci, da, tot inguste, de pamant rosu. a fost o excursie perfecta.
O pagoda din 1673, cu multe etaje, cu vopselurile pastelate arse de soare si scorojite,, unde tineau o masina din '60, un Austin parca, in care isi daduse foc un nene militant budist in semn de protest. povestea e ca autoritatile s-au pisat pe el si pe arsura lui, dar budistii i-au pastrat masina ca relicva.
Un parc imperial cu lac si o insula pe care imparatul o populase cu pasari exotice, ca sa se bucure atat el cat si nevestele, carora le construise un templu. Acum nu mai era nici o pasare. El isi construise un mausoleu cu o mare piatra in mijloc pe care isi scrisese biografia autocritica. Imparatul Tuc, daca tin bine minte. Am lalait-o si printr-un mic pavilion cu veranda la lac, epntru ca era liniste si o limina calda de dupa-amiaza.
Citadela - palatul imperial (Hue a fost capitala imperiala o vreme) era jumatate aranjata, jumatate in reconstructie. Era frumos pavilionul de lectura, cu o poarta decorata cu caractere chinezesti facute din cioburi de sticla si portelan pictat. Decoratiunile cu cioburi le-am vazut de fapt la toate monumentele vizitate, citadela a fost prima.
Bunkarul de pe deal - niste resturi de buncar din timpul razboiului cu francezii. Buncarul in sine nu l-am vizitat, nici nu stiu daca se intra in el, dar de pe deal se vedea frumos toata albia raului (perfumed river). raul parfumat, pentru ca pe vremuri veneau barcile cu flori pentru pietele din oras si se parfuma aerul.
Am mai trecut pe la o pagoda mica ascunsa intr-o padure, langa o manastire de calugari budisti. Am intrat intai printr-o poarta veche de piatra, cu un iaz in fata ei, pe langa care se plimbau niste copii calugari. O vanzatoare de bete parfumate ne-a convins sa luam niste bete de la ea, cica sa le ardem la pagoda. pagoda am gasit-o abia dupa ce am epuizat mica manastire, ne-am uitat cum joaca calugarii fotbal si ne-am plimbat printre niste constructii de piatra innegrite, probabil locuri de rugaciune si ars bete, acoperite cu muschi si ferigi. Am ars si noi niste bete, dar m-am simtit ca ultimul ageamiu. habar nu aveam cum se face, ce stare tre sa-mi impun, la ce sa ma gandesc.
Ne-am intors in oras in plina ora de varf, motoreta langa motoreta, foarte palpitant. Toata lumea vine din toate partile, nucred ca se acorda vreo prioritate, toti claxoneaza ca sa te atentioneze, nu sa te injure, dupa cum am constatat si anul trecut. Mai individualisti aici, rar vedeam 3 sau 4 pe un scuter.
Toata distractia - 8$, plus 2 de la noi pentru fiecare din soferi.
Am ajuns rupte de foame si am plecat in cautarea unui loc de mancat faimoaselemancaruri din Hue, ca cica e buric culinar. n-am gasit buricul culinar, ne-am asezta la o terasa unde era ceva interesant pentru amandoua. Din nou, cronica gastronomica. Vroiam fresh spring rolls, ni le-au dat prajite, erau bune si prajite, dar nu ce asteptam. Eu mi-am luat o specialitate locala - carne de vita invelita in frunza de lotus si facuta pe gratar. Asata a venit in forma unor mici/sarmale foarte mici, subtirele ca niste degete de poet, cu un otet cu chili alaturi. Aveau si gust de mici, erau si picante. Mi-au placut, le-am aprobat. Am mai postit o farfurie cu creveti, usturoi si lemongrass, care nu au fost nici ei rai de loc, lemongrassul face totul. Bere Hue, cu eticheta atipica, mai design, sa zic, mai dulcica decat Huda, gen Peroni.
Am mai pierdut vremea pe la magazinele de suveniruri si alte tampenii inutile si uratele.
A doua zi am decis sa plecam la HoiAn, ca Hue era prea agitat si vazusem cam tot. Am ales sa plecam cu o masina, nu cu autobuzul, chiar daca costa de 10 ori mai scump. 2,5$ autobuzul, 25$ de caciula cu masina, drum pe care mai faceam diverse opriri sa mai vedem rapid si alte locuri. O mazda 3 model vechi si un sofer negricios si binevoitor care a stat dupa curul nostru.
Ne-a dus la Lang Co beach - un resort turistic unde am coborat pe o plaja lata si pustie si mi-am bagat gladiolele in apa. Si unde am facut poze cu un nene pescar batran si bronzat caruia i-am dat si niste bani, cam putini, si acu imi pare rau ca i-am dat asa putini, cam cat o bere.
ne-am mai oprit la nu stiu ce buncar, iar buncar, dupa ce am urcat mult pe serpentine in ac de par. Se vedea frumos de sus, mare, plaja si munte de vreo 1000m altitudine. Jos palmieri si soare, sus padure, vant si nori care urcau pe munte in viteza.
Ultima oprire - Marble Mountain. Un munte populat de multe temple si pagode colorate, la care ajungeai urcand niste trepte abrupte de marmura, o curticica aranjata cu iaz si podet de ciment ca sa imite bambusul, decoratiuni cu basorelief din ciment, si placi de marmura fixate pe stanci intre copaci, pe care erau scrise niste versete intelepte. erau traduse in engleze, dar chiar si asa, era o poezie cam intortocheata. Complexul continea de fapt 5 munti, dar noi am explorat doar unul. Trebuia sa dam de o pestera si de o cascada pe care nu le-a mai gasit. La baza muntelui era o strada cu seci de magazine cu statui de marmura, de la mici figurine sau mojare la ditamai Buda de cateva tone, sau delfini in valuri, un fel de Hokusai 3d. am pozat zeci de motociclisti, spre uimirea soferului, care nu intelegea nici rostul nici numarul pozelor.
de dimineata am cautat cafeaua de dimineata, si din vorba in vorba am ajuns sa ne luam un tur pe motoreta, ca erau mult mai multe de vazut decat credeam noi, si oricum nu aveam decat o zi la dispozitie. Soferii nostri erau frati, 2 din 10, asa ne-a zis tipa de la care am luat turul, sora lor. ne-au asigurat ca erau very good driver, si pe parcursul zilei am inteles de ce. Ne-am pierdut iar in cel mai nebunesc trafic moto, nu asa de nebunesc ca ala din Saigon sau Hanoi anul trecut. ne-au plimbat oamenii toata ziua pe la tot felul de pagode, parcuri, mausolee, bunkere, pe aleite inguste printre palmieri si gospodarii, pe drumuri tot inguste prin orezarii, prin paduri cu poteci, da, tot inguste, de pamant rosu. a fost o excursie perfecta.
O pagoda din 1673, cu multe etaje, cu vopselurile pastelate arse de soare si scorojite,, unde tineau o masina din '60, un Austin parca, in care isi daduse foc un nene militant budist in semn de protest. povestea e ca autoritatile s-au pisat pe el si pe arsura lui, dar budistii i-au pastrat masina ca relicva.
Un parc imperial cu lac si o insula pe care imparatul o populase cu pasari exotice, ca sa se bucure atat el cat si nevestele, carora le construise un templu. Acum nu mai era nici o pasare. El isi construise un mausoleu cu o mare piatra in mijloc pe care isi scrisese biografia autocritica. Imparatul Tuc, daca tin bine minte. Am lalait-o si printr-un mic pavilion cu veranda la lac, epntru ca era liniste si o limina calda de dupa-amiaza.
Citadela - palatul imperial (Hue a fost capitala imperiala o vreme) era jumatate aranjata, jumatate in reconstructie. Era frumos pavilionul de lectura, cu o poarta decorata cu caractere chinezesti facute din cioburi de sticla si portelan pictat. Decoratiunile cu cioburi le-am vazut de fapt la toate monumentele vizitate, citadela a fost prima.
Bunkarul de pe deal - niste resturi de buncar din timpul razboiului cu francezii. Buncarul in sine nu l-am vizitat, nici nu stiu daca se intra in el, dar de pe deal se vedea frumos toata albia raului (perfumed river). raul parfumat, pentru ca pe vremuri veneau barcile cu flori pentru pietele din oras si se parfuma aerul.
Am mai trecut pe la o pagoda mica ascunsa intr-o padure, langa o manastire de calugari budisti. Am intrat intai printr-o poarta veche de piatra, cu un iaz in fata ei, pe langa care se plimbau niste copii calugari. O vanzatoare de bete parfumate ne-a convins sa luam niste bete de la ea, cica sa le ardem la pagoda. pagoda am gasit-o abia dupa ce am epuizat mica manastire, ne-am uitat cum joaca calugarii fotbal si ne-am plimbat printre niste constructii de piatra innegrite, probabil locuri de rugaciune si ars bete, acoperite cu muschi si ferigi. Am ars si noi niste bete, dar m-am simtit ca ultimul ageamiu. habar nu aveam cum se face, ce stare tre sa-mi impun, la ce sa ma gandesc.
Ne-am intors in oras in plina ora de varf, motoreta langa motoreta, foarte palpitant. Toata lumea vine din toate partile, nucred ca se acorda vreo prioritate, toti claxoneaza ca sa te atentioneze, nu sa te injure, dupa cum am constatat si anul trecut. Mai individualisti aici, rar vedeam 3 sau 4 pe un scuter.
Toata distractia - 8$, plus 2 de la noi pentru fiecare din soferi.
Am ajuns rupte de foame si am plecat in cautarea unui loc de mancat faimoaselemancaruri din Hue, ca cica e buric culinar. n-am gasit buricul culinar, ne-am asezta la o terasa unde era ceva interesant pentru amandoua. Din nou, cronica gastronomica. Vroiam fresh spring rolls, ni le-au dat prajite, erau bune si prajite, dar nu ce asteptam. Eu mi-am luat o specialitate locala - carne de vita invelita in frunza de lotus si facuta pe gratar. Asata a venit in forma unor mici/sarmale foarte mici, subtirele ca niste degete de poet, cu un otet cu chili alaturi. Aveau si gust de mici, erau si picante. Mi-au placut, le-am aprobat. Am mai postit o farfurie cu creveti, usturoi si lemongrass, care nu au fost nici ei rai de loc, lemongrassul face totul. Bere Hue, cu eticheta atipica, mai design, sa zic, mai dulcica decat Huda, gen Peroni.
Am mai pierdut vremea pe la magazinele de suveniruri si alte tampenii inutile si uratele.
A doua zi am decis sa plecam la HoiAn, ca Hue era prea agitat si vazusem cam tot. Am ales sa plecam cu o masina, nu cu autobuzul, chiar daca costa de 10 ori mai scump. 2,5$ autobuzul, 25$ de caciula cu masina, drum pe care mai faceam diverse opriri sa mai vedem rapid si alte locuri. O mazda 3 model vechi si un sofer negricios si binevoitor care a stat dupa curul nostru.
Ne-a dus la Lang Co beach - un resort turistic unde am coborat pe o plaja lata si pustie si mi-am bagat gladiolele in apa. Si unde am facut poze cu un nene pescar batran si bronzat caruia i-am dat si niste bani, cam putini, si acu imi pare rau ca i-am dat asa putini, cam cat o bere.
ne-am mai oprit la nu stiu ce buncar, iar buncar, dupa ce am urcat mult pe serpentine in ac de par. Se vedea frumos de sus, mare, plaja si munte de vreo 1000m altitudine. Jos palmieri si soare, sus padure, vant si nori care urcau pe munte in viteza.
Ultima oprire - Marble Mountain. Un munte populat de multe temple si pagode colorate, la care ajungeai urcand niste trepte abrupte de marmura, o curticica aranjata cu iaz si podet de ciment ca sa imite bambusul, decoratiuni cu basorelief din ciment, si placi de marmura fixate pe stanci intre copaci, pe care erau scrise niste versete intelepte. erau traduse in engleze, dar chiar si asa, era o poezie cam intortocheata. Complexul continea de fapt 5 munti, dar noi am explorat doar unul. Trebuia sa dam de o pestera si de o cascada pe care nu le-a mai gasit. La baza muntelui era o strada cu seci de magazine cu statui de marmura, de la mici figurine sau mojare la ditamai Buda de cateva tone, sau delfini in valuri, un fel de Hokusai 3d. am pozat zeci de motociclisti, spre uimirea soferului, care nu intelegea nici rostul nici numarul pozelor.
joi, 7 ianuarie 2010
cu trenul - continuare
trenul 2
N-am mai mers la vagonul restaurant, ca nu stiam exact cum se blocheaza usa, dar in schimb am comandat de mancare si ne-au adus acolo. Inca mai visa frumos Juju ca ne vor intreba de dimineata daca vrem cafea, teoretic ajungeam la Hanoi la 10 dimineata. pe la 12 ne-am oprit in vama chineza, unde am coborat din tren cu toate bagajele, forte eficienta, dar unde a durat inexplicabil de mult pentru 4 vagoane. Dupa inca vreo ora am ajuns si in vama vietnameza, dinnnou ne-am dat jos tot calabalacul, si iar am stat sa ne omoram niste timp, ca sa ne zambeasca vamesul la final. Ne-am luat si temperatura cu un pistol special indreptat spre frunte, dupa care ne-a taiat chitanta de 1 yuan. Am zis ca dormim blana dupa vami, pana la 10. ei bine nu, la 5 si ceva am ajuns intr-o gara la 5km de Hanoi, din nou cu ochii carpiti de somn si neintelegand nimic. Afara arata ca la tara. Am luat un taxi cu 15$, jaf, ca sa ne duca cu bagajele pana la gara de unde trebuia sa luam ultinul tren, spre Hue. Observasem un baietas inalt si singuratic, tip ranger, care s-a pus in carca unui motociclist si s-a dus. Cred ca era mult mai ieftin, dar Juju n-avea chefb de aventura la 5 dimineata. taximetristul a fost dragut si ne-a dat niste pita cu seminte sa mancam. In gara, iarasi, cauta atm, excehange nu era o afacere buna oricum. mastercardul a functionat la atm, si am apucat sa luam reunification express, trenul care mergea cu maxim 60 la ora, si facea 14 ore pana la Hue. nu am mai prins soft seat, am luat cu plebea la hard seat, bancute de lemn. nasii au vazut biletele si au inceput sa rada. Nu inteleg cum tanarul ranger, care vorbea chineza (asta asa, ca observatie) si alte 2 englezoaice grasune si abulice au avut soft seat, desi au ajuns la gara dupa noi. i-am vazut cum socializau si ma gandeam ce bulan avem iarasi sa nu avem cu cine schimba o vorba. Acum am inteles de ce e bataie pe soft seat, ca avem curul patrat amndoua, batute cu gratarul (vorbesc la prezent, ca asa am scris in caietel, mi-e lene sa reformulez, scriam in tren). Expresul e ceva mai avansat chiar si la claa a 3a, cu aer conditionat si niste televizoare unde ma uit la filme educative despre istoria trenului, la romante vietnameze si la un film cu schwarzenegger, ceva cu craciun. Merita drumul, peisajele sunt minunate - orezarii plate si munti care se inalta din nimic, palmieri, drumuri prafuite pe care misuna motociclisti cu cele mai nebunesti incarcaturi. Noi doua cu 2 bagaje grele am fi fost un mizilic. In continuare tara asta imi place.
Am mancat diverse chestii pe tren, de la oamenii cu veste de matase galbena care treceau cu carucioare cu mancare, mancare de spital, bere cu gust intens de drojdie, o cafea groaznica si un redbull pe care a trebuit sa-l diluez cu multa apa ca sapot sa-l beau. Ne amuzam si noi si chelnerii, unul din ei mi-a zis merci. Acum e 6 seara si ar trebui sa mai facem 2 ore pana la Hue. avem spatele varza, si avem amandoua cate o crizantema la buza si sub nas. Deci sexapil zero.
Juju a observat, e intrigata de o chestie - la granita ti se pun tot felul de intrebari despre simptome de gripa, tuse, dureri in gat, de cap, si in acelasi timp ei dau in toate mijloacele de transport aerul conditionat pe cel mult 18 grade, cand afara sunt 15. pana si mie mi s-a facut frig. Si bietii englezi fac economie la curent si merg cu plase de fas la piata.
N-am mai mers la vagonul restaurant, ca nu stiam exact cum se blocheaza usa, dar in schimb am comandat de mancare si ne-au adus acolo. Inca mai visa frumos Juju ca ne vor intreba de dimineata daca vrem cafea, teoretic ajungeam la Hanoi la 10 dimineata. pe la 12 ne-am oprit in vama chineza, unde am coborat din tren cu toate bagajele, forte eficienta, dar unde a durat inexplicabil de mult pentru 4 vagoane. Dupa inca vreo ora am ajuns si in vama vietnameza, dinnnou ne-am dat jos tot calabalacul, si iar am stat sa ne omoram niste timp, ca sa ne zambeasca vamesul la final. Ne-am luat si temperatura cu un pistol special indreptat spre frunte, dupa care ne-a taiat chitanta de 1 yuan. Am zis ca dormim blana dupa vami, pana la 10. ei bine nu, la 5 si ceva am ajuns intr-o gara la 5km de Hanoi, din nou cu ochii carpiti de somn si neintelegand nimic. Afara arata ca la tara. Am luat un taxi cu 15$, jaf, ca sa ne duca cu bagajele pana la gara de unde trebuia sa luam ultinul tren, spre Hue. Observasem un baietas inalt si singuratic, tip ranger, care s-a pus in carca unui motociclist si s-a dus. Cred ca era mult mai ieftin, dar Juju n-avea chefb de aventura la 5 dimineata. taximetristul a fost dragut si ne-a dat niste pita cu seminte sa mancam. In gara, iarasi, cauta atm, excehange nu era o afacere buna oricum. mastercardul a functionat la atm, si am apucat sa luam reunification express, trenul care mergea cu maxim 60 la ora, si facea 14 ore pana la Hue. nu am mai prins soft seat, am luat cu plebea la hard seat, bancute de lemn. nasii au vazut biletele si au inceput sa rada. Nu inteleg cum tanarul ranger, care vorbea chineza (asta asa, ca observatie) si alte 2 englezoaice grasune si abulice au avut soft seat, desi au ajuns la gara dupa noi. i-am vazut cum socializau si ma gandeam ce bulan avem iarasi sa nu avem cu cine schimba o vorba. Acum am inteles de ce e bataie pe soft seat, ca avem curul patrat amndoua, batute cu gratarul (vorbesc la prezent, ca asa am scris in caietel, mi-e lene sa reformulez, scriam in tren). Expresul e ceva mai avansat chiar si la claa a 3a, cu aer conditionat si niste televizoare unde ma uit la filme educative despre istoria trenului, la romante vietnameze si la un film cu schwarzenegger, ceva cu craciun. Merita drumul, peisajele sunt minunate - orezarii plate si munti care se inalta din nimic, palmieri, drumuri prafuite pe care misuna motociclisti cu cele mai nebunesti incarcaturi. Noi doua cu 2 bagaje grele am fi fost un mizilic. In continuare tara asta imi place.
Am mancat diverse chestii pe tren, de la oamenii cu veste de matase galbena care treceau cu carucioare cu mancare, mancare de spital, bere cu gust intens de drojdie, o cafea groaznica si un redbull pe care a trebuit sa-l diluez cu multa apa ca sapot sa-l beau. Ne amuzam si noi si chelnerii, unul din ei mi-a zis merci. Acum e 6 seara si ar trebui sa mai facem 2 ore pana la Hue. avem spatele varza, si avem amandoua cate o crizantema la buza si sub nas. Deci sexapil zero.
Juju a observat, e intrigata de o chestie - la granita ti se pun tot felul de intrebari despre simptome de gripa, tuse, dureri in gat, de cap, si in acelasi timp ei dau in toate mijloacele de transport aerul conditionat pe cel mult 18 grade, cand afara sunt 15. pana si mie mi s-a facut frig. Si bietii englezi fac economie la curent si merg cu plase de fas la piata.
miercuri, 6 ianuarie 2010
Cu trenul de la Hong Kong pana hat la Hue
Trenul 1 - de la HK la Guangzhou civilizat, cu apa din partea casei. Vama trecuta fara probleme, cu foarte putina abureala am gasit si metroul. Doamna de la care am luat biletele la HK ne daduse o harta a metroului din Guangzhou si statiile unde tre sa schimbam si sa coboram, basca ne-a scris in chineza niste intrebari ajutatoare pentru domnii din gara. Pana aici a fost usor. A fost usor si sa luam trenul spre Nanning, tren de noapte. Cuseta cu 4 locuri, fara comfortul de clasa 1 romaneasca (fara chiuveta in cuseta, sapun, apa, etc), asternuturi relativ curate, nu sclipitoare, am intors perna oricum si vagonul restaurant in imediata apropiere. La o statie s-a instalat la noi in cuseta o tanara cu un copil, cred ca s-a intimidat cand ne-a vazut, ca n-a dat buna ziua. Am stat si ne-am uitat cum a dat de mancare copilului cu betele, apoi ne-am luat inima in dinti si am mers in vagonul restaurant, unde am fost atractia serii, doua gagici singure, cu mancare si bautura pe masa. Ma rog, mult spus bautura, ca era bere chinezeasca, pisoarca, niste legume fierte si un orez cam obosit. Era totusi dragut ca jumatate din vagon era o mare bucatarie unde iti gateau pe loc niste chinezi. Juju a pus palmele alaturate ca o carte si a cerut un meniu. Doamna i-a zambit bland si ne-a pus in fata o hartie roz plastifiata cu meniul evident in chineza. Am pufnit si noi in ras, dar femeia ne-a ajutat sa dibuim mancarea cu cuvinte simple - fish, vegetables, beer. Ne hlizeam si noi, iar ei ne studiau atent cand nu ne uitam noi la ei, ca vedeam cum isi muta privirea in ultima secunda.
La 5 dimineata nasa ne-a aprins brusc lumina in cuseta, mai aveam 20 de minute si ajungeam, adica cu o orasi ceva mai devreme. Poate se schimbase fusul orar, Ne-am dat jos in Nanning cu ochii carpiti de somn si fara bani chinezesti in buzunar, carand bagaje de 20kg fiecare. Doamna de la informatii nu stia sa citeasca in alta limba si pana am desenat eu un tren intre doua nume de orase, deja vazusem sala unde se vindeau bilete, cu mersul trenurilor pe pereti, in chineza. abia dupa ce Juju a stat de vorba cu un nene binevoitor, prin semne si stampile cu nume de oras si a aflat cat costa, ne-am lasta bagajele ca sa plecam pe rand in cautarea unui atm. Eram exact in dreptulmersului d etren scris normal, exact in dreptul trenului pe care trebuia sa-l luam seara la 18:45. In gara nu mergea atm-ul, in afara garii era bezna. Juju s-a aruncat in necunoscut si a disparut vreo juma de ora, am crezut ca s-a ratacit, ca e varza la orientare, dar s-a intors victorioasa cu banii de bilete dupa ce ii ighitise atm-ul cardul si i-l inapoiase in mod miraculos. Si a mai venit cu o idee foarte buna - sa ne luam o camera la hotel, ca sa dormim pe niste paturi civilizate, sa ne spalam nitel si eventual sa gasim o cafea prin preajma.
Am cercetat doua hoteluri, unul mai scump, altul jegos rau, al treilea a fost la mijloc, curatel, cu un ceainic electric si chiar periute de dinti si casca de dus. Ca mi-a sarit furtunul de la sifon si am umplut baia de apa nu mai conteaza.Nici ca am dormit imbracate si invelite cu tot ce se putea, pentru ca in camera era un frig de cavou. Nici ca duhnea a clor ca la baile de camin. si nici ca geamurile nu izolau nici cel mai mic zgomot din intersectia ultra aglomerata din fata garii. Am dormit groaznic, dar am dormit cateva ore. apoi am iesit in cautarea cafelei. Apropos, mica mapa de carton in care tineam cardul camerei avea niste instructiuni de folosire a cardului intr-o traducere in engleza la care te cocosai de ras. Semnele din hotel, de exemplu "pastrati linistea" avea niste buze cu degetul pe ele, textul in chineza si textul in engleza - Lightly. Chiar poetic. Eram singurele fete albe din cartier. Am lut-o in sus pe un bulevard cu magazine unde o geanta costa 25Yuani, adica 2,5 euro, am trecut pe un pod unde se vindeau lucruri sau se faceau demonstratii de produs - de exemplu curse de sobolani - un nene avea 3 sobolani cu botul prins in cursa agatata de niste sforicele, nu mi-am dat sema daca erau vii sau nu. Am intrat intr-un hotel si am inceput cu intrebarea English? Si femeile s-au uitat prin noi. Am iesit. Am trecut strada vizavi, lumea se uita la noi cu un soi de curiozitate, cum s-ar uita si la noi taranii la un negru, sau de ce nu, la un chinez. Vizavi se demonstra mai periculos, cu cobre, unele lesinate intinse pe o musama pe jos, altele uscate, alt nene la bustul gol, grasoc si cu microfon casca se invartea pe un covor de ziare unde era o cobra ridicata. Cativa metri mai incolo am vazut si o pisica imbalsamata de vanzare. Bleah.
Intr-o constructie care-si zicea pub, un fel de bar de cabana, am intra sa intrebam de cafea. Coffee se intelegea, milk nu. Pana la urma, citind un meniu de cafele in chineza a aparut din vorba domnisoarelorin flea roz cuvantul "capuccino". Asta e. Doua. Am asteptat mult, timp in care am presupus ca citeau intr-un manual cum se face ori cafeaua ori spuma de lapte. si cand ne-au adus in sfarsit, am constatat ca se chinuisera atat ca sa scoata spuma de lapte sa semene cu o spuma de sampon.Cand am luat prima gura am paralizat. Un fel de caramel cu cafea topite impreuna, ceva cu adevarat toxic, chiar si pentru Tedi. dar le-am baut aproape integral, cerea oprganismul.
Am facut cumparaturi pentru drum de la alimentarele de la parterul hotelului, si am plecat spre gara, nu inainte de a avea un fel de conflict cu femeia care verifica camera la check out, din care n-am inteles decat ca imi zicea mie ceva pe un ton cam agresiv si fara motiv.
Ultimele constatari despre chinezi, desi ma repet - sunt groaznic de nesimtiti. Pe langa faptul ca scuipa, grohaie, isi dreg gatul, sufla mucii pe strada, se baga in fata cand stai la coada, sau cand dai sa intri pe o usa cu 20 de kile in spinare, iar daca vorbesti cu ei si nu inteleg se uita prin tine. aa, si barbatii cultiva intensunghia de la degetul mic, acest swiss army mereu la indemana. Bleah. In general au niste unghii foarte mari.
Am omorat un gandac in sala de asteptare apoi ne-am urcat in tren, clasa i, dar ceva mai inghesuit.
continui nu se stie cand, ca plecam spre tailanda.
La 5 dimineata nasa ne-a aprins brusc lumina in cuseta, mai aveam 20 de minute si ajungeam, adica cu o orasi ceva mai devreme. Poate se schimbase fusul orar, Ne-am dat jos in Nanning cu ochii carpiti de somn si fara bani chinezesti in buzunar, carand bagaje de 20kg fiecare. Doamna de la informatii nu stia sa citeasca in alta limba si pana am desenat eu un tren intre doua nume de orase, deja vazusem sala unde se vindeau bilete, cu mersul trenurilor pe pereti, in chineza. abia dupa ce Juju a stat de vorba cu un nene binevoitor, prin semne si stampile cu nume de oras si a aflat cat costa, ne-am lasta bagajele ca sa plecam pe rand in cautarea unui atm. Eram exact in dreptulmersului d etren scris normal, exact in dreptul trenului pe care trebuia sa-l luam seara la 18:45. In gara nu mergea atm-ul, in afara garii era bezna. Juju s-a aruncat in necunoscut si a disparut vreo juma de ora, am crezut ca s-a ratacit, ca e varza la orientare, dar s-a intors victorioasa cu banii de bilete dupa ce ii ighitise atm-ul cardul si i-l inapoiase in mod miraculos. Si a mai venit cu o idee foarte buna - sa ne luam o camera la hotel, ca sa dormim pe niste paturi civilizate, sa ne spalam nitel si eventual sa gasim o cafea prin preajma.
Am cercetat doua hoteluri, unul mai scump, altul jegos rau, al treilea a fost la mijloc, curatel, cu un ceainic electric si chiar periute de dinti si casca de dus. Ca mi-a sarit furtunul de la sifon si am umplut baia de apa nu mai conteaza.Nici ca am dormit imbracate si invelite cu tot ce se putea, pentru ca in camera era un frig de cavou. Nici ca duhnea a clor ca la baile de camin. si nici ca geamurile nu izolau nici cel mai mic zgomot din intersectia ultra aglomerata din fata garii. Am dormit groaznic, dar am dormit cateva ore. apoi am iesit in cautarea cafelei. Apropos, mica mapa de carton in care tineam cardul camerei avea niste instructiuni de folosire a cardului intr-o traducere in engleza la care te cocosai de ras. Semnele din hotel, de exemplu "pastrati linistea" avea niste buze cu degetul pe ele, textul in chineza si textul in engleza - Lightly. Chiar poetic. Eram singurele fete albe din cartier. Am lut-o in sus pe un bulevard cu magazine unde o geanta costa 25Yuani, adica 2,5 euro, am trecut pe un pod unde se vindeau lucruri sau se faceau demonstratii de produs - de exemplu curse de sobolani - un nene avea 3 sobolani cu botul prins in cursa agatata de niste sforicele, nu mi-am dat sema daca erau vii sau nu. Am intrat intr-un hotel si am inceput cu intrebarea English? Si femeile s-au uitat prin noi. Am iesit. Am trecut strada vizavi, lumea se uita la noi cu un soi de curiozitate, cum s-ar uita si la noi taranii la un negru, sau de ce nu, la un chinez. Vizavi se demonstra mai periculos, cu cobre, unele lesinate intinse pe o musama pe jos, altele uscate, alt nene la bustul gol, grasoc si cu microfon casca se invartea pe un covor de ziare unde era o cobra ridicata. Cativa metri mai incolo am vazut si o pisica imbalsamata de vanzare. Bleah.
Intr-o constructie care-si zicea pub, un fel de bar de cabana, am intra sa intrebam de cafea. Coffee se intelegea, milk nu. Pana la urma, citind un meniu de cafele in chineza a aparut din vorba domnisoarelorin flea roz cuvantul "capuccino". Asta e. Doua. Am asteptat mult, timp in care am presupus ca citeau intr-un manual cum se face ori cafeaua ori spuma de lapte. si cand ne-au adus in sfarsit, am constatat ca se chinuisera atat ca sa scoata spuma de lapte sa semene cu o spuma de sampon.Cand am luat prima gura am paralizat. Un fel de caramel cu cafea topite impreuna, ceva cu adevarat toxic, chiar si pentru Tedi. dar le-am baut aproape integral, cerea oprganismul.
Am facut cumparaturi pentru drum de la alimentarele de la parterul hotelului, si am plecat spre gara, nu inainte de a avea un fel de conflict cu femeia care verifica camera la check out, din care n-am inteles decat ca imi zicea mie ceva pe un ton cam agresiv si fara motiv.
Ultimele constatari despre chinezi, desi ma repet - sunt groaznic de nesimtiti. Pe langa faptul ca scuipa, grohaie, isi dreg gatul, sufla mucii pe strada, se baga in fata cand stai la coada, sau cand dai sa intri pe o usa cu 20 de kile in spinare, iar daca vorbesti cu ei si nu inteleg se uita prin tine. aa, si barbatii cultiva intensunghia de la degetul mic, acest swiss army mereu la indemana. Bleah. In general au niste unghii foarte mari.
Am omorat un gandac in sala de asteptare apoi ne-am urcat in tren, clasa i, dar ceva mai inghesuit.
continui nu se stie cand, ca plecam spre tailanda.
ultima cronica gastronomica la Hong Kong
cum ziceam, un vietnamez in Wanchai. Chelner/proprietar vorbaret intr-o engleza americana naturala. Am mancat in sfarsit fresh spring rolls, adica neprajiti, si o salata cu creveti, chili, coriandru, busuioc si lime absolut perfecta. Juju a luat supa ceva cu rosii si nu mai stiu ce, buna, despre care o sa zica singura, sper, la un moment dat.
Si am mai incercat un restaurant local, tot in Yau Ma Tei, tot cu peste, unde nimeni nu vorbea engleza mai mult decat fish, very good, unde mi-am luat evident recomandarea domnului chelner cocosat si cu mers tarsait, un peste fiert in aburi cu ghimbir, si am postit iar o farfurie de creveti cu usturoi teribil de buni si ei. Dupa masa asta nu ne-a fost prea bine, dar n-am bolit, deci anticorpii au luptat energic.
Asta a fost si ultima seara la Hong Kong, urma o calatorie de 3 zile si 2 nopti, sau invers, cu trenul, pana in Vietnam, unde am constatat ca tre sa ne miscam repede, deoarece avem viza data pe foarte putina vreme - o saptamana, din care 3 zile mananca drumul.
Si am mai incercat un restaurant local, tot in Yau Ma Tei, tot cu peste, unde nimeni nu vorbea engleza mai mult decat fish, very good, unde mi-am luat evident recomandarea domnului chelner cocosat si cu mers tarsait, un peste fiert in aburi cu ghimbir, si am postit iar o farfurie de creveti cu usturoi teribil de buni si ei. Dupa masa asta nu ne-a fost prea bine, dar n-am bolit, deci anticorpii au luptat energic.
Asta a fost si ultima seara la Hong Kong, urma o calatorie de 3 zile si 2 nopti, sau invers, cu trenul, pana in Vietnam, unde am constatat ca tre sa ne miscam repede, deoarece avem viza data pe foarte putina vreme - o saptamana, din care 3 zile mananca drumul.
tot Hong Kong
Trenul spre Vietnam se lua din alta gara, nu chiar in centru. Pana una alta am dat o tura si pe la posta sa vedem daca putem trimite niste lucruri acasa, si se putea, desi era duminica. Doamna de la ghiseu a fost foarte amabila. Fuga acasa sa luam lucrurile si fuga inapoi cu papornitele in taxi, ca sa avem timp de impachetat. Am umplut compact o cutie de 10 kg, care a costat cam 80 euro. Din china era mai ieftin, dar acolo ne-am mosmondit si n-am mai apucat.
Ne-am plimbat iar prin Kowloon, peninsula, noi stateam pe insula. Cautam un fortune teller, n-am gasit, am zis ca daca e ceva apare el fara sa-l caut. As fi vrut sa-mi citesc previziunile pe 1 ianuarie, dar sigur erau niste minciuni gogonate, mai bine ca n-am gasit. Am mai constatat cu ocazia plimbarilor ca metroul in HK are, am estimat noi, cam 100m lungime.
Seara am luat tramvaiul spre Victoria Peak, punct mega turistic, dar cu o vedere minunata spre oras de pe un varf de munte - zgarie nori, luminite si ceata. Am ajuns prea tarziu ca sa urcam pe terasa de unde se vedea tot spectacolul, pentru ca luminitele pe blocuri se sting pe la 10 jumate-11, am mancat o prajitura intr-un bar cu tema Forest Gump si ne-am inghesuit la o coada enorma ca sa coboram cu acelasi tramvai, cu vagoane vechi si banci de lemn, frumos pastrate. Panta are cam 45 de grade, tot o estimare, la ochi.
Cu o zi inainte, pe 31 de fapt, am luat vaporul spre insula Lantau. Juma de ora. Pe insula ziceai ca e azil, liniste si pace, cativa oameni cu tarabe de mancare si suveniruri, o plaja pustie si o statie de autobuze. Am vrut sa luam unul spre un sat de pescari, dar era cel mai indepartat loc pe care am fi putut sa-l alegem, dura prea mult drumul si nu mai ramanea timp de coafor (ghiciti cine vroia la coafor). Asa ca am ajuns pe insula degeaba, mai era si cam frig si venea ploaia. Pareau sa fie niste lucrusoare interesante pe insula, ca era recomandata pentru drumetii. Alta data.
Tot pentru cronica gastronomica mai mentionez un restaurant in Yau Ma Tei, pe un colt de strada ultra aglomerat, plin de restaurante si de oameni cu flyere sa-ti arate ce au ei mai bun. Ne-am asezat acolo pentru ca scria mare seafood, si n-avea cum sa nu fie proaspata, pentru ca era plin de chinezi. masuta joasa, noi stateam pe tabureti de plastic, chelnerul neprietenos ne-a adus meniurile cu poze. Prietenos sau nu, crevetii cu usturoi si coriandru au fost de vis, eu am mai luat niste scoici, bune dar nu fabuloase, Juju si-a luat brocoli, ca ea se vitaminizeaza si incearca sa se detoxifieze. Am toxifiat-o la loc, pentru ca am baut fiecare cate o bere San Miguel de 640ml. Toata treaba era sa mananci acolo pe strada, cu localnicii, sa te stergi la gura cu hartia igienica la sul pusa pe masa. In continuare cred ca baga "Secretul gustului" la greu, pentru ca e pe viteza tot.
Am incercat si un vietnamez, in Wanchai, unde mirosea puternic a clor proaspat si unde pozele de la intrare nu erau cine stie ce.
continui maine ca m-au dat afara de la net
Ne-am plimbat iar prin Kowloon, peninsula, noi stateam pe insula. Cautam un fortune teller, n-am gasit, am zis ca daca e ceva apare el fara sa-l caut. As fi vrut sa-mi citesc previziunile pe 1 ianuarie, dar sigur erau niste minciuni gogonate, mai bine ca n-am gasit. Am mai constatat cu ocazia plimbarilor ca metroul in HK are, am estimat noi, cam 100m lungime.
Seara am luat tramvaiul spre Victoria Peak, punct mega turistic, dar cu o vedere minunata spre oras de pe un varf de munte - zgarie nori, luminite si ceata. Am ajuns prea tarziu ca sa urcam pe terasa de unde se vedea tot spectacolul, pentru ca luminitele pe blocuri se sting pe la 10 jumate-11, am mancat o prajitura intr-un bar cu tema Forest Gump si ne-am inghesuit la o coada enorma ca sa coboram cu acelasi tramvai, cu vagoane vechi si banci de lemn, frumos pastrate. Panta are cam 45 de grade, tot o estimare, la ochi.
Cu o zi inainte, pe 31 de fapt, am luat vaporul spre insula Lantau. Juma de ora. Pe insula ziceai ca e azil, liniste si pace, cativa oameni cu tarabe de mancare si suveniruri, o plaja pustie si o statie de autobuze. Am vrut sa luam unul spre un sat de pescari, dar era cel mai indepartat loc pe care am fi putut sa-l alegem, dura prea mult drumul si nu mai ramanea timp de coafor (ghiciti cine vroia la coafor). Asa ca am ajuns pe insula degeaba, mai era si cam frig si venea ploaia. Pareau sa fie niste lucrusoare interesante pe insula, ca era recomandata pentru drumetii. Alta data.
Tot pentru cronica gastronomica mai mentionez un restaurant in Yau Ma Tei, pe un colt de strada ultra aglomerat, plin de restaurante si de oameni cu flyere sa-ti arate ce au ei mai bun. Ne-am asezat acolo pentru ca scria mare seafood, si n-avea cum sa nu fie proaspata, pentru ca era plin de chinezi. masuta joasa, noi stateam pe tabureti de plastic, chelnerul neprietenos ne-a adus meniurile cu poze. Prietenos sau nu, crevetii cu usturoi si coriandru au fost de vis, eu am mai luat niste scoici, bune dar nu fabuloase, Juju si-a luat brocoli, ca ea se vitaminizeaza si incearca sa se detoxifieze. Am toxifiat-o la loc, pentru ca am baut fiecare cate o bere San Miguel de 640ml. Toata treaba era sa mananci acolo pe strada, cu localnicii, sa te stergi la gura cu hartia igienica la sul pusa pe masa. In continuare cred ca baga "Secretul gustului" la greu, pentru ca e pe viteza tot.
Am incercat si un vietnamez, in Wanchai, unde mirosea puternic a clor proaspat si unde pozele de la intrare nu erau cine stie ce.
continui maine ca m-au dat afara de la net
marți, 5 ianuarie 2010
Hong Kong, liber joaca
Din nou pe strazi, in fiecare zi prin alt cartier, fara un scop precis. Iarasi prin nebunia din pietele din Mongkok, am rascolit nitel si prin Wanchai, dar acolo n-am mai gasit strazile cu baruri ca anul trecut. In schimb ne-am instalat la 2 baruri pe Lan Kwai Fong, strada vesela cum ii zicem noi, si am inceput din nou sa facem poze la lumea de pe strada. Desi era marti, te simteai va vineri seara. Era si un banner pe care scria Every night is friday night. Nu stiu ce se intampla pe strada aia, ca mereu apare cel putin cate un personaj interesant care da ture. Nu mai zic de cracii femeilor, din nou am ramas uimite.
Pentru seara de revelion ne-am achizitionat niste decoratiuni cu pene, Juju o palariuta roz, eu o bentita cu pene albastre, pe care n-am mai purtat-o, ca mi s-a parut exagerata, dupa cum stiti, merg pe extravaganta cu masura. Ne-am dichisit timp de vreo 2 ore, am incercat sa si dormim fara sa stricam oja de pe unghii. Mi-am pus hainite si pantofi noi, Juju si-a tras ciorapi de plasa, pantaloni scurti si bocancii noi, in multime se opreau asiaticii sa faca poze cu ea. Pe Lan Kwai Fong era extrem de multa lume, de fapt nici nu puteai sa treci, asa ca am ocolit prin inghesuiala mai lejera ca sa ajungem la coltul nostru pe la 12 fara un sfert, si cu cevba de baut in mana. Politie multa pe margine, vigilenta, dar pareau sa se veseleasca si ei, unii stateau la poza. Sigur intentionau sa ajute nu sa dea in cap. Multimea facea valuri ca pe stadion, si la 12 fix a fost o chiraiala generala, au zburat niste confetti si niste baloane. Am filmat faza, iar acasa am sters filmul din greseala, la un loc cu pozele blurate, asa ca n-am mai ramas decat cu senzatia. Asemanatoare cu starea de veselie de la concerte, de unde si sms-ul stupid pe care l-am trimis. Dupa momentul 12:00 a inceput un flux continuu de asiatici care ori plecau, ori se invarteau, care ciocneau cu noi cu sticle si pahare goale, pet-uri de cola si ne ziceau Happy new year si pareau sinceri.
La un moment dat am prins in vizor un roscovan cu ochelari cu rama neagra si palarie, care mi-a stat la poza. Apoi s-a lipit de noi, ne-a zis ca e fotograf si el, si asa a inceput circul. Am facut o lunga serie de poze cu el imbratisand lumea pe strada. Avea si un prieten, un slabut dragut, beat mort dar simpatic. Garret si Phil. Garret mi-a luat aparatul si a inceput sa faca poze la oameni, sa-i opreasca din mers si sa le zica Happy new year. Am dansat pe strada si am facut poze cu ei pana la 3 dimineata. Mi-a fumat tigarile si mi-a baut din mojito, si zicea ca sta si lucreaza in Taiwan. Cand mi-a zis ca are 27 de ani l-am batut pe umar, pe hainita de catifea. Si cand i-am zis ca eu am 36 m-a batut si el pe umar.
Nici unul din cei opriti la poza sau la luat in brate nu a sarit la bataie, in cel mai rau caz il ocoleau zambind. Nu ne-a buzunarit nimeni. Pe Juju au si filmat-o cum dansa, se pare ca palariuta roz atragea ca un magnet. Dupa ce ne-am despartit de Garett, care mi-a lasat mailul, am plecat si noi, dar ne-am oprit la un fastfood cu sandvisuri si paste, sa mancam ceva. Pentru cronica gastronomica adaug ca la 4 dimineata am mancat sandvis cu avocado, salata si castravete intre 2 felii de paine crocanta si incalzita. Bun. Acolo, la fast food am intrat in vorba cu alt baiat, cu un zambet foarte pus la punct, praf de beat si cu ochii sticlosi, si care nu tinea minte cum ma cheama desi ii spusesem de 3 ori, cu un cap mai mic ca mine. Arhitect in NY si cu gene de indonezian. Tot insista sa mergem cu ei la nu stiu ce club, dar eu aveam deja picioare de pian si nu mai aveam chef sa incep o noua petrecere. Ne-a prezentat un dj, care statea si el pe un scaunel la fastfood, un batran cu barba alba si ochelari, dj Kulu, am dat mana cu el, Juju a si vorbit cu el, ca batranul sita si jazz,desigur. Intre timp eu mostenisem de la cuplul Garett-Phill o palarie aurie si o masca aurie si mergeam cu ele pe strada.
Am dormit ca doua pietre pana la 1-2, dupa acre atrebuit sa iesim sa ne aranjam plecarea cu trenul spre vietnam.
Hai, la multi ani inca o data.
Pentru seara de revelion ne-am achizitionat niste decoratiuni cu pene, Juju o palariuta roz, eu o bentita cu pene albastre, pe care n-am mai purtat-o, ca mi s-a parut exagerata, dupa cum stiti, merg pe extravaganta cu masura. Ne-am dichisit timp de vreo 2 ore, am incercat sa si dormim fara sa stricam oja de pe unghii. Mi-am pus hainite si pantofi noi, Juju si-a tras ciorapi de plasa, pantaloni scurti si bocancii noi, in multime se opreau asiaticii sa faca poze cu ea. Pe Lan Kwai Fong era extrem de multa lume, de fapt nici nu puteai sa treci, asa ca am ocolit prin inghesuiala mai lejera ca sa ajungem la coltul nostru pe la 12 fara un sfert, si cu cevba de baut in mana. Politie multa pe margine, vigilenta, dar pareau sa se veseleasca si ei, unii stateau la poza. Sigur intentionau sa ajute nu sa dea in cap. Multimea facea valuri ca pe stadion, si la 12 fix a fost o chiraiala generala, au zburat niste confetti si niste baloane. Am filmat faza, iar acasa am sters filmul din greseala, la un loc cu pozele blurate, asa ca n-am mai ramas decat cu senzatia. Asemanatoare cu starea de veselie de la concerte, de unde si sms-ul stupid pe care l-am trimis. Dupa momentul 12:00 a inceput un flux continuu de asiatici care ori plecau, ori se invarteau, care ciocneau cu noi cu sticle si pahare goale, pet-uri de cola si ne ziceau Happy new year si pareau sinceri.
La un moment dat am prins in vizor un roscovan cu ochelari cu rama neagra si palarie, care mi-a stat la poza. Apoi s-a lipit de noi, ne-a zis ca e fotograf si el, si asa a inceput circul. Am facut o lunga serie de poze cu el imbratisand lumea pe strada. Avea si un prieten, un slabut dragut, beat mort dar simpatic. Garret si Phil. Garret mi-a luat aparatul si a inceput sa faca poze la oameni, sa-i opreasca din mers si sa le zica Happy new year. Am dansat pe strada si am facut poze cu ei pana la 3 dimineata. Mi-a fumat tigarile si mi-a baut din mojito, si zicea ca sta si lucreaza in Taiwan. Cand mi-a zis ca are 27 de ani l-am batut pe umar, pe hainita de catifea. Si cand i-am zis ca eu am 36 m-a batut si el pe umar.
Nici unul din cei opriti la poza sau la luat in brate nu a sarit la bataie, in cel mai rau caz il ocoleau zambind. Nu ne-a buzunarit nimeni. Pe Juju au si filmat-o cum dansa, se pare ca palariuta roz atragea ca un magnet. Dupa ce ne-am despartit de Garett, care mi-a lasat mailul, am plecat si noi, dar ne-am oprit la un fastfood cu sandvisuri si paste, sa mancam ceva. Pentru cronica gastronomica adaug ca la 4 dimineata am mancat sandvis cu avocado, salata si castravete intre 2 felii de paine crocanta si incalzita. Bun. Acolo, la fast food am intrat in vorba cu alt baiat, cu un zambet foarte pus la punct, praf de beat si cu ochii sticlosi, si care nu tinea minte cum ma cheama desi ii spusesem de 3 ori, cu un cap mai mic ca mine. Arhitect in NY si cu gene de indonezian. Tot insista sa mergem cu ei la nu stiu ce club, dar eu aveam deja picioare de pian si nu mai aveam chef sa incep o noua petrecere. Ne-a prezentat un dj, care statea si el pe un scaunel la fastfood, un batran cu barba alba si ochelari, dj Kulu, am dat mana cu el, Juju a si vorbit cu el, ca batranul sita si jazz,desigur. Intre timp eu mostenisem de la cuplul Garett-Phill o palarie aurie si o masca aurie si mergeam cu ele pe strada.
Am dormit ca doua pietre pana la 1-2, dupa acre atrebuit sa iesim sa ne aranjam plecarea cu trenul spre vietnam.
Hai, la multi ani inca o data.
Shanghai - Hong Kong, via Shenzen
As fi vrut sa luam Maglev, trenul magnetic, pana la aeroport, ca era departe, dar trebuia sa ne trambalam cu bagaje grele prin metrou si afara ploua cu galeata. Am luat un taxi care a mers cred ca o ora, nu se mai termina, a costat vreo 20 de euro. Aeroportul Pudong e un oras intins ca o placinta, o alta constructie megalomana chinezeasca, pe putere. La check in mi-au confiscat briceta si chibriturile colectionate pe drum, ca tocmai fusese atentatul ala in america, si i-a apucat vigilenta. Mi-am pastrat de fapt cutiile, ca asta era important. China Airlines, mult mai civilizat. Eram singurele fete albe din avion.
La Shenzen m-am stresat foarte tare, desi nu aveam motive. Granita cu Hong Kong se trece usor. Am luat un autobuz din aeroport, care teoretic trebuia sa ne duca pana in centrul Hong Kongului, dar la granita ne-am dat jos si ne-am pierdut in multime. Am crezut ca trebe sa luam acelasi autobuz cand iesim din vama si m-am panbicat ca nu mai tineam minte nici soferul, nici numarul, doar culoarea autobuzului - roz cu galben. Cand am iesit de la vama erau cateva zeci de autobuze in aceleasi culori. Dar lucrurile functioneaza in asia, oamenii stiu ca esti strain varza si nu te lasa. o domnisoare ne-a citit biletele si ne-a pus sa stam la o coada ca sa ne urcam in alt autobuz, pe care l-am mai schimbat o data ca sa ajungem la Central, adica la gara, de unde luam un taxi pana la hotel. Taximetristul ne-a facut o tura mai lunga, pentru ca nu intelesese adresa, dar dupa ce l-am pus sa vorbeasca la telefon cu receptionerul si ne-a lasat unde trebuia, ne-a dat 10 dolari HK inapoi, cerandu-si scuze ca ne-a plimbat aiurea. Unde s-ar fi intamplat asa ceva in Bucuresti, sau sa generalizam, in Romania, stie cineva?
Din camaroiul de la Shanghai am nimerit intr-o debara, asa ear de mica camera. Un pat dublu ingust, cum era un pat single dincolo, in care dormeam cu picioarele afara, ca era si scurt, maxim 50cm stanga-dreapta si maxim 1m la picioare, ca cica sa ai loc de trecere. Camera invers proportionala cu dimensiunile noastre si ale bagajelor. Si mic dejunul era groaznic de plicticos, dar mancabil, trebuia sa iesim dup-aia la o cafea serioasa, sa ne punem pe picioare. Ceera totusi un lucru bun - era situat mega central, aproape de escalator (un pasaj cu scari rulante care urca mult in susul orasului, si pe sub care sunt magazine si restaurante de tot felul) si de strazile cu ristorante si betivi, in Soho. Si un alt lucru bun - computer cu internet in lobby, unde am putut sa scriu aproape toate astea si unde am facut niste tranzactii importante pentru madam producatoare de reclame.
La Shenzen m-am stresat foarte tare, desi nu aveam motive. Granita cu Hong Kong se trece usor. Am luat un autobuz din aeroport, care teoretic trebuia sa ne duca pana in centrul Hong Kongului, dar la granita ne-am dat jos si ne-am pierdut in multime. Am crezut ca trebe sa luam acelasi autobuz cand iesim din vama si m-am panbicat ca nu mai tineam minte nici soferul, nici numarul, doar culoarea autobuzului - roz cu galben. Cand am iesit de la vama erau cateva zeci de autobuze in aceleasi culori. Dar lucrurile functioneaza in asia, oamenii stiu ca esti strain varza si nu te lasa. o domnisoare ne-a citit biletele si ne-a pus sa stam la o coada ca sa ne urcam in alt autobuz, pe care l-am mai schimbat o data ca sa ajungem la Central, adica la gara, de unde luam un taxi pana la hotel. Taximetristul ne-a facut o tura mai lunga, pentru ca nu intelesese adresa, dar dupa ce l-am pus sa vorbeasca la telefon cu receptionerul si ne-a lasat unde trebuia, ne-a dat 10 dolari HK inapoi, cerandu-si scuze ca ne-a plimbat aiurea. Unde s-ar fi intamplat asa ceva in Bucuresti, sau sa generalizam, in Romania, stie cineva?
Din camaroiul de la Shanghai am nimerit intr-o debara, asa ear de mica camera. Un pat dublu ingust, cum era un pat single dincolo, in care dormeam cu picioarele afara, ca era si scurt, maxim 50cm stanga-dreapta si maxim 1m la picioare, ca cica sa ai loc de trecere. Camera invers proportionala cu dimensiunile noastre si ale bagajelor. Si mic dejunul era groaznic de plicticos, dar mancabil, trebuia sa iesim dup-aia la o cafea serioasa, sa ne punem pe picioare. Ceera totusi un lucru bun - era situat mega central, aproape de escalator (un pasaj cu scari rulante care urca mult in susul orasului, si pe sub care sunt magazine si restaurante de tot felul) si de strazile cu ristorante si betivi, in Soho. Si un alt lucru bun - computer cu internet in lobby, unde am putut sa scriu aproape toate astea si unde am facut niste tranzactii importante pentru madam producatoare de reclame.
continuarea cronicii de jazz, sa zicem
Pe 25 seara, am cautat al doilea club de jazz, unde nu avusesem loc cu o seara inainte - Jz Club. Era vineri seara si am platit intrare ca sa vedem o trupa de latino jazz. Cu greu am gasit un loc la o jumatate de masa, ca dupa vreo ora sa vina un chelner la noi sa ne zica ca daca vrem sa stam la masa tre sa consumam de minim 500 yuani, adica cam 75$. Nu ne-a prins bine, pentru ca ni se parea ca nu merita investitia, nu cantau aia sa cazi pe spate. La usa clubului, multi cersetori haulind ceva in chineza.
Ultima zi, pe 26, am crezut ca o sa o tocam marunt si fara folos, pentru ca am iesit din nou pe strazi, era soare si ceva mai cald, dar ne invarteam in aceleasi locuri. Marele bulevard cu magazine nu era deloc distractiv, dar daca intrai pe niste ganguri ajungeai in niste ghetouri cu blocuri de 2-3 nivele, caramida sau piatra gri, cu stradute foarte inguste intre ele, ca sa-si intinda oamenii rufele relaxati, cu chiuvetele de bucatarie afara, langa usa de la intrare, care avea un ancadrament solid de piatra cu o stea comunista pe fronton. Era brusc liniste acolo, cand intrai din strada mega aglomerata. Mai iesea cate un rezident recalcitrant. Au un nume ghetourile astea, sikhumen, sau asa ceva, scrie in ghid. Unele sunt mai curate, altele mai jegoase, cred ca depinde de cat de multi turisti se invart in zona.
Din ghetou, in strada, am pornit sa gasim Food Street, tot spre orasul vechi, dar pe alte strazi. Nu vezi un sticker, un graffiti, nimic, foarte rar un gard de beton pictat cu un subiect penibil si naiv, de exemplu copii veseli. De fapt, singurul graffiti l-am vazut in Art District. Food Street avea vreo 100m, case mici, cu bucatarii deschise, din care ieseau aburi, cazane scoase in strada, cutii de polistiren cu creveti si crabi, cruzi sau fierti, tomberoane de gunoi in imediata apropiere, si spalat vase tot acolo. In unele locuri se putea manca, pareau sa fie niste mici carciumi cu musamale pe mese (maxim 3). Nu m-am incumetat, dar la o dugheana de galusti si rate fripte atarnate pe carlige era o mare coada.
Am continuat alternativ strazi cu ganguri, pe unde mai fusesem eu cand m-am plimbat singura cu 2 zile in urma, cu gandul, acelasi, sa ajungem la The Bund cand sta sa se duca soarele sa prindem magic hour. Pana una alta muream de foame, am intrat la un coreean micut. Astia au un obicei care imi place foarte mult - cum te asezi la masa iti aduc un ceai cald, care e si bun, si ceva aperitive, sa te incalzesti. Mesele aveau arzator incastrat in blat, acoperit cu un capac metalic, pentru ca au multe feluri de mancare unde iti faci singur carnea si legumele in tigaia fierbinte din masa. Nu am comandat asa ceva, ca parea sa consume prea mult timp, eu am cerut un orez cu peste in "hot stone pot", Juju si-a luat o supa iute. In afara de asta, am ciupit din aperitivele de pe masa, fasole verde calita nitel cu usturoi, o varza cu sos iute, fasole chinezeasca nu mai stiu cum. Chelnerul mi-a adus oala fierbinte si mi-a amestecat in fata mea orezul cu tonul si cu un sos iute. La chinezi n-am vazut sa se bea berea in pahar frumos branduit, cu berea turnata corect, sa faca spuma de 2 cm. Neah. Zici ca bei in pahar demustar, berea nu face spuma decat daca o torni de sus si se duce repede, si mai e si apa chioara. In schimb vine la sticla de 640ml, am mai zis asta si anul trecut.
Cand am iesit, eram cam la limita cu timpul, trebuia sa ne grabim spre The Bund. Dar nu stiu cum s-a facut ca am intrat pe o strada si mai aveam maxim 50m, cand ce sa vezi vizavi, drept in fata noastra: House of Jazz and Blues, scris mare cu litere aproape gotice, locul pe care Juju il avea recomandat de o prietena si pe care nu-l gasisem in Lonely Planet, ca dadusera adresa gresita. Era intr-o cladire cat biblioteca nationala, hotel de ville francez, doare ram la un pas de riviera.
Am intrat, era gol, un nene la bar si inca 2 la o masa. Locul mare, lumina putina si calda, mobilier de lemn maro inchis si lustruit, aranjat foarte clasic, ai fi zis ca e acolo din '30. Barmanul cu fata prietenoasa ne-a dat doua vinuri fierte, vin fiert doar cu numele, cred ca era facut din praf. Ne-am pisat pe ea de riviera in moloz si am ramas acolo o vreme, ca era bine si muzica placuta. Si ne-am intors si seara pe la 10. Era plin de lume si aproape imediat ce am intrat a inceput sa cante trupa. Blues cam obosit, dar care se auzea bine, fara sa-ti sparga urechile. L-am dibuit si pe patron, un chinez cu fata interesanta si aroganta, la costum gri, cu camasa neagra si palarie gri, statea la o masa langa un scrin (un dulap, scrin suna mai frumos) vechi cu oglinda si fuma trabuc. L-am dibuit pentru ca l-am recunoscut intr-o poza alaturi de un mare jazzman, pe care nu l-am recunoscut. Am baut whisky japonez, Yamazaki, single malt de 12 ani, adus intr-un paharut de shot langa un pahar mai mare cu o mare bila de gheata in el. Am turnat whisky peste bila de gheata si l-am lasat sa "dospeasca". Mi-a placut ideea cu bila de gheata, pentru ca se dilua lent si puteai sa tragi de timp, desi momentul de balanta perfecta intre alcool si gheata dura putin. Juju si-a dat in cap cu Kilkenny si s-a batait pe scaun toata seara. Pe la 1 am plecat acasa, sa mirosim vopseaua proaspata si sa simtim in fata briza racoroasa de pe culoarele hotelului. Noi stateam in alt corp de cladire unde caldura probabil nu mai ajungea. Oricum, ne prevenise Walter si prietena lui, Camille: Shanghai - no heating. Din cauza ca e mai in sud, guvernul a decis ca acolo e mai cald si deci n-au nevoie de sisteme de incalzire. Da, dar aveam buda incalzita, cel putin.
Ultima zi, pe 26, am crezut ca o sa o tocam marunt si fara folos, pentru ca am iesit din nou pe strazi, era soare si ceva mai cald, dar ne invarteam in aceleasi locuri. Marele bulevard cu magazine nu era deloc distractiv, dar daca intrai pe niste ganguri ajungeai in niste ghetouri cu blocuri de 2-3 nivele, caramida sau piatra gri, cu stradute foarte inguste intre ele, ca sa-si intinda oamenii rufele relaxati, cu chiuvetele de bucatarie afara, langa usa de la intrare, care avea un ancadrament solid de piatra cu o stea comunista pe fronton. Era brusc liniste acolo, cand intrai din strada mega aglomerata. Mai iesea cate un rezident recalcitrant. Au un nume ghetourile astea, sikhumen, sau asa ceva, scrie in ghid. Unele sunt mai curate, altele mai jegoase, cred ca depinde de cat de multi turisti se invart in zona.
Din ghetou, in strada, am pornit sa gasim Food Street, tot spre orasul vechi, dar pe alte strazi. Nu vezi un sticker, un graffiti, nimic, foarte rar un gard de beton pictat cu un subiect penibil si naiv, de exemplu copii veseli. De fapt, singurul graffiti l-am vazut in Art District. Food Street avea vreo 100m, case mici, cu bucatarii deschise, din care ieseau aburi, cazane scoase in strada, cutii de polistiren cu creveti si crabi, cruzi sau fierti, tomberoane de gunoi in imediata apropiere, si spalat vase tot acolo. In unele locuri se putea manca, pareau sa fie niste mici carciumi cu musamale pe mese (maxim 3). Nu m-am incumetat, dar la o dugheana de galusti si rate fripte atarnate pe carlige era o mare coada.
Am continuat alternativ strazi cu ganguri, pe unde mai fusesem eu cand m-am plimbat singura cu 2 zile in urma, cu gandul, acelasi, sa ajungem la The Bund cand sta sa se duca soarele sa prindem magic hour. Pana una alta muream de foame, am intrat la un coreean micut. Astia au un obicei care imi place foarte mult - cum te asezi la masa iti aduc un ceai cald, care e si bun, si ceva aperitive, sa te incalzesti. Mesele aveau arzator incastrat in blat, acoperit cu un capac metalic, pentru ca au multe feluri de mancare unde iti faci singur carnea si legumele in tigaia fierbinte din masa. Nu am comandat asa ceva, ca parea sa consume prea mult timp, eu am cerut un orez cu peste in "hot stone pot", Juju si-a luat o supa iute. In afara de asta, am ciupit din aperitivele de pe masa, fasole verde calita nitel cu usturoi, o varza cu sos iute, fasole chinezeasca nu mai stiu cum. Chelnerul mi-a adus oala fierbinte si mi-a amestecat in fata mea orezul cu tonul si cu un sos iute. La chinezi n-am vazut sa se bea berea in pahar frumos branduit, cu berea turnata corect, sa faca spuma de 2 cm. Neah. Zici ca bei in pahar demustar, berea nu face spuma decat daca o torni de sus si se duce repede, si mai e si apa chioara. In schimb vine la sticla de 640ml, am mai zis asta si anul trecut.
Cand am iesit, eram cam la limita cu timpul, trebuia sa ne grabim spre The Bund. Dar nu stiu cum s-a facut ca am intrat pe o strada si mai aveam maxim 50m, cand ce sa vezi vizavi, drept in fata noastra: House of Jazz and Blues, scris mare cu litere aproape gotice, locul pe care Juju il avea recomandat de o prietena si pe care nu-l gasisem in Lonely Planet, ca dadusera adresa gresita. Era intr-o cladire cat biblioteca nationala, hotel de ville francez, doare ram la un pas de riviera.
Am intrat, era gol, un nene la bar si inca 2 la o masa. Locul mare, lumina putina si calda, mobilier de lemn maro inchis si lustruit, aranjat foarte clasic, ai fi zis ca e acolo din '30. Barmanul cu fata prietenoasa ne-a dat doua vinuri fierte, vin fiert doar cu numele, cred ca era facut din praf. Ne-am pisat pe ea de riviera in moloz si am ramas acolo o vreme, ca era bine si muzica placuta. Si ne-am intors si seara pe la 10. Era plin de lume si aproape imediat ce am intrat a inceput sa cante trupa. Blues cam obosit, dar care se auzea bine, fara sa-ti sparga urechile. L-am dibuit si pe patron, un chinez cu fata interesanta si aroganta, la costum gri, cu camasa neagra si palarie gri, statea la o masa langa un scrin (un dulap, scrin suna mai frumos) vechi cu oglinda si fuma trabuc. L-am dibuit pentru ca l-am recunoscut intr-o poza alaturi de un mare jazzman, pe care nu l-am recunoscut. Am baut whisky japonez, Yamazaki, single malt de 12 ani, adus intr-un paharut de shot langa un pahar mai mare cu o mare bila de gheata in el. Am turnat whisky peste bila de gheata si l-am lasat sa "dospeasca". Mi-a placut ideea cu bila de gheata, pentru ca se dilua lent si puteai sa tragi de timp, desi momentul de balanta perfecta intre alcool si gheata dura putin. Juju si-a dat in cap cu Kilkenny si s-a batait pe scaun toata seara. Pe la 1 am plecat acasa, sa mirosim vopseaua proaspata si sa simtim in fata briza racoroasa de pe culoarele hotelului. Noi stateam in alt corp de cladire unde caldura probabil nu mai ajungea. Oricum, ne prevenise Walter si prietena lui, Camille: Shanghai - no heating. Din cauza ca e mai in sud, guvernul a decis ca acolo e mai cald si deci n-au nevoie de sisteme de incalzire. Da, dar aveam buda incalzita, cel putin.
vineri, 1 ianuarie 2010
cronica barurilor de jazz din shanghai
Ce e bine aici (ce era, ca acu cand scriu e deja 4 ian, si suntem deja in vietnam, la Hue), e ca asiaticii nu au sarbatori de iarna iar expatii sunt plecati acasa la familiile lor, asta inseamna ca gasesti loc in cluburi si baruri lejer in seara de craciun.
De craciun seara, am mers la un bar de jazz, unul din cele 3 pe care le gasisem in ghiduri. De fapt intai le-am cautat pe celelalte doua, pana ne-am oprit la asta. Unul avea adresa varza in Lonely Planet (si asa mi-a facut o pofta sa dau un mail intepator, pentru ca ghidul de shanghai e foarte prost) si celalalt era plin ochi si am fi stat in picioare, si nici macar langa bar. Asa ca am ramas la al 3lea, Cotton Club. Canta o negresa uscata si batranoaca si un domn grizonat prematur la chitara, un bass mai in spate si parca erau si tobe. Cantau blues si coveruri transformate in blues. Ne-am luat o sticla de vin australian, niste pachetele de primavara si cartofi prajiti cu ketchup, ptr ca muream de foame si urma sa bem. La intrare am primit niste bilete pentru tombola cu premii care s-a strigat la miezul noptii. Si vreau sa zic ca nu erau premii nasoale - era o camera video, o valiza de voiaj, sticle de vin, discuri de muzica. Dupa negresa a venit sa cante o chinezoaica mica cu voce grava, eu am zis tip Nora Jones, si dupa ce a terminat si ea de cantat, am plecat acasa.
In prima zi de craciun am mers in Art District, tot intr-o zona industriala reabilitata, departe de centru. E o concurenta continua intre Beijing si Shanghai. Acu ca la Beijing a fost olimpiada, Shanghai se organizeaza pentru Expo 2010. Art District la Beijing, Art District si la Shanghai. La Beijing nu am apucat sa vedem prea multe pentru ca am ajuns tarziu si era si luni, ne-am plimbat prin magazine si am tras cu ochiul in galeriile inchise. La shanghai am prins cateva deschise, care de fapt erau si atelierele artistilor. Si am si stat de vorba cu doi din ei, unuia ii vazusem niste lucrari intr-un hol de hotel de designer din Beijing, ne-a dus Walter sa vedem. Facea "picturi mobile", adica ecrane cu leduri mari, pe care rula in loop un personaj in miscare, pus in rama, sau ecran cu leduri sensibil la miscare, ma jucam cu mainile in fata lui sa se aprinda beculetele dupa miscarile mele. Celalalt era francez care facea niste, sa le zic picturi foto interesante - picta, mai degraba zmangalea panze mari, sau placi de lemn, sau tavi, obiecte plate cu solutie fotosensibila (de serigrafie presupun) si apoi expunea fotografii alb/negru pe solutia aia si efectul era foarte misto. Niste fotografii sa zicem banale si neclare, puse in contextul ala se schimbau total, erau interesante, mai ales pentru ca pierdeai parti din poza unde nu era atinsa panza de baza fotosensibila. Pictura cu poza, o idee buna, mi-a placut. Domnul Francez traia la Shanghai de 3 ani si zicea ca ii merge bine, ca sunt chiriile mult mai mici si ca e "emerging market". Prietena lui era tot pictorita, chinezoaica, si avea atelierul alaturi, dar ea facea niste picturi mari, sumbre si cam prea abstracte. Ambii stateau intr-un frig groaznic, pentru ca tineau usile deschise sa intre lumea in vizita. Locul de la Beijing era mult mai mare, intr-o zona de fabrici construite de nemti, cu masinarii germane. Zicea Walter ca nemtii mai veneau sa verifice starea masinilor periodic, dar nu mai tin minte daca pana recent sau mult mai demult.
Tot in prima zi de craciun relatia noastra a parut ca intra intr-o criza. Poate de la vinul australian, poate de la frigul deprimant de afar, cert e ca trageam una de alta, nu cadeam de acord pe nimic, Juju se simtea rau, eu n-aveam nimic asa ca am lasat-o la hotel si am plecat la plimbare. Am umblat prin cartier, am mai intrat in diverse magazine ssa ma mai incalzesc, am dat de cea mai tare geaca de schi, dar la pretul ei original in $, fir-ar) si pana la urma am luat un taxi spre The Bund, din nou, sa ma conving de molozul general si sa mai explorez. Molozul era acolo, am mers pana la un pod ca sa pot sa vad ceva vizavi, ce se vedea era frumos, dar cu noapte, smog si ceata n-am putut decat sa-mi imaginez cum s-ar fi vazut intr-o zi civilizata.
Inapoi pe strazi, printre hoteluri in renovare, magazine, fosgaiala, m-am dus unde vedeam luminite mai stralucitoare, si am ajuns pe o stradapietonala cu mall-uri si cu multa, foarte foarte foarte multa lume. Eram inghetata bocna si foarte deprimata. Ne-am reintalnit la atm-ul de schimbat bani (24 de ore, bagi dolari sau euro si scoti yuani, foarte inteligenta miscare, intr-o cabina in care poti sa te inchizi) si am mers sa mancam ceva. Am intrat intr-un loc cu multi chinezi, unde avea si supa si dumplings, ce vroiam fiecare. Ne-au uitata aia la masa o buna bucata de vreme, ai fi zis ca le e frica de noi ca n-o sa ne intelegem. Galustile au fost bune, dar nu asa bune ca alea de la beijing, si am inceput sa-i banuiesc pe chineji ca pun delikat in mancare, ca mi-au aparut pungi sub ochi.
continui mai tarziu, iesim
Abonați-vă la:
Postări (Atom)