joi, 18 februarie 2010

concluzii

asia e un loc minunat, iar calatoritul e cel mai bun lucru pe care il poate face un om cu viatza lui.
si daca tot calatoresti, tre sa incerci calatoritul singur, ca doar calatorind singur ti se intampla chestii atat de multe si misto.
in loc sa mai scad din pretentiile de la viata, mi le-am upgradat: am facut rost de un hobby nou si scump, am cunoscut barbati frumosi si interesanti, deci nu o sa ma multumesc in continuare cu orice:). si nici macar nu a trebuit sa depun vreun efort, deci, se poate:)
am zis ca barbatii anglosaxoni sunt in top; dar adevarul e ca si ceilalti au fost foarte misto, doar e o chestie de numar: francez, american si evreu a fost doar cate unul, englezi au fost doi. revin dupa ce completez astfel incat sa fie cel putin doi din fiecare:), ca si fie just clasamentul
cam 10 zile intr-un loc e suficient sa-ti creezi un cerc de prieteni si sa-ti fie greu sa pleci, dar trebuie sa pleci, pt ca in fiecare loc nou te asteapta povesti frumoase
experienta cu scufundatul mi-a deschis multe usi, si m-a facut sa vreau sa incerc cat mai multe lucruri noi

si dintr-un motiv obscur, dupa 3-4 beri am curajul sa vorbesc franceza fluent si fara urma de accent:)...

abia astept sa plec din nou!!!!!!

si epilog

dupa ce am mai contemplat un ultim apus singeriu (jur, apusurile de la tropice sunt absolut spectaculoase si impresionante), m-am carat in camera unde am descoperit 3 missed calluri si un mesaj de la nick, care vroia sa ma vada. asa ca i-am zis sa vina la mine. acum situatia ideala ar fi fost sa repetam scena de sex nemaipomenit, iar la 3 minute dupa sa-l anunt ca stiu ca suna oribil, dar tre sa ma vad cu niste prieteni de la care sa-mi iau ramas bun ca plec, si sa ma duc sa ma vad cu ian in opium. dar am fost decenta:) si m-am multzumit doar cu compania lui nick pana la dimineatza la 7 cand am plecat fiecare in treaba lui: el la cursul de foto subacvatic, eu la barca.am ajuns cam ultima pe barca, si l-am intrebat pe un domn localnic daca e cafea pe barca. nu mi-a raspuns, in schimb l-a intrebat pe unul din colegii lui de pe ponton ceva in thailandeza, din cate am dedus eu ceva de genul: "ametzita asta nu a baut cafea, mai stam sa o lasam sa bea o cafea?" era trecut de 8, adica ora de plecare barcii. omul i-a raspuns ceva tot in thailandeza, care a fost ceva probabil:" da, ma, hai ca e simpatica, zi-i sa vina pe ponton". asa ca am urcat inapoi pe ponton, unde omul a tipat unei femei sa-mi aduca o cafea. pe ponton, la o masa mare, sedeau vreu doua familii numeroase de musulmani, care isi incepeau ziua cu mic dejun si conversatie. m-au invitat zambitori alaturi de ei, si mi-au oferit o cafea si o gogoasa. m-au privit amuzati si veseli pana cand mi-am terminat micul dejun. unul din ei mi-a zis: " you very important today, miss, boat not going until you finish breakfast". m-am uitat spre barca, si intr-adevar, am vazut fetze indignate de turisti prin geamurile barcii: doar eu mai eram de urcat in barca. "take your time" zice unul din zambareti. "it's breakfast, and boat not go until we say you are ready". m-am grabit totusi, si dupa ce am terminat, am vrut sa platesc, dar nu mi-au luat bani. mi-a picat bine tratamentul vip din ultima dimineatza:).
in timp ce ne indepartam cu barca de insula, m-am uitat cu invidie si jind la barcile de scuba care plecau spre scufundat. evident pe una era si ian:)
dupa vreo ora jumate am ajuns in koh phi phi, unde am urcat pe alta barca si am continuat drumul spre phuket. in phuket am luat taxiul pana la aeroport, vreo ora. totul mi se parea atat de ireal, parca nu imi venea sa cred ca plec. drumurile pe avioane nu au fost spectaculoase, nu s-a intamplat nimic notabil, doar ca mi-am cumparat o sticla de sake in bangkok, si au vrut sa mi-o confiste aia din aeroportul din viena, dar pana la urma i-am facut check in cu 15 minute inainte de decolare. europa e un loc ridicol, absurd, fals si urat. vreau inapoi in asia.

s o sa ma intorc, doar ca acum tre sa mai muncesc un pic, tre sa invat sa conduc. dar sigur plec, si de data asta, pe termen mai lung

duminică, 14 februarie 2010

inainte de epilog

deoarece din pacate tre sa ma car inapoi acasa si nu e epilog deoarece mai am drumul lung spre casa in fatza mea.
ultimele 4 zile mi le-am petrecut facand scuba diving, si jur, e ca un drog, doar poate putzin mai scump. imi place mult de tot, si toti oamenii cu care m-am scufundat au fost impresionati de mine, au zis ca ma descurc exceptional de bine pt cata experientza am, ceea ce ma bucura. nu imi vine sa cred ca pana acum mi se oprea respiratia si ma faceam transparenta de frica daca intram cu capul sub apa din greseala. iar serile mi le-am petrecut pana la un punct tatonandu-ne cu nick, care s-a dovedit a fi cireasa de pe tort dupa ce am trecut la faza urmatoare. nick nu e cel mai frumos barbat ( dar arata f bine nevertheless) pe care l-am cunoscut in vacantza asta, dar are ceva foarte misto. plus ca ma face sa rad si avem niste momente si dialoguri spontane foarte reusite. parca totul curge de la sine. si la un moment dat, alaltaieri, au curs pana la capat, if you know what i mean. m-am straduit eu sa nu alerg ca o albina la polen la tot ce misca dar nu am reusit (again). si sa zic sincer, nu-mi pare rau, pt ca a fost una din alea ca in filme. tunete, fulgere si electrocutari, sau de genul cand esti foarte indragostit si te mai si potrivesti. fiecare reactie si gest si miscare a fost absolut perfecta. a fost atat de misto incat am ramas amandoi socati cu ochii in tavan gandindu-ne: wtf?! adica cum se poate, ca in general sexurile de la inceput nu sunt neparat cele mai reusite, si in orce caz nu in halul asta. oricum, omul foarte bine, dar cred ca foarte bine mai ales in combinatie cu mine, a fost una din alea cu chimie absolut impecabila. as zice top 10, dar e mai degraba medalia de aur. cu exceptia faptului ca la 5 minute dupa, m-a anuntat ca tre sa se vada cu un prieten care pleaca maine ( ma rog, asta stiam deja dinainte, n-am crezut ca e atat de important) . am ramas fara reactie vreo 30 de secunde, dar dupa ai am zis, ok (oricum trebuia sa ma trezesc devreme sa ma duc la scufundat), nu fara sa-i zic ca e nesimtit. m-am dus sa fac un dus, a venit dupa mine, si aceleasi tunete, fulgere si descaracari electrice. wtf iar? dar dupa aia m-am imbracat si m-am carat si i-am zis sa nu ma mai caute. nu m-a dat afara niciodata nici un barbat din patul lui la 5 minute dupa
oricum, a doua zi dimineatza, nivelul meu de endorfine era cu mult peste orice nivel cunoscut de mine pana acum, la amintirea starii de aseara. pe drumul spre insula unde urma sa ne scufundam am rajit tamp in continuu si am flirtat cu nerusinare (si nu pt prima oara) cu dive masterul cu care m-am scufundat in fiecare zi. ian, un englez oarte blond si cu o fatza borderline urata, dar cu corp impecabil si care mi se pare foarte sexy. recunosc ca am avut nenumarate ganduri murdare contemplandu-l i fatza mea sub apa. si pe barca, fara tricou si cu un abdomen impecabil. poate nitrogenul acumulat in corpul meu are efecte afrodisiace, dar salivez cam des la toti barbatii bine care se perinda constant prin fatza mea. si oricum, e ceva la barbatii care sunt scufundatori, in afara de faptul ca arata bine, au o siguranta de sine si un calm si o fortza care mi se par foarte atragatoare. stiu, sunt o pocnitoare...
dar pe de alta parte, cam asta se intampla cand calatoresti mult, cunosti o gramada de oameni interesanti, si iti doresti cate ceva de la fiecare. si ca fiecare din ei isi doreste cate o bucatzica din tine. un schimb global reciproc de bucatici. partea nasoala e cu egoul meu care ar vrea ca eu sa pot sa poftesc la toate bucaticile din fatza mea, dar ei sa stea cuminti si sa nu-i intereseze alte optiuni. ceea ce nu se intampla, si inteleg. pai daca eu, care sunt relativ decenta, poftesc la tot ce e in fatza mea, ce sa mai zic de unii mult mai nesimtiti?
prietena proprietarului clubului de diving e o turcoaica interesanta care se plimba prin lume de ativa ani, cred ca are vreo 40 de ani dar arata mai tanara. si sa oferit sa-mi citeasca in tarot, ca se pricepe. a fost oarecum nostim, gandindu-ma ca ioana si-ar fi dorut asta mult de tot. si mi-a facut o descriere foarte buna din carti, ceea ce e ciudat, ca nu stia nimic despre mine.
aseara nick nu a trecut pe la mine pana la 10 (am aflat ulterior ca cica avea febra de la insolatie), asa ca m-am dus la baute la o carciuma la care stiam ca o sa fie ian (divemasterul cel blond), dar m-am intors cam nemultzumita pe la 12 noaptea pt ca ian nu era acolo. (karma is a bitch, asa-mi trebuie daca stau cu curul in mai multe luntrii). mi-a zis azi dimineatza ca a ajuns pe la 12 noaptea. (mersi mult, m-am gandit in mintea mea)
si acum tre sa ma car sa imi fac bagajul, ceea ce nu e un lucru deloc placut. si apoi vad, poate ies la niste beri sau ma culc direct. ramane de vazut
concluzia e ca lumea e un loc foarte frumos si fascinant de care nu cred ca as putea sa ma satur niciodata. si ca viatza mea abia acum incepe, iar pana acum a fost o chestie penibila si plicticoasa. si ca o sa fie nasol sa ma intorc, in momentul in care incepusem sa redevin asa cum eram inainte de a ma muta la bucuresti, un om vesel are zambeste pe strada si e destul de curios si dement sa se arunce la tot ce-i arunca viatza in cale
i want some more.....

si votez cu populatia masculina anglosaxona:)

joi, 11 februarie 2010

koh lanta

bai, io am crezut ca e foarte cald in koh tao, dar apoi am ajuns in koh lanta. e ultra cald, te frige aerul in nas, zici ca esti in desert. e o insula mare, nu de genul de luat la picior. in majoritate locuita de musulmani prietenosi, calzi si pasnici. marea andaman e foarte frumoasa, azurie si calda, asa ca am decis sa iau un taxi pana in Saladan (7km) si sa caut un club de scuba. ceea ce am si facut, am gasit un club care mi-a placut, am luat o oferta si m-am intors acasa la bungalourile de pe plaja ultrafierbinte.
seara am iesit sa ma plimb un pic, si am intrat in vorba cu un tip care facea si el poze. nick e englez si tocmai a venit si el din koh tao cu o zi inainte. el a vazut gandaci pe night boat, eu macar nu. am povestit apoi la niste beri vreo 3-4 ore si am hotarat sa inchiriem un scuter a doua zi si sa dam o tura pe insula.
nick a inceput armata la 16 ani si a fost marine timp de 7 ani. acum e instructor de scuba, dar pt ca s-a cam plictisit de instructaj, acum filmeaza scufundari si a venit in lanta sa faca un curs de fotografie subacvatica. are o familie foarte misto, a trait intr-o multime de tari mai intai cu parintii, apoi cu armata, apoi a lucrat p un vas (ulterior am aflat ca afost antrenor de scuba al familiei patronului clubului Chelsea, dl Abramovici) si acum ca e instructor si cameraman. si nu are nici cea mai mica intentie sa se opreasca din calatorit. canta la chitara si la pian si ii place mult sa faca surf. si are un zambet frumos si dulce, ochi albastri si mare simt al umorului.

a doua zi am inchiriat un scuter si ne-am plimbat pe insula, am ajuns in orasul vechi lanta care arata ca un decor de film ceva un mix intre film cu cowboy meets chinatown. ne-am dus si intr-un sat de seagipsies si am facut o tona de poze geniale iar apoi ne-am dus mai intai intr-un capat al insulei ca sa se inscrie el la cursul foto apoi in celalalt capat ca sa ma inscriu eu la excursia de azi de scuba.
seara am mers la un restaurant foarte misto pe plaja unde am mancat foarte bine, am ascultat muzica buna si am povestit o gramada.
m-a condus acasa pe la 12 noaptea, iar dupa ce mi-a urat noapte buna de 500 de ori si m-a incurajat sa nu am emotii pt scufundarea de maine a plecat in sfarsit. dupa vreo 2 minute, bate la usa mea, ii deschid, si-mi spune repede: i am very sorry but i would very much like to kiss you, and if i don't tell you that now, i will not be able to sleep all night". m-a pufnit rasul, ca a fost foarte comic, si evident ca nu am avut de ales si l-am lasat.

eu chiar incerc sa fiu decenta... oricum, doar ne-am pupat, omul a plecat fericit si a ramas ca ne vedem azi dupa ce ma intorc eu de la scufundat.

acum o sa ma opresc din scris ca am scris destul si mi-e foame dar mai scriu si maine.

night boat

barca de noapte e o barca mai mare de lemn cazuta de te intrebi cum de mai sta intreaga. colac peste pupaza au burdusit-o tailandezii cu fraierii de noi de ma mir cum de nu ne-am scufundat. avea o incapere mai mare pe 2 nivele in care pe fiecare nivel, in stanga si dreapta erau 3 nivele de rafturi inalte de vreo 70 cm cu saltele multe si inguste asezate unele langa altele, tot de vreo maxim juma de metru latime fiecare. pt cine a vazut filme cu auschwitz, ar fi o referintza buna, doar ca incaperile din lagar erau mult mai luxoase si mai mari. sau putem compara cu o ferma de gaini, doar ca in loc de gaini de data asta erau oameni la gramada pe saltele subtiri si imputzite.
mie imi place la cald, dar aici era prea de tot si eu nu zic asta niciodata. nici o bula de aer, caldura de ti se lipeau hainele de tine instantaneu inghesuiala si balans ca la balamuc. noroc ca imi cumparasem o sticla de apa si un pachet de napolitane pt ca alfel ma lua mama dracului. si noroc ca tzin pastilele de rau de miscare la indemana, ca si asa a fost greu. slava domnului am transpirat atat de tare si de mult incat nu a trebuit sa fac pipi.

am pornit la 9 seara si am ajuns la 5 dimineatza transpirati si imputiti in surat thani de unde am luat vreo alte 3 microbuze/autobuze si un feriboat si am ajuns in sfarsit la 2 in koh lanta. am fost desteapta si mi-am luat o camera de la o agentie de voiaj ca sa nu trebuiasca sa ma perind cu boarfele dupa mine si m-am cazat

such a slut...

si deci ramasese ca plec din koh tao, mai ales ca am inceput sa imi am complic viatza amoroasa. m-am intors in camera la tanarul jacob cu care cu ocazia asta am avut ocazia sa si vorbesc. e din utah, are 25 de ani si e frumos si crocant de pica, inalt, cu o fatza foarte frumoasa, buze carnoase si dreadlocks genul boem. vine dintr-o familie de mormoni cu 10 frati din care 3 adoptati. pana pe la 14 ani nu a fost la scoala pt ca a facut home schooling cu mama lui. este inteligent si cult si stie chestii ciudate si neasteptate: canta la pian, stie multa istorie, citeste mult, se intretine singur prin asia, este foarte politicos, timid, atent si bine crescut. a ramas ca ne vedem mai tarziu sa-i dau niste muzica de pe ipod si urma sa trec pe la barul in care lucra. dar mai intai m-am intalnit cu dara, un fost avocat din londra cu care am avut niste conversatii interesante de cateva ori. apoi m-am asezat sa beau o bere pe plaja la mine, si in timp ce faceam eu poze cuminte, apare un tip cu care intru in vorba. sau mai degraba el cu mine.

am ramas oarecum fascinata de noul personaj pt ca desi am vazut foarte multi oameni aroganti si siguri pe ei, asta ii depasea pe toti. dar cu toate astea, reusea sa ramana foarte simpatic, optimist, vesel si atragator. tal e un evreu brunet de vreo 30 de ani, cu un zambet permanent in ochi si pe buze, carismatic, inteligent si foarte sigur pe el. stie tot ce urmeaza sa faca si cum si cand, businessman de succes, si-a planuit urmatorii 5 ani foarte corect si cred ca se va tzine de plan. am povestit si am ras foarte misto vreo 2 ore, dupa care m-a invitat la o cina. am mers la cina si am continuat sa raman fascinata de omul asta: tot ce facea si tot ce zicea, de la ton, subiect, locatie, gesturi, mod de operare pana la ultimul detaliu era perfect. zici ca ma uitam la un film. si evident, dupa cina romantico haioasa, in loc sa mai merg vreo 50 m pana la cabana mea, am ajuns in bungalowul lui. m-am gandit sa fiu sincera si sa-i spun ca tocmai m-am despartit de un alt tanar acum cateva ore, dar ar fi fost cam ciudat. evident ca si deturul din bungalow a fost perfect. dar tocmai pt ca atata perfectiune este obositoare ( nu stiu cine ar vrea sa fie pe termen lung cu un om atat de perfect, calculat si sigur pe el), am decis totusi ca aleg varianta pe tremen scurt si am plecat acasa pe la 3 noaptea.

da, stiu...

a doua zi mi-am facut bagajul cu durere in suflet ca plec, am reusit sa evit toti pretendentii cu succes pana pe la 4, apoi m-am dus pe la jacob, mi-am cerut scuze ca nu am trecut ieri, i-am dat niste muzica si mi-am luat la revedere. apoi cand m-am intors, mi-am zis fetele din bar ca m-a cautat tal, cu care m-am vazut si cu el, ne-am luat afectuos la revedere si mi-a zis ca tre sa-l vizitez neaparat la amsterdam. iar eu l-am convins sa faca un curs de diving la clubul de la care tocmai plecam si sa-si cumpere niste echipament tot de acolo. (ar trebui sa-mi dea comision jean jacques)

si am plecat spre barca de noapte, dupa ce toata ziua nu am mancat nimic si am baut vreo 7 beri.

sâmbătă, 6 februarie 2010

la fundul marii

pai sa revin, ca n-am mai zis nimic. am facut deci un curs padi open water, cu un instructor frumos si simpatic si foarte bun, dupa cum am mai zis. mi-am facut toate exercitiile exemplar de bine, fara panici si sincope si mi-am luat si testul ( destul de simpu) . e uimitor cat de bine iti iese totul cand vrei sa impresionezi un tanar frumos:). deci cum ar veni, dupa doua trei zile petrecute alaturi de paul, am voie sa fac scufundari pana la 18 m. de fapt mi-a placut atat de tare pe fundul marii incat am decis sa trec la faza urmatoare si sa fac si advanced open water. problema e ca din pacate am avut ieri niste probleme cu urechile si nu am reusit sa ma scufund, si a trebuit sa astept pe barca uitandu-ma frustrata la ceilalti ca ei se scufundau si eu nu. ieri ma gandeam sa mai stau sa astept sa-mi treaca raceala sau naiba stie ce am la urechi ca sa fac cursul advanced
de altfel, gasca de aici e super misto: jean jaqcues, adica jj, proprietarul clubului de diving e super ok si simpatic, apoi mai e micutzul nemo, tot francez si ultra carismatic, ayelet, o israelianca de treaba si simpatica si matt englez obraznic si frangator de inimi, prieten cu paul.
aseara am baut o gramada de beri de nervi ca nu am putut sa ma scufund si am iesit in gasca la o masa, alte beri, multe beri
dar pana la urma, azi dimineatza, dupa ce m-am trezit langa un tanar mult mai tanar decat mine ( am zis ca 10 ani diferenta e limita, dar nu m-am tinut de ea) - pe care l-am lasat sa doarma in bungaloul meu, ca eu ma trezesc la 7, indiferent cat de putzin dorm, mi-am at seama ca e timpul sa ma mut de aici.
sper sa ma hotarasc pana diseara unde vreau sa plec, dar de plecat plec sigur maine. doua idile in acelasi loc ( paul si tanarul jacob) e prea mult, time to go....