joi, 11 februarie 2010

koh lanta

bai, io am crezut ca e foarte cald in koh tao, dar apoi am ajuns in koh lanta. e ultra cald, te frige aerul in nas, zici ca esti in desert. e o insula mare, nu de genul de luat la picior. in majoritate locuita de musulmani prietenosi, calzi si pasnici. marea andaman e foarte frumoasa, azurie si calda, asa ca am decis sa iau un taxi pana in Saladan (7km) si sa caut un club de scuba. ceea ce am si facut, am gasit un club care mi-a placut, am luat o oferta si m-am intors acasa la bungalourile de pe plaja ultrafierbinte.
seara am iesit sa ma plimb un pic, si am intrat in vorba cu un tip care facea si el poze. nick e englez si tocmai a venit si el din koh tao cu o zi inainte. el a vazut gandaci pe night boat, eu macar nu. am povestit apoi la niste beri vreo 3-4 ore si am hotarat sa inchiriem un scuter a doua zi si sa dam o tura pe insula.
nick a inceput armata la 16 ani si a fost marine timp de 7 ani. acum e instructor de scuba, dar pt ca s-a cam plictisit de instructaj, acum filmeaza scufundari si a venit in lanta sa faca un curs de fotografie subacvatica. are o familie foarte misto, a trait intr-o multime de tari mai intai cu parintii, apoi cu armata, apoi a lucrat p un vas (ulterior am aflat ca afost antrenor de scuba al familiei patronului clubului Chelsea, dl Abramovici) si acum ca e instructor si cameraman. si nu are nici cea mai mica intentie sa se opreasca din calatorit. canta la chitara si la pian si ii place mult sa faca surf. si are un zambet frumos si dulce, ochi albastri si mare simt al umorului.

a doua zi am inchiriat un scuter si ne-am plimbat pe insula, am ajuns in orasul vechi lanta care arata ca un decor de film ceva un mix intre film cu cowboy meets chinatown. ne-am dus si intr-un sat de seagipsies si am facut o tona de poze geniale iar apoi ne-am dus mai intai intr-un capat al insulei ca sa se inscrie el la cursul foto apoi in celalalt capat ca sa ma inscriu eu la excursia de azi de scuba.
seara am mers la un restaurant foarte misto pe plaja unde am mancat foarte bine, am ascultat muzica buna si am povestit o gramada.
m-a condus acasa pe la 12 noaptea, iar dupa ce mi-a urat noapte buna de 500 de ori si m-a incurajat sa nu am emotii pt scufundarea de maine a plecat in sfarsit. dupa vreo 2 minute, bate la usa mea, ii deschid, si-mi spune repede: i am very sorry but i would very much like to kiss you, and if i don't tell you that now, i will not be able to sleep all night". m-a pufnit rasul, ca a fost foarte comic, si evident ca nu am avut de ales si l-am lasat.

eu chiar incerc sa fiu decenta... oricum, doar ne-am pupat, omul a plecat fericit si a ramas ca ne vedem azi dupa ce ma intorc eu de la scufundat.

acum o sa ma opresc din scris ca am scris destul si mi-e foame dar mai scriu si maine.

Un comentariu:

raluca spunea...

jur ca parca esti intr-un film.pup. multumes de caldura...aici e ploaie amestecata cu mormane de zapada, chiar nu vrei sa stii...io zic sa mai stai, macar pana vine primavara aici!