luni, 11 ianuarie 2010

HoiAn 2

recuperez cat ai clipi. considerati ca scriu pe 7 ianuarie.
HoiAn mi se pare exemplu de turism perfect. Case cu patina originala, pe genul venetian, pretii scorojiti si innegriti intr-un fel natural, iar localnicii pe biciclete si motorete, croitoriile cu haine cu croieli clasice si culori vii scoase in strada vin asa bine impreuna. Taximetristii nu sunt insistenti, in schimb nu scapi de mestesugarii de pantofi. Pantofii si sandalele expuse sunt oribile, niste combinatii bizare dar simpatice. Si chiar asa urate, domnitele din magazine ne-au convins sa ne facem pe comanda cate 3 perechi. Negociezi pretul si materialul dintr-un "pantonar" de culori de piele, normala sau intoarsa, apoi pui piciorul pe o hartie A4 ca sa-ti ia masurile - conturul piciorului cu pixul si niste masuratori cu centimetrul. Si sunt gata a doua zi, chiar daca ii comanzi la 7 seara. Sunt foarte curioasa ce o sa iasa, am investit 88$.
Si daca nu-ti place modelul exact, ti-l ajustezi cum vrei tu. Voi verifica mitul in cateva ore.

Seara am incercat un haute cuisine, recomandat de lonely planet ca fiind miez, Mango Rooms. Un miez foarte scump, un meniu ca alea de la Fifteen din Amsterdam (a lu jamie oliver, pentru cine nu stie), cu 4 feluri combinate de seful bucatar plus un pahar de prosecco, totul 35$. Pentru Vietnam e enorm, pentru o persoana. Pentru orice alta tara europeana sa zicem, e un chilipir. De aia si era plin de turisti batrani si cupluri care nu mai aveau nimic sa-si spuna. Tre sa recunosc ca ce apropus seful bucatar era foarte bun, cel putin crevetii king size prajiti cu susan, sau pieptul de rata cu sticky rice cu scortisoarta si sos dulceag acrisor cu fructul pasiunii. Desertul era mango flambat cu rom si un sos albicios, nu foarte dulce. N-am mai mancat mango cald pana acum. Toate se legau bine si cu prosecco ala. Dar nimic nu a reusit sa egaleze rolls-urile de la wine bar de cu o seara inainte.

M adistreaza engleza vietnamezilor, fara s, fara r, abia inteleg ce zic, daca ma concentrez sa le citesc pe buze. Sixty se zice ticti, dar poti sa confunzi cu fifty/pipti, ca nici pe f nu-l zic prea bine.

Revenind la mancare, e bine sa nu te bazezi pe ideea ca peste tot e bun. Mai iei si tepe. Dar daca ai manca in Romania cum mananci aici la aia naspa, pot sa jur ca satisfactia e maxima.

Pe seara, dupa ce am ars-o nitel prin piete si pe strazi si doamna producatoare si-a comandat 2 perechi de sandale, ne-am oprit sa luam niste apa la o taraba. Doamna de acolo ne-a intrebat asa de curiozitate unde mergem. Noi - la plaja. La ora asta? Pai sunt 5km (pe harta scria 2). Va duc eu. A lasat-o pe ma-sa sa aiba grija de taraba, si a mai luat un baiat cu alt scuter si ne-a dus sa vedem plaja noaptea. Am, bagat piciorutele in valurile inspumate, am fost multumita cu nisipul pe picioare, apoi in drum am oprit la o dugheana cu casti de motorete de unde mi-am achizitionat in graba o casca-sapca cu imprimeu cu bomboane si acadele colorate, foarte vesela si tembela in acelasi timp. Apoi i-am platit doamnei dublul sumei pentru care ne intelesesem, oricum era vorba de 5$, si ea ne-a strans mana bucuroasa.

Ce nu imi place la oras, sau nu am eu dispozitie pentru asta - turistii. Rar o fatza interesanta, tanar sau batran, de baieti zic, evident. La femei nu mi-a atras nimic atentia, standardul e namila australianca sau nemtoaica.

Niciun comentariu: