sex and the beach

dar inainte de asta o iau cronologic si zic partea mai putin interesanta, si anume am fost cu Joe in Thong Sala la un food fair, ceva de felu festivalul berii doar ca era multa mancare. printre care niste greieri, gadaci, si omizi pane. nu am fost curioasa, daca asta e intrebarea. si in timp ce am mancat ne-am amuzat impreuna cu joe de povestea amoroasa cu francezul. oricum, Joe e un tip destept si misto si prinde la replici, dar ii cam place de mine asa ca si el, si micul rastaboy Anthony baga strambe: de genul: "tu ai vazut ce face? dar de ce nu sta cu tine la masa? uite-l ca pleaca" "da, e liber sa faca ce vrea, nu stiu unde pleaca" pai stiu eu, se duce la rusoaica" si asa mai departe

doar ca intre timp lucrurile s-au asezonat cu o frumoasa englezoaica, care s-a mutat exact langa mine. de fapt ea va fi eroina acestei povesti.
coliba in care stau eu are doua camere: a mea si a englezoaicei naomi. peretii sunt atat de subtiri incat auzi si pasii desculti. noaptea, nu mai zic.

si sa trecem la Naomi: femeie tanara de 28 de ani dar arata de 20, frumoasa, pe genul voluptos, cu un ten bronzat,impecabil si fara urma de por deschis, zambet chicotit si cristalin permanent, ochii mariti mai tot timpul a surpriza/mirare/inocentza in cantitate absolut perfecta si niste buze carnoase care se asorteaza perfect cu restul de faptura. privirea nu foarte inteligenta, dar nu te deranjeaza deloc, deoarece are atatea alte calitati, si exuda atata bunatate in lumea din jurul ei, incat chiar nu mai conteaza altceva. la harmonia generala de calitati unele studiate ca de exemplu gesturi multe si delicate cu mana, ochii mari naivi si capul lasat intr-o parte la mare profesionalism, altele primite de la mama natura, se adauga felul de a vorbi. si aici, un alt capitol: englezoaicele au un stil de a vorbi foarte corect, mai rar sa inteleaga tot prostul, cu toate ca accentul e intoatdeauna perfect iar tonalitatea vocii un amalgam de sunete si atitudini care formeaza un fel de flautul fermecat. adica oricum, cred ca le invata de mici sa faca vocalize ca sa aiba voce de cap cristalina. de exemplu un hello!, sau un simplu oh! ( si se introduc multe ohuri in conversatii - oh really, oh, what a pity, oh? etc) suna o treime ca un flaut, o alta treime ca tonul cu care vorbesti unui copil sau unui handicapat si o treime expiratie orgasmica totul amestecandu-se intr-un cuvant menit sa farmece urechile de barbat.

cu totul, fata asta era o printesa - 4 costume de baie roz si unul auriu pe prispa la uscat tot timpul si un ursulet de plus de alb in mijlocul patului. locul in care am stat era misto, ca un fel de comunitate, asa ca ziua ne lasam usile de la bungalouri deschise.

mie mi-a placut de ea, era ok, chiar am conversat niste banalitati de cateva ori, de treaba printesa. nu de dezbatut chestii profunde, dar credeti-ma, alea chiar nu au nici o valoare. si naiva fata fix cat trebuie. daca ar fi dupa mine as face un film despre femeia asta, fara nici o ironie, e fascinanta.

cert e, ca in mod evident, francezul a pus ochii pe ea, in ziua de dupa rusoaica, cum ar fi facut orice barbat de pe lumea asta.

si deci ma intorc de la targ cu Joe, ma culc pe la 11 si dorm cuminte pana pe la 3, cand apar cei doi porumbei. eu oricum stiam ca se va intampla ceva de la Joe care tinea sa ma informeze ce topita e aia dupa francez, si alte detalii despre care ii tot ziceam ca nu ma intereseaza, nu e treaba mea. dar totusi, speram ca nesimtitul macar ii va propune sa mearga in bungalul lui, care era mai departe de al meu, si nu dupa perdea, cum era camera lui Naomi. francezul stia foarte bine cum e cu sonorizarea in bungaloul meu, pt ca a stat si el acolo vreo doua zile la un moment dat, am fost vecini, inainte de evenimente.

si de fapt de aici am aflat ca e printesa, adica francezul o lua peste picior ca "you are such a princess!" dar chiar era nimerita expresia pt femeia asta
in sfarsit, conversatie languroasa pe care nu as fi dorit sa o aud, cu multe chicoteli cristaline a la flautul fermecat, si vocala a si o de multe ori. mi-am pus perna peste cap, repetandu-mi in cap furioasa "eu nu vreau sa aud asa ceva!!!!!" dar cam degeaba. intr-o prima faza egoul meu enervat si furios injura de mama focului. adica ok, te culci cu trei femei (sau trei barbati) unii dupa altii in aceeasi saptamana, no big deal, toti am facut asta, nu-i asa? dar nu in acelasi loc, sub nasul celorlalti, demonstrativ. pana cand l-a un moment dat, m-a izbit brusc absurdul si comicul situatiei in care stateam furioasa cu perna pe cap, si m-a busit rasul.

din pacate, am auzit destul. raman o admiratoare a ei, iar barbatii din toata lumea probabil admiratori ai lui ( adica trei femei intr-o saptamana...)

si abia si mai tarziu mi-am amintit ca am un ipod care ma poate preoteja de neplaceri sonore de genul asta. si mi-am pus ipodul, pe care l-am scos cu grija abia pe la 9 dimineata dupa ce mi-am facut bagajul si m-am asigurat inainte ca nu o sa aud nimic daca scot castile ( de genul cand vrei sa intri in apa, mai intai bagi un deget, mai intai am scos sfert de casca, apoi juma de casca, etc)

dupa ce m-am intors de la cafea, m-am intalnit cu Naomi care povestea cu rastaboy Anthony pe prispa casei. ea mi-a complimentat parul si dupa o scurta conversatie, in care si-a exprimat sincer regretul ca plec, si-a cerut scuze chicotind ca "we might have been a bit loud last night". "it's ok", i-am raspuns zambind, "we all do that" si-mi statea pe limba sa adaug" and with the same guy, apparently". dar m-am abtinut. saraca fata nu stie nimic si nu avea nici un sens sa-i stric vacanta sau sa fac vreo scena. in fond, ea e chiar ok, el e un nemernic. evident, Anthony nu s-a abtinut sa nu sublinieze: did you hear that? they were loud last night!", i-am aruncat o privire veninoasa si i-am raspuns zambind un "really?" ascutit.

mi-am luat la revedere de la toata lumea, in afara de francez si am plecat imediat spre vapor, impacata, amuzata si bine dispusa

dar vreau sa ma fac printesa englezoaica, inca nu mi-am revenit din admiratie. ma gandesc sa exersez vocea de cap flautizata, dragalasenia si vocalele alungite pe oamenii de aici, ca acasa o sa zica lumea ca mi-am pierdut mintile