Zborul gibonului in jungla

Adica Jungle flight. Eveniment, scrie si Juju in paralel, deja mor de curiozitate.
Ne-a colectat microbuzul la 8 jumate, apoi a mai colectat inca vreo 6 doritori din alte pensiuni, apoi am mers cam o ora, din care jumate pe ce s-ar numi drum forestier tailandez. adica o straduta ingusta in serpentine scurte si in ac de par, si in panta de cel putin 15 grade, asfaltata, cu mai putine gropi decat o strada din militari. Se claxoneaza preventiv in varful fiecarei serpentine si se merge incet. Poate de-aia merg astia fara casca pe motor, pentru ca nu se ataca nimeni, nu isi taie fata, nu se injura. Dar o si mierlesc, nu e viata chiar asa roz.
Am ajuns la o baza, o cabana de lemn unde misunau niste catelusi simpatici si tavaliti in praf, ne-am scris datele pe o hartie, ne-am echipat cu un ham de alpinist si cu casca pe cap si am pornit. Erau mai multe grupuri, noi eram vreo 8, altii erau mai multi, neplacut pentu ca pe cablurile din padure te dai unul cate unul, maxim doi, si astepti foarte mult sa-ti vina randul. Ne-au facut un scurt instructaj umoristic, s-au prezentat ghizii: Boston, So, Jack Sparrow, James Brown, Charlie, Aussie, Jackie Chan, si inca unul. Si am dat drumul la treaba, huta pe cabluri, un tarzan mai modern. Foarte tare ca senzatie si siguranta maxima, ca nu ai voie sa pui mana pe echipamentul de pe tine. Zbori de la un copac la altul, la vreo 50 de metri inaltime, pe distante de la 30m la 200 si ceva. Cobori scarite construite in jurul copacilor, cobori pe franghie in rapel (corect spus?) ca alpinistii.
Ce a fost mai distractiv la grupusorul nostru a fost ca unul din ghizi a pus ochii pe mine. Hahahahaha, am rupt o inima de tailandez, sa zicem, am murit de ras. Intai a luat-o pe Juju la intrebari daca am prieten, apoi tot statea sa ma prinda, ca te ia in brate cand vii cu viteza de pe cablu si aterizezi pe baza suspendata in copac. Apoi ne-am dat pe un cablu impreuna, tinandu-ne de mijloc, la altul mi-a prins carabina la spate si am zburat cu capul inainte si tanarul ghid tinandu-ma de picioare, un fel de roaba in zbor, o pozitie dintre cele mai ridicole, dar in asia simtul ridicolului e subtire, ce conteaza. Cert e ca n-am mai scapat de el. Ne tineam de mana sau la brat, ma masa pe umeri, ma ruga sa-l astept, ma scotea din rand si ma ancora in alta parte ca pe un catel in lesa, ca sa stau cat mai mult cu el si imi zambea intruna. Bineinteles, se mai si scalambaia pe cabluri cu capul in jos cu colegii ghizi ca sa se mai veseleasca si restul grupului. Vreau sa va zic ca erau acolo 4 oameni de 60 de ani si mai mult Am apreciat-o foarte mult pe o doamna singaporeza de 60 de ani care desi nu mai putea, a rezistat pana la sfarsit, si pe un nene mai batran care fusese graphic designer pe vremea cand computerele ocupau o camera intreaga. Mai erau niste studenti americani insipizi, o canadianca de 21 de ani care calatorea 6 luni, un scotian pitic si simpatic obsedat de tailandeze, lume amestecata. Micul So nu m-a scapat din ochi toata ziua si se tot lipea de mine ca o pisica. Ne-am luat in brate la final si am schimbat mailuri si telefoane, dar degeaba, ca in tailanda vad ca nu pot suna un mobil tailandez de pe al meu, nu ca as fi vrut neaparat sa-l mai vad. Avea unghiuta, deci atractie zero. Prietenul lui, Jack Sparrow era gheara pe Juju, cu 2 capete mai inalta ca el. Your friend very sexy imi zicea mie. Dar Juju n-a fost asa prietenoasa si moale ca mine.
Toata distractia - vre0 60-70$ de caciula, merita fiecare cent, cu sau fara cuceriri locale.
Fidapliii - hlizeala generala intre ghizi, ca legau cuvintele stricat in engleza tailandizata - Feet up please. A trebuit sa intreb ce inseamna, ca ultimul prost si m-am simtit si mai prost cand mi-a tradus prietenul meu de o zi.