revelion si urmari

dupa cum a zis si ioana, revelionul in sine a fost - to put it mildly - bizar. eu oricum indispusa ca era foarte frig, apoi pt ca mi-am cam rezolvat spatele incercand sa ridic enervata cit mai mult din cel 50 kg de bagaje pe care le detinem, si pt ca, din experienta, atunci cand esti intr-un loc in care se ajunge cu greu si nu poti sa pleci singur de acolo, daca nu iti place, ai pus-o, esti ca intr-o capcana.

locul intr-adevar foarte frumos, mi-e si rusine ca nu am putut sa fac abstractie de cacaturi si sa ma bucur de el. am facut o mica escala pe insula cu plaja de care zicea si ioana, si am urcat 436 de scari sa ajungem in varful stancii de unde se vedeau frumos stancile care ieseau din mare. in timp ce faceam poze, vine un baiat la mine, intram in discutii, vorbim de poze, apoi despre una alta. ma uit mai bine, era cam pe genul frumusel, inalt, blond, din california. parerea mea frumusel superficial de hollywood, nu prea as da doi bani pe el, dar macar am vorbit si cu altcineva. coboram, il mai cunoastem pe un baiat neamt, Uwe, care imi da o prajitura, se pare ca era pe aceeasi barca cu frumuselul. macar astia doi par normali, ce norocosi, ca sunt pe aceeasi barca.

seara de revelion de un penibil tragic si diabetic de neimaginat. atat de tragic incat pana la urma devine comic. amandoua cam triste si enervate, eu, ca o vaca ce sunt, o fac pe ioana sa planga din cauza atitudinii de cacat "vezi, ti-am zis eu", ea se simte vinovata, ca ea si-a dorit revelionul pe barca, eu nu prea. incercam sa ne incurajam una pe alta cu vorbe si cu vin de 25 usd sticla. eu zic in intelepciunea mea alcoolica " lasa ba, asta e, o luam cum e, trece, si oricum, nu stim noi care a fost scopul acestei escapade cu barca, poate ca exista o intentie divina de care nu stim noi".

intentie pe dracu, ne apuca iar spumele cand ghidul incearca sa cante karaoke, ne pune sa suflam in lumanari si sa batem din palme. oricum, ioana a filmat ceva, ca macar sa radem de tragicul situatiei ulterior, cand viata va fi frumoasa din nou. scapam de toata lumea si iesim pe punte. probabil ca ar fi fost ok sa fi fost doar noi doua si liniste in jur. dar nu: pe toate celelalte barci, oameni veseli si multi chiuiau, cantau, dansau si se distrau intr-un mare fel. ne venea sa explodam de frustrare. am mai facut niste glume de noapte buna, ne-am zis asta e si ne-am bagat in pat la culcare.

a doua zi, si mai frig dar macar iese putin soarele. ne oprim la o pestera, iar ma intalnesc cu frumuselul si cu neamtul. imi zic ca ei au avut un rev extraordinar. futu-i. si ca au avut doua petreceri. eu zic stop right now, say no more, ca mor de ciuda. si mai adauga: am vrut sa venim sa va cautam si sa va luam la noi pe barca, dar nu a vrut ghidul nostru sa ne lase. a zis ca nu are barca cu motor, baietii s-au oferit ca nu-i nimic, dau ei din vasle, dar ghidul nu si nu. futu-ti gat ma-tii si tie de alt ghid idiot!!!

ajungem pe mal pe la pranz, prost dispuse la maxim. ma intalnesc iar cu frumuselul care ne zice unde sta in hanoi si noi zicem unde stam.

ajungem la hotel enervate dupa 4 ore de drum in care ghidul nostru sare peste cal de vreo trei ori. deja nu ma mai abtin deloc si sunt scarba care ma stiti ca sunt cand ma enerveaza cineva. la hotel ne zice receptionerul ca ne cazeaza in seara asta da maine tre sa ne mutam altundeva. pai de ce? ca a venit un grup mai mare si ca are nevoie si de camera noastra, chiar daca noi avem rezervare. da ne muta el la un alt hotel. nu ma mai abtin si injur in romaneste si arunc niste priviri din alea care se inteleg in orice limba. si zic doar ca nu imi convine sa impachetz si sa despachetez in fiecare zi si sa imi ratez juma de zi cu mutatu. dar pana la urma ne resemnam si ne cazam.
hanoi ni se pare din ce in ce mai nasol

dupa dus, verificam mailuri la hotel, (nu ca v-ati obosi vreunu din voi sa scrie ceva vreodata), si cand sa plecam, apare fumuselul californian ( pe care il cheam Galen) pe care l-am cunoscut in halong. iesim, ne zice ca prietenul lui ( altul decat neamtul) e bolnav si e in camera, ca daca vrem sa mergem cu el sa-i ia ceva de mancare si apoi sa iesim la masa sau invers.

iesim la masa mai intai, unde Galen ne surprinde cu faptul ca nu numai ca e inteligent si stie ca pe noul nostru prim ministru il cheama emil boc (wtf? noi nu stiam), e foarte bine crescut, misto, cu simt al umorului si tot ce e mai bun. apoi ajungem la el la hotel cu mancarea pt coleg, dar colegul, Mark, nu mai e in camera. il gasim la o bere, iesim toti 4 la plimbari si beri.

seara a fost misto, ne intelegem ca a doua zi o sa iesim sa ne dam cu motoarele prin oras. e prima seara din hanoi cand nu ne culcam suparate. si receptionerul ne anunta ca nu ne mai muta. hai ca se formeaza treaba.

a doua zi, zis si facut, iesim la o doza de adrenalina ( datu cu motociclete in vietnam e un fel de sinucidere). eu, Ioana, Mark, Galen si neamtul Uwe de pe barca. fara nici un dubiu, a fost una din cele mai misto zile din viata mea. mi-a revenit pofta de fotografiat, am ajuns in niste locuri in care noi doua nu am fi ajuns niciodata, si senzatia de mers cu motorul in traficul care nu respecta nici o regula de circulatie, e de nedescris.....

dupa orele de plimbare cu motorul, ne-am oprit cu totii la o bere de sarbatorit aventura si de luat la revedere, pt ca baietii plecau: Uwe mai inco in vietnam, Galen si Mark in china.

hai ca s-a scos si hanoiul. si am avut dreptate (hm) cand am zis ca probabil exista o explicatie divina pt revelionul oribil: i-am cunoscut pe baietii astia misto, inteligenti si simpatici care ne-au facut o zi atat de frumoasa incat nu mai conteaza nimic.

azi plecam in laos