baita la cascada tak se

azi, dupa ce ne-am coit o vreme pana sa ne hotaram ce facem, ne-am lasat agatate de un sofer de tuktuk (aici mai rar cu motorete, sunt mai degraba niste daewoo damas/isuzu/hyundai modificate cu bancute in spatele cabinei), sa ne duca la o cascada in apropiere de luang prabang. ne-am dat seama ulterior ca excursiile private ies mai scump decat un tur aranjat, dar decat sa mai vedem vreo fatza pufoasa langa noi, am preferat pe cont propriu. diferenta e oricum de 2-3$. nu stiu de ce scrie in ghid ca drumurile in laos sunt nasoale, asta pe care am mers noi e de 100 de ori mai bun decat orice drum national laturalnic de la noi. oricum, dupa agitatia din vietnam, pacea asta de aici e apasatoare, trebuia facut ceva in viteza. am negociat cu soferul 10$ tot drumul, in care trebuia sa ne astepte cateva ore pana ne facem toate mendrele la cascada (la tak se, adica cascada mai mica, mai e una la kuang si mai spectaculoasa, dar nu cred ca mai avem timp de ea) si la elefanti. 45 de minute drumul, ca la noi la tara, apoi a virat inspre rau, unde trebuia sa mai luam cica ferry. ferry era o barca ingusta si lunga care ne-a dus la cascada. inca un dolar si ceva drumul dus-intors. inca vreo 18$ de caciula sa ne plimbe pe elefant juma de ora in jungla. care jungla, am facut o tura de maxim 200 de metri prin rau si printre radacini, dar cum elefantul ala se misca foarte greu, juma de ora s-a dus ca nimic. micul elefant, noi il nimeriseram pe cel mai mic, il chema Tum. distractiv, daca tara poate sa prospere din 18$ de turist, foarte bine din partea mea, ca nici astia nu o duc prea bine. totusi, mi se pare mai bine decat cambogia.
ne-am dat jos de pe Tum, si am luat-o la pas in susul cascadei prin padurice. dupa vreo ora ne-am inpotmolit si ne-am intors si ne-am balacit nitel in apa azurie, imbracate, pentru ca asa e obiceiul local. nemtoaicele albe si pufoase erau la costum de baie, dar maimuta rusinoasa din romania abia si-a scos sosetele inainte sa intre in apa. apa rece, dar atat de buna. am facut baia la timp, pentru ca au intrat si elefantii in aceeasi apa si au inceput niste jumbuslucuri destul de subtiri (dar n-avea sens sa emitem pretentii), dupa care cereau banane de la turisti. apoi am plecat, cu hainele ude inca, cu gandul ca se vor usca pe barca zisa ferry. nici vorba. tuktukul nostru tocmai se stricase. si cand iti clantane dintii in gura ce poate fi mai bun decat o bere rece. am luat masa in sat, chipsuri lay cu alge de mare si creveti si beer lao. foarte bun.