epilog cu scuba diving

a trebuit s-o incerc si pe asta. am aflat niste lucruri despre mine care m-au cam dezamagit. cum ar fi ca nu sunt asa curajoasa cum par. sau daca sunt, e din cauza ca sunt in aer liber. sub apa, sincer, m-am cacat pe mine de frica (nu la propriu, dar nu eram departe). m-am dat mare ca nu e mare lucru sa sari in apa sa vezi niste pesti. ei bine, am inceput prost, cu panica peste panica. chiar si juju, care la prima saritura in apa in echipament complet s-a albit la fata, s-a descurcat mai bine ca mine. prosteala mea e ca m-am plimbat pe la centre de diving sa vad ce baieti sunt mai misto, care vinde mai interesant, care face scufundari in doua locuri diferite, care te abureste mai bine, ca apoi sa zburatacesc in apa in cel mai lamentabil mod. nici nu conta cu care ma scufund prima data, pretul e acelasi (100$ ptr discover scuba) si pentru ca exercitiile de inceput iti iau jumatate din timp. in fine, dupa ce ascultat povestile de la scufundatori, l-am ales pe un spaniol, pentru ca era foarte relaxat si nu incerca sa vanda din greu. a doua zi la 7 jumate ne-am infiintat la ei ca sa ne luam echipamentul si sa plecam pe barca. nu l-am prins pe spaniol, am nimerit cu un "al naibii batranel" englez de vreo 50 de ani, retras in tailanda, care facea misto de noi: "so you are the two dsd's from romania?" dsd's - adica discover scuba diving. ne-a facut un fel de trecere in revista a regulilor de baza si a exercitiilor, si am pornit spre barca. afara cam batea vantul, drept care erau valuri maricele. cafeaua mea de dimineata am dat-o la pesti in prima jumatate de ora, si am continuat sa hranesc micii pestisori pana ne-am intors pe mal, la pranz (asta a fost alta descoperire - raul de mare, ceva nou la mine). pe barca mai erau cu noi doua fete din israel. mi-era prea rau ca sa pot sa vorbesc, dar am apucat sa schimbam cateva vorbe. mama uneia din ele era nascuta in bucuresti. si era una din fetele din israeli army, pentru cine stie cum arata fetele din israeli army, adica foarte bine. am ajuns la insulele unde trebuia sa ne scufundam, am trecut in echipament, si fara sa mai pierdem timpul, hop in apa. intai la suprafata, ca sa facem exercitii. hehe, la suprafata e nimic. cand bagi capul in apa, cu masca si oxigen in gura, e inca bine. la juma de metru sub apa am inceput sa ma panichez si sa vreau la suprafata. foarte penibil. pacat ca era o apa asa limpede si batea soarele si se vedea asa frumos. exercitiile insemnau sa ne scoatem oxigenul din gura sa-l aruncam peste umar si apoi, fara panica, sa recuperam furtunul si sa-l punem la loc in gura. simplu. eram mai speriata ca un iepure. abia din a 3a incercare mi-am dat seama cat e de simplu. al doilea exercitiu, tot sub apa, sa ne bagam apa in masca, apoi sa ne dam pe spate si sa suflam pe nas sa scoatem aerul. imposibil. am renuntat, ca pierdeam timpul. am incercat sa mergem mai adanc. panica in tunel din nou. imi intra apa pe langa oxigen si ceva apa in masca si inca nu eram suficient de stapana pe situatie ca sa stiu ce sa fac. deja dom profesor era dezamagit, mai ales dupa ce i-am tras un genunchi in coaie, noroc ca sub apa loviturile sunt ceva mai soft. ne-a zis ca nu se lasa pana nu ne face sa ne scufundam serios "i will make you go underwater". juju se pare ca facea mult mai bine, se impacaseb cu situatia, mai ales ca nu se punea problema de nesiguranta. si cam asa a fost prima scufundare. inapoi pe barca lumea manca de pranz. eu nu puteam sa bag o gura de apa. pentru a doua scufundare am schimbat locul, cica sa vedem rechini. de data asta m-am concentrat, si m-am panicat doar o data. dupa care am luat-o la pas pe langa corali si pestisori, pana am ajuns la 6m adancime. inca o mai tineam pe juju de mana strans sa-i frand degetutele de scriitoare. si am reusit sa ne plimbam juma de ora, tinute de ceafa de englez, cascand gura la pestisori colorati, stele de mare, corali, ce mai era pe acolo, dar nici urma de rechin. tineam oxigenul ala in gura strans ca ma mir ca intra aer si tremuram, eu credeam ca de frig, dar apa era calda, 28 de grade.
dupa ce a trecut juma de ora si aproape tot aerul din tuburi ne-am dus la suprafata, bucurosi, in sfarsit. si am pornit spre mal, eu tremurand in continuare si hranind pestii tot drumul inapoi, de la tangaj. acum avem certificat de diver. ce mai diver. ne-au si filmat, asa ca venim cu dvd acasa. oricum, merita experienta, tre sa mai incerc. trebuia sa inchidem cu ceva vacanta asta si scufundarea a fost cel mai bun final posibil.