luni, 22 decembrie 2008

siem reap

e ca o statiune de vacanta, numai ca lipseste marea. taximetristul care ne-a adus din vama s-a dovedit a fi foarte de treaba, nu merita atata suspiciune din partea noastra, dar cel putin l-am recompensat cu 5$ in plus. cred ca am mai zis asta. Ne-a pasat lui Sombo, un baiat cu taxi si tuktuk, si asta parea de treaba. L-am angajat sa ne plimbe pe la temple a doua zi. ne-am trezit la 4 jumate dimineata, ca sa ne duca sa prindem rasaritul la angkor wat. merita efortul, e una din cele mai frumoase senzatii. lumea s-a adunat pe malul unui lac cu lotusi, peste care se vedea maretia de templu, care se oglindea in lacul fragmetat de frunzele de la nuferi. lumina era mov si se auzea o muzica monotona, budista, si oamenii vorbeau in soapta. exploatare de sentimente. de fapt nu vezi soarele ridicandu-se, doar lumina cum creste treptat in intensitate. deja la 8 dimineata soarele arde. (completari dupa o luna: apropos de muzica - http://www.youtube.com/watch?v=5UycA2Ewiqg, nimic mai potrivit). Sombo ne-a plimbat cu tuktukul prin parcul cu temple pana pe la pranz. As vrea sa am drumul spre birou pe bicicleta printr-un parc ca asta, e minunat. templele, vegetatia, tuktukurile, motociclistii, copilasii vanzatori, toate se leaga asa bine. am si reusit sa ne ratacim in Ta Prohm, ne-am readunat telepatic, ca sms-urile nu functioneaza in timp util. Imi pare rau ca n-am cumparat niste bratari de la o fetita care se tinea scai de mine sa mi le vanda cu 1$. E tot un fel de cerseala, si am zis sa ma tin batoasa, ca altfel ti se urca in cap si m-am chitrosit la un dolar.
Altul vroia sa-mi vanda niste vederi. 10 cu 1$. haide, only one dorra, for your boyfriend. I-am zis ca n-am boyfriend. Pai cumpara astea si poate o sa ai. Pana la urma le-a luat Juju, sa vedem daca o sa aiba ea boyfriend. Eu am luat un plastic auriu cu titlul de amuleta, de la un calugar, care de fiecare data cand ne vedea, ne intreba daca vrem o amuleta de la el.
Lumea e mai putin agresiva aici decat in Tailanda, care se vinde ca tara zambetelor, dar toate sunt cam ipocrite. bineinteles ca sunt si oameni sinceri, dar procentul de tepari e mult mai mare. cambogieni sunt mai calzi. iar domnisoarele de la saloanele de masaj au o voce asa catifelata si delicata, iti vine sa le iei in brate. ca tot veni vorba, am incercat masaj de mai multe categorii, de la ieftine la nesimtit de luxoase. personal, sun fan lux in cazul asta. masaj cu ulei de rozmarin si exfoliere cu sare - nu exista destrabalare mai buna. ne-a destelenit si cel mai incovrigat muschiulet. 2 ore de lancezit pe un patut, ba pe spate, ba pe burta, cu domnisoara cambogiana uneori calare pe tine, si intreband cu vocea soptita: may I open your towel, lady?
Pentru a doua zi planuiam sa-l luam din nou pe Sombo la plimbare, ceva mai departe, la vreo 50km, sa mai vedem niste ruine, o cascada, ce ar mai fi de vazut in zona. L-am chemat seara la hotel ca sa stabilim pretul si programul. Omul s-a aruncat prosteste la bani, ne-a cerut mai mult decat dublu fata de o agentie, vreo 100 si ceva de $. Ce prostanac. Bacsisul de 5$ a fost prea mare. I-a parut rau, ca e sarac vai de capul lui, si noua ne-a parut rau, as fi vrut sa-i mai dam o sansa, dar cred ca a fost mai corect sa-l refuzam.

Alte lucruri interesante: oamenii umbla cate 3, 4 sau chiar 5 pe o motoreta. cand sunt 5, vreo 3 sunt copii. Copii mai mari, sa zicem 12 ani conduc singuri scuterul. Fetele mai sunt gravide din cand in cand la varsta asta. Altii vin cu un fel de ricsa in care au compactata o terasa intreaga, pe care o monteaza tacticos in juma de ora, dupa pranz, si o tin deschisa pana pe la 4-5 dimineata.

tuktuk lady? auzi asta cam la 30 de secunde.

Niciun comentariu: