pub street

are maxim 50m, si musteste de turisti. restaurante si baruri unul langa altul, khmere, mexicane, italiene, indiene. totusi forfoteala asta da o atmosfera foarte placuta. noi am mers pe specific local, prost sa fii sa te duci la mexican in cambogia si sa bei corona. ce fac astia de mancare este absolut demential. combinatii de mango cu ardei iute si busuioc servite in frunza de banana, peste cu lemongrass, orez cu creveti adus in ananas, floare de banana in salata, tot felul de ierburi. Inca n-am incercat serpi, insecte prajite si alte extreme. berea angkor, foarte buna, si ridicol de ieftina, 0,75$. intr-o seara ne-am pomenit cu 2 tipi langa noi, care ne-au dat cate un trandafir. Am facut niste fete uimite, ne uitam ca curca in lemne, incercand sa descifram tipul de agatament. Oamenii erau pasnici, le-am multumit, zambit (probabil foarte imbujorate, pentru ca nu ti se intampla in romania sa primesti flori de la necunoscuti), si dupa vreo 10 minute, am chemat chelnerul si i-am zis sa le dea cate o bere din partea noastra. Bietul baiat s-a fastacit foarte tare, nu intelegea ce tre sa faca, dar le-a adus doua beri, from the ladies. Toti chelnerii urmarisera povestea si se amuzau foarte tare. Si cei doi baieti, s-au amuzat si ei, normal. Erau cehi, profesionisti la bere, si cu niste burti pe masura, desi tineri. Daca erau ceva mai atractivi, poate am fi reactionat mai bine. N-am stat de vorba cu ei atunci, dar i-am agatat din nou in seara urmatoare, mai mult din bun simt decat din vreun interes in fizicul lor. Din pacate s-au scandalizat foarte tare cand a trebuit sa plateasca 1$ jumate pe o bere pe alta terasa, si s-au carat repede.
In alta seara, ne-am asezat la alta terasa, dar nu gasisem loc mai la strada, asa ca ne-am bagat inauntru. Langa noi, un nene de vreo 45-50, grasun, se uita la meci, singur, la o masa lunga, al carei capat dadea la strada. Din doua vorbe ne-am invitat la masa lui, ca sa ocupam capatul bun de poze. Omul s-a bucurat sa ne primeasca si am legat o lunga conversatie.
Warren Garber, 53 de ani, 3 copii, 2 foste neveste, o prietena prin Kuala Lumpur si sta in Spania. Are o viata interesanta, fara sa aiba un job interesant, inginer designer de pompe de purificare a apei, ceva de genul asta. La 51 de ani s-a apucat sa invete sa cante la saxofon, cu un tip din Costa del Sol, unde locuieste. Fi-su de 15 ani canta la chitara, un din fete la clarinet si cealalta la clape. Cand fi-su avea 13 ani, a venit intr-una din vizite la el in Spania, si l-a dus la barul unde canta profesorul lui de sax, Steve. Si au dat un mini concert acolo, un fel de jam session. Spunea ca cel mai greu la sax nu e sa inveti sa canti, ci sa arati bine in pozitie, trying to look cool playing it. Am facut schimb de poze, el ne arata din Bolivia, noi de pe drumul spre Siem Reap. Destul de similar, desi in Bolivia mi s-a parut chiar mai rau. Warren si-a lasat lucrurile intr-u depozit si a plecat in lume. Cu o seara in urma (sau 2) era in Kuala Lumpur, urmeaza sa stea in Cambogia 3 luni. Departe de a fi o frumusete de om, a fost foarte relaxat si sincer si am ras cu pofta.