continuarea drumului cu taxiul

bai, drumurile in cambogia nu prea exista. si nici notiunea de sens de circulatie. ce zicem noi ca e drum accidentat sunt cateva hartoape. aici e cu cratere, fratioare. iar domnul o ardea printre ele cu circa 80 la ora, cu multa dexteritate. drumul era in lucru, si dintr-un pamant foarte rosu. contrast frumos cu campia verde praz de langa. dar prin sate, o saracie pe care nu stiu sa o descriu. cocioabe si palmieri, tarabe, totul era ingropat in praf rosiatic, copilasi in puta goala, tiganie si mizerie. camionete multe cu oameni mascati, sa nu traga praf pe nas. oamenii pareau veseli totusi.
nenea opreste langa o cisterna cu apa, noi ziceam ca-l cunoaste pe ala si ii da binete. nu, l-a rugat sa-i dea cu furtunul pe masina, ca sa mai vada pe unde merge. am mers cam 50km pe un drum chiar bun, si 100 pe drum din asta semi forestier, semi drum de tara. ne-a lasat la intrarea in siem reap, ca cica avea masina prea veche si nu avea voie in oras. nemtii s-au dat jos moi, dar atat de relaxati, ca au uitat sa-si ia la revedere nesimtitii, dupa ce ca i-am scos din cacat. a, si din cauza ca s-a tinut atata dupa noi cu masina, ca sa ne ia, ne-a intrat in pret si un alt tuktuk, de unde ne-a lasat pana la pensiunea unde stam, molly malone. loc ok, dar cu avertisment ca sa nu te mire daca iti dispare ceva din camera.
ne-am pus capac cu o mega sticla de bere anghkor, foarte buna, si cu o supa tom yum cu creveti si lemongrass geniala.