vineri, 19 decembrie 2008

cu trenul prin tailanda si cu taxiul prin cambogia

19dec, am ajuns in cambogia. foarte palpitant cum am ajuns. trezirea la 4 dimineata, am lasat hotelul ala minunat, am luat un copil cu tuktuk, vitezoman, ne-a dus pana la gara in 3 minute, cat o cursa pe montaigne russe, pe intuneric. in gara, multe scaune puse pe randuri de cate 4, pe care dormeau homelesii tailandezi, ca intr-un autobuz fara carcasa. un fel de gara din teius, cam asa arata. in gara am agatat un cuplu de nemtalai dragutei, fete pufoase, care pareau ok, dar s-au dovedit mai tarziu a fi cam molateci si cacati pe ei de frica ca o sa le ia tailandezii gatul si o sa-i arunce in vreo rapa. trenul, de vis. design minimal, banchete de lemn, cu culoar foarte ingust intre ele, si obloane de metal. oamenii obisnuiti in tren, saraci ca vai de capul lor, se uitau la noi uimiti, un pic amuzati, pasnici in orice caz. 6 ore de mers cu trenul, peisaj neinteresant, plat, nici macar niste palmieri acolo, balti cu niste nuferi obositi, constructii ca la cap aurora. singurul avantaj - pretul, un dolar jumate, hai doi. cand s-a oprit trenul in orasul de la granita, au dat navala soferi de taxi si tuktuk peste noi, portofelele umblatoare, ca sa ne duca sa ne luam viza si apoi la granita, cativa km. toata treaba e sa fii strain arogant si sa para ca stii ce faci, adica sa nu te vada cu vreo figura de iepuras dezorientat, ca te-au mancat. daca stii pretul dinainte, nu au cum sa te faca. asa ca iar am luat tuktuk, grozava inventie, ne-au dus la un fel de vila unde cica era consulat, am marcat 30$ de caciula, ne-a pus abtibild in pasaport (unde in loc de nume au scris la amandoua "romana", pe care a trebuit sa-l corecteze) si am plecat mai departe spre granita. nemtii in paralel cu noi, nu ne lasau mai mult de cativa metri distanta. din tuktuk am reusit sa raspandim pe sosea cam un kil de castane prajite, deoarece am scapat punga din mana. granita, e de groaza, asta pot sa zic. un bazar de chinezarii si niste oameni cu fete de animale, neplacut rau. coada la viza de iesire, in fine, iesim din tailanda, intram in cambogia. colb pe strada de cativa cm, localnici cu palarie si masca pe fata impingand la carucioare, viermuiala, soferi de diverse mijloace de transport care sar pe tine ca musca pe cacat. si foarte insistenti. nemtii din ce in ce mai socati. pe partea cambogiana e un fel de satul buzescu (jud. teleorman), dar inca nedezvoltat. strada cu pietris, de unde asfalt, care se termina intr-un nor imens de praf. un grup de 3 insi se tinea scai de noi, incercand sa ne explice ca ei sunt ce cautam noi, si scazand 10 dolari din pret la fiecare 20m. treaba era asa: noi trebuia sa luam un taxi, numai toyota camry, de preferinta albe, ca cica erau cele mai de incredere, adica sa ne duca la siem reap, nu sa ne lase in pizdis. si tre sa te tii foarte batos si sa nu cedezi in prima suta de metri. asa cane-am tarat bagajele pe strada aia groaznica, rotile de la geanta lu juju, lasau un sant in urma, ca nu se mai invarteau, nemtii cu genunchii moi, se tot miorlaiau. pana la urma juju, care conducea grupul cedeaza, dar pe mandrie. negociaza un 35$ pentru toti, ii cere permisul soferului, fac poza la permis, circ. ne urcam, apare un politist, care-i problema, hai ca ne grabim, ce tot o frecam atata, hai odata. s-a intimidat politistul si am plecat in final. soferul s-a dovedit a fi chiar de treaba, lucru care i-a adus 40$, nu 35. si urmeaza drumul.

Niciun comentariu: