17-18 decembrie bangkok

am ajuns la bangkok pe 16 seara, intr-un hotelas foarte misto. (ionica din off, impresii dupa o luna: de departe cel mai frumos hotel - Shanghai Inn in Chinatown, cum sunt eu obsedata de detalii, oameni prietenosi, pacat de micul dejun care era necaz, aici ne-am dat seama ca o cafea buna va fi greu de gasit).
pe strada cam mizerie si fum, praf, smog, miros de prajeli, tarabe si scaune de plastic pe sosea, lume care vinde de toate.

am ajuns pe la 12 jumate noaptea, si ne-am zis ca sa bem o berica daca tot am alergat iar toata ziua, si era si foarte cald. la supermarket ne-a anuntat duduia ca n-avem voie alcool dupa 12 noaptea asa ca nu a fost de acord sa ne comercializeze substanta devenita temporar ilegala de juma de ora. ne-am carat acasa, si am baut apa dupa care am cazut late.

dimineatza am luat-o pe jos prin oras: un haos de nedescris. lume si mai multa decat cu o seara inainte, cald, taxiuri in culor tipatoare, fluorescente (nu glumesc!), tuk tukuri, vanzatori de detoate. nu ai loc pe trotuar e atat de multa lume, si nu pe genul glamur ca la hong kong

dupa un timp ne-am dat seama ca habar nu avem pe unde suntem si ca oricum n-avem nici o sansa, din mai mule motive: 1. orasul este imens, 2. numele de strazi sunt in tailandeza, si nu intelegi nimic din nimic, da oricum, nu prea exista placute cu denumiri de strazi. partea pozitiva e ca totul e atat de pitoresc incat nu poti sa te abtii sa nu faci poze in fiecare secunda, peste tot vezi treburi care se cer fotografiate.

pana la urma ne-a agatzat un domn, care ne-a facut un amar de bine: ne-a agatat un tuk tuk, a negociat cu el sa ne plimbe pe 40 bahti cateva ore ( i-a zis el unde), asa ca am avut norocul sa constatam orasul de pe un tuk tuk. si trebuie sa zic ca e absolut genial, in afara de faptul ca te ineci de la cantitatea enorma, inimaginabila de gaz de esapament.

dupa vreo 3 ore de plimbat ne-a lasat la un skytrain, care e un fel de metrou suspendat. evident ca am in trat intr-un mall la o bere, dupa aia ne-am lipit de un magazin de pantofi cum numai in visele cele mai indraznete gasesti.

si dupa ce am investit din nou in pantofi, ne-am dus la o alta bere. si jos intre malluri erau niste terase enorme, vreo 5 una dupa alta, la care erau concerte live de trupe asiatice funky: unii mai pe rock, altii mai pe hip hop, altii pe reggae. am ars-o pe-acolo o vreme la beri si ceva salata extra iute, si dupa aia am plecat acasa.

ne-am ratacit ca proastele dupa ce am iesit la 12 noapte din metrou in cartierul chinatown, si pana la urma ne-am hotarat sa luam un tuk tuk care sa ne duca acasa. casa era la 5 minute.

nu stiu cum se face, tot timpul dormim foarte putin.

si mai e o treaba: asiaticii astia, desi habar nu au ce-i cu christmasul, cred, fac un tam tam mai mare decat toata europa la un loc. brazi enormi si coloane de lumini de craciun, unele mai misto decat altele, si peste tot, fara exagerare, cantece de craciun: in malluri, magazine, cafenele, metrou, absolut peste tot.

in hong kong am primit un cadou de la o craciunita, si am constatat a doua zi ca iin cutie erau niste surubelnite in miniatura :)

in bangkok, toate vanzatoarele te intampina cu merry christmas extrem de entuziast...

a doua zi iar ne-am trezit devreme, adica dupa vreo patru ore d dormit pt ca ne-am dus la piata plutitoare din damnoen saduak. dus 2 ore, intors doua ore, 50 dolari amandoua. acolo, desi ne-a avertizat baiatu de la receptie ca ar trebui sa mai platim cate 150 bahti e caciula pt barca, ne-am luat o teapa tipica ( se intampla frecvent in zona asta, ne-au cerut aia 1500 de bahti, adica 50 usd. ioana a zis ca n-am inteles io bine ca eram obosita, dar pana la urma ne-a fost jena sa ne tiganim si am luat barca. frumos, doar ca toata lumea te agreseaza ca vor sa-ti vanda ceva, de obicei scump si prost. dar aia care vindeau fructe si mancare erau foarte frumusei cu barcile lor. n-am mancat nimic, dar ioana a baut un cocos. la intoarcere ioana a vrut sa-si cumpere nste pantalni. i-a vazut, i-a probat, si cand sa plateasca, vede o alta culoare. tanti ii zice, no, no, ioana yes, yes, tanti tragea intr-o parte de pantaloni, ioana in cealalta, pana la urma ii luam si plecam. acasa ne-am dat seama ca aia nu mai erau pantalni, era o fusta.
dupa masa am zis ca nu exageram cu plimbatu, asa ca ne-am plimbat mai putin, dar in zona esentiala: bulevardul sukumvit, cartierul vesel. pt noi a fost foarte funny si un pic trist: fete la kilogram. nu as fi putut sa-mi imaginez asemenea cantitate si intr-un mod atat de evident. saloane de masaj cu nume sugestiv "pimporn" :))), doamne, si domni care arata ca niste doamne...

barbatii occidentali in schimb cam penibili. oribili burtosi si dizgratiosi cu fatuce dragutze. probabil in tarile de origine nici o fata atat de frumoasa nu s-ar uita la ei vreodata... decat poate pe bani, ca si aici.

oricum, ziua a fost interesanta

o parte din mai multe poze aici: http://picasaweb.google.com/iparvan/Bangkok?feat=directlink