shanghai - continuare

Am iesit seara din hotel, sa vedem care-i treaba prin cartier, am intrat intr-un magazin de unde ne-am luat cate un set de cartoline, pe care le tineai legate pe un inel, pe fiecare era scris un obiectiv turistic, cu adresa trecuta si in chineza, ca sa arati la taximetristi, sa stie unde sa te duca. Ce era misto la setul asta era ca nu continea numai locuri turistice pentru nemti si americani, erau mentionate si alte locuti interesante, piete locale, cartiere mai neumblate, stradute laterale. Cardurile astea erau facute (ca design si concept) de o prietena de-a lui Walter, care zicea ca inca nu se vand prea bine.
Baiatul de la magazin ne-a recomandat un restaurant la vreo 5 minute distanta pe aceeasi strada, unde cica se intra cu password si nu avea nici un semn luminos la strada ca sa urle "aici restaurant". si ne-am dus. Din strada vedeai un gand intunecat, niste luminite discrete pe margine, si un logo proiectat pe jos. atat. Am urcat in bezna pe niste trepte si ne-am trezit in fata unei mari usi de metal, industriala, fara clanta, fara sonerie. Am zis ca e teapa si cand sa plecam, iese o chinezoaica, si asa am reusit sa intram. Era restaurant japonez, dar fara sushi, la primul nivel barul, la al doilea restaurantul, intuneric sa-ti scoti ochii, doar mesele erau luminate cu cate un spot. Am remarcat decoratiunile de craciun minimale, adica o piramida inalta de hartie alba, ca sa semene cu un brad, luminata pe dinauntru. Scorurile din meniu erau acceptabile, nitel scump, dar a meritat. mancarea era foarte buna. io am primit o tava fierbinte de fonta in care sfaraiau niste bucatele de vita frageda, facute la fix, mediu crud, si niste muguri de fasole chinezeasca, sau cum naiba se cheama pastaile alea albe si subtiri. madam Juju s-a vitaminizat cu niste spanac, si apoi cu un pui iute delicios, venit si el intr-o ulcica de piatra fierbinte. Bere japoneza, desigur, Asahi dry, in niste pahare de designer cam instabile.

A doua zi am luat-o la pas, cu intentia de a ajunge in ce-a mai ramas din orasul vechi, strazile inca nedemolate, dar pe care astia nu par sa le demoleze prea curand, ca inca mai arata autentic chinezesc, adica jegos si pitoresc. Un detur relativ scurt in H&M si apoi am ars-o pe strazi, am trecut printr-un cartier restaurat cred, pentru ca era curatenie luna pe strada si vilele cu lucratura frumoasa la balcoane, magazine de lux si cafenele europene, adica Paul, Haagen Dazs, unde se pozau mandri chinezii.
In orasul vechi, delir total. Partial demolat, unii in evacuare, jeg mult, oale si ulcele in strada de la ce s-ar putea numi bucatarii, si multe multe rufe puse la uscat in balcoane, pe niste bete telescopice improvizate intinse peste strada, pe sfori legate intre copaci, intre stalpii de curent, de-a curmezisul trotuarului, peste tot, de la plapumi si haine matlasate, la sosete, sutiene si chiloti tetra de batran. De uscat poate se uscau, dar cum dracu se chemau alea rufe curate nu stiu. Oamenii se uitau chioras la noi, dar si noi la ei, iar de zambit la camera n-ai sa vezi. Abea mi-au zambit vreo 2.
Am dat de o piata de vechituri, sau false vechituri, care chiar daca erau false, sau nu mai vechi de 10 ani, aratau bine. Si puteai sa negociezi cu nesimtire la un sfert de pret, ca stiau si ei care e valoarea reala a lucrurilor. Trebe sa mentii o expresie circumspecta si dezinteresata, altfel, cum te vad astia ca ai pus ochii pe ceva, sar gheara pe tine si nu te lasa pana nu le cumperi ceva, la cel mai mic pret. Totusi, ardeii pentru madre nicaieri, doar niste aratari de matase rosie umplute cu vata, ceva odios.
Ne-am mai pierdut si in alt bazar enorm, cu cladiri traditionale cu acoperisuri cu lemnarie rosie si cu o fosgaiala teribila, tarabe cu mancare, cu un miros greu de sos de peste (pe care l-am confundat cu cleiul de oase, imi venea sa vomit chiar si mie), bascheti, perle, toale, electronice contrafacute, din nou, tot. Aici in disperare de foame si cu spatele praf, ne-am bagat la un sushi express, unde ti se plimbau farfurioarele pe o banda rulanda sub ochi, pe fundalul unei voci isterice a unei chinezoaice care invita clienti ianuntru, la microfon. Am mers la sushi, cum merg americanii la mcdonalds, ca are acelasi gust pe care il stiu, si cu care se simt in siguranta. As mai fi luat niste galusti ca la Beijing, dar duhoarea si igiena precara a tarabelor mi-au taiat avantul, iar locul cu galusti recomandat pe carduri nu era de gasit, pentru ca avea numele trecut in chineza.
era si un templu in bazar, dar pe care nu l-am mai vizitat, nu neparat de chitre (la Beijing se plateste intrarea in parcuri, unde nu ai voie sa fumezi sau sa scuipi, sa faci mizerie), dar se ducea lumina si nu mai vedeam nimic.
Am iesit inapoi in strada, cica sa ne plimbam pe The Bund - riviera, si sa vedem zgarie norii luminati feeric vizavi in Pudong, peste apa. Aiurea. toata, absolut toata riviera era in reconstructie pentru expo shanghai 2010, si nu se vedea mai nimic peste gardurile de santier, si mai era si smogul, gros ca ceata, care omora toata panorama. Ne-am invartit nitel prin moloz, apoi am luat drumul spre casa, care trebuia sa dureze vreo ora, dar cu magazine deschise pana la 10 a durat vreo 3, fara sa ne luam nimic. la lenjerie toata asia e varza, numai plastice si cupe cu bureti cat palma, pantofi cu tocuri cu strasuri si panglici si haine in culori de azil. Am studiat lumea pe strada, tineretul era mai bine, freze puse la punct, look de mall. fetele dragute si foarte dragute, baietii necaz, cu bube de adolescent, iar pe cate unul care parea mai interesant il banuiam ca nu e chinez.
Mall-uri cu pereti LCD pe care ruleaza o grafica abstracta, cladiri pe langa care Vitanul pare o alimentara, multa sticla verde si marmura rozalie, metal auriu si inox in draci. Te agata diversi oameni pe la intersectii sa te intrebe Lady, bag, watch? Apoi mai sunt si vanzatorii ambulanti de dvd-uri, sosete, caciuli, umbrele, ceainice, hainite de caini, viagra, parfumuri false, curele, fulare, mutunachi, etc.
Am ajuns rupte acasa, si parca tin minte ca ne-am dus pe langa hotel, la un salon de masaj, ca sa ne masam picioarele, sa mai topim din rigor mortis de la marele zid. Juju a prins un maseur bun, cu scoala, eu am experimentat cu o domnisoara si ea destul de priceputa, dar nu la fel. In zilele urmatoare am mers la acelasi salon, dar toate care au pus mana pe mine n-au facut altceva decat sa-mi multiplice durerea musculara. Asta ziceam cand am pomenit de masajul chinezesc a lui walter din Beijing. Dupa masajul chinezesc, care se face fara uleiuri, si imbracat intr-o pijama caraghioasa, te dor muschii de nu mai poti, zici ca te-au batut rachetii. Vorba ca cica iti face bine dupa cateva zile la mine nu s-a confirmat, femeile alea m-au distrus, nu ma dureau numai picioarele, acu ma durea si spatele, si gatul.