Rata Pekin, dumplings si alte bunatati

Pe restaurante am incercat sa o tinem chinezesc, pe cat posibil. Tot Walter ne-a dus in cateva locuri unde stia el ca se mananca bine un anumit lucru.

Restaurantul pentru dumplings, adica galusti fierte in cosulete (site) de bambus, umplute cu legume, creveti, ierburi, supa sau alte carnite. Locul avea 4 etaje, pe o suprafata cat un cinema, cred, nu stiu cum sa compar, era ceva urias, caracteristica dominanta oricum, cu sala de asteptare jos, cu scaunele, te uitai la pesti, languste si creveti in acvarii, pana ce o domnisoara costumata traditional dar si cu o caciulita ridicola de mos craciun, te anunta la microfon cand iti venea randul, apoi alta domnisoara cu casca si walkie talkie te conducea la masa. Mese cu blat de marmura, ca sa reziste la felul de a manca al chinezilor, care este de-a dreptul hidos, scuipa resturile pe masa si pe jos (si o echipa de 4 chinezi curata dupa ei in cam un minut). Galustile, eu zic ca erau geniale si am mancat mai multe decat toti, Juju zice ca nu au fost cel mai bun lucru pe care l-a mancat vreodata.

Restaurantul pentru rata Pekin - intrai de pe o strada cu un trotuar foarte lat, luminat de mii de lampioane rosii, te puteai opri in sala mare de la intrare, sau puteai sa te pierzi in adancime, in vreo camaruta izolata. Noi am stat "in public"si a fost o idee buna, pentru ca pe langa rata, am avut si show. Am mancat rata Pekin in stil traditional, adica: un bucatar vine cu o rata intreaga, rumenita bine, pe o tava si incepe sa o taie feliute subtiri in fata ta.La rata asta, zice Walter, se mananca doar pielea groasa, aurie si crocanta, dar acum, din cauza turistilor, mai lasa si niste carnita in felii (si bine fac, zic eu, prea mult colesterol in pielea aia). Rata macelarita e aranjata frumos pe o farfurie, intre multe castronele cu diverse sosuri (iute, dulce-acru si un soia), legume crude taiate betigase, foite subtiri de orez facute sul si niste buzunare mici de coca semicruda, cred. Trebe sa iti iei o foita, o derulezi in farfurie, pui vreo 2 felii de rata muiata in sos, adaugi niste bete de legume, impachetezi frumos, ca foita se lipeste singura, si hopa cu ea in gura pana nu se destrama pachetul intre bete (adica nu va imaginati ca am vazut vreo furculita pe undeva, nici nu vroiam). Alternativ, pui aceeasi compozitie in buzunarele de coca. Si bineinteles, totul spritat bine cu bere chinezeasca (nu mai tin minte cum se chema, dar parca era tot un Tsing Tao), sau cu ceai de iasomie pentru ne-betivi. N-am mai mancat rata pana cum, daramite doar piele de rata, dar va zic ca era foarte buna.
Pentru inveselirea publicului mancacios, chelnerii sau niste artisti angajati incep un fel de mic spectacol de pricepere si indemanare. De ex. o domnisoara lua o fisie de coca si o intindea prin aer ca o panglica, aproape ca facea podul de sus, pana ce panglica se facea un noodle mai lat. Alt nene tinea pe cap un castron de inox, el insusi stand in echilibru pe un monociclu, in castron avea o mare bucata de coca, ca o basca, din care radea si arunca "fara numar" bucatele mici din coca intr-o tava tinuta oblic de un alt coleg bucatar. "Seful de sala" sau mc-ul, ne-a cantat un cantecel mieros la microfon, iar un domn mascat si imbracat intr-un costum de matase galbena, de opera Pekin, a facut un fel de dans pe o muzica dance groaznica (amanunt neimportant) in care isi schimba mastile cu o tehnica speciala, o scamatorie, ca nu se vedea cum se schimba, de fapt asta era si smecheria.

As mai mentiona si restaurantul de sushi din prima seara (n-am putut sa ne abtinem) foarte cochet, cu multe bunatati din partea casei.
Si, de ce nu, Kfc, unde am ajuns din criza de timp, ca trebuia sa ajungem la spectacolul acrobatic, unde am cerut spicy stripes care s-au pierdut la traducere si am primit doua aripioare.