Spectacolul de acrobatie chinezeasca

La acest spectacol acrobatic m-am distrat foarte tare. Chinezii, din cate am observat noi, nu au simtul ridicolului, si atunci isi permit sa se imbrace caraghios, sa sara pe trambuline sau prin cercuri, sa se urce 12 pe o bicicleta, nu li se pare un efort irosit. Oamenii faceau niste lucruri, sa zicem, previzibile, adica nu am vazut ceva nou, dar le-am vazut din randul 3, si se vedeau mai multe detalii. Vedeam fiecare fibra de muschi cum tremura incordata la echilibristi si contorsioniste, dar vedeam si cumfarfuriile domnitelor cu farfurii pe bete sunt lipite cu scoci (roz pe farfurie verde) care se mai dezlipeau - moment in care mirajul acrobatiei cu farfurii s-a destramat, pentru ca fetele doar faceau sa tremure betele, nici una nu invartea farfurii cu adevarat. Aplaudam din bun simt, dar si din respect, cei mai multi dintre acrobati erau extrem de tineri, chiar copii. Mi-au placut cele 12 chinezoaice pe bicicleta, baietii in echilibru pe o scandura pe un cilindru, care isi aruncau niste castronele in cap, maxim 4 in acelasi timp, si mi-a placut "roata norocului", adica niste custi circulare, ca alea in care alearga hamsterii, in care se invarteau cu o viteza teribila doi baieti pana ajungeau la stare de imponderabilitate, iar unul din ei facea diverse figuri si in afara custii, una din ele chiar legat la ochi. Ce vorbesti.
Sfarsitul a fost complet dement, au aparut toti acrobatii, din care unii purtau niste costume nebunesti prin bogatia detaliului si prin volumul pe care il ocupau, care presupun ca reprezentau niste personaje de legenda, toti acrobatii cum spuneam, au inceput sa bata pas de mars pe loc si sa faca cu mana, in timp ce cobora cortina desenata cu niste papagali in culori fluorescente. Dupa ce a cazut cortina au zburat si niste papagali adevarati prin sala, chiraind.
Am apreciat, de ce nu, la urma urmei calusarii nu sunt asa interesanti.

Dupa spectacol, eu am plusat ca as putea merge pe jos acasa (era ziua in care fusesem la marele zid si umblasem 4 ore in sus si in jos). O idee nu prea grozava, pentru ca era un frig aprig, si din 20 de minute cat ar fi trebuit sa dureze, am facut de fapt vreo 40, si ne astepta deja o prietena de-a lui Walter in apropierea casei. Citea fata, intr-un Starbucks, mi-am asumat toate reprosurile nespuse. Am urcat toti 4, si am mancat ce mai avea Walter prin frigider, am baut vin si am vorbit, printre altele, de inmormantari. Foarte vesel, n-am ce zice, ma intristasem groaznic, sufeream ca nu sunt "sufletul petrecerii" sa fi presarat nitica veselie, dar pana la urma am virat-o pe un ton mai optimist.

urmeaza in curand si alte obiective turistice vizitate