joujou-ioana

concluzii

2010-02-18T02:11:00.000-08:00

asia e un loc minunat, iar calatoritul e cel mai bun lucru pe care il poate face un om cu viatza lui.

si daca tot calatoresti, tre sa incerci calatoritul singur, ca doar calatorind singur ti se intampla chestii atat de multe si misto.

in loc sa mai scad din pretentiile de la viata, mi le-am upgradat: am facut rost de un hobby nou si scump, am cunoscut barbati frumosi si interesanti, deci nu o sa ma multumesc in continuare cu orice:). si nici macar nu a trebuit sa depun vreun efort, deci, se poate:)

am zis ca barbatii anglosaxoni sunt in top; dar adevarul e ca si ceilalti au fost foarte misto, doar e o chestie de numar: francez, american si evreu a fost doar cate unul, englezi au fost doi. revin dupa ce completez astfel incat sa fie cel putin doi din fiecare:), ca si fie just clasamentul

cam 10 zile intr-un loc e suficient sa-ti creezi un cerc de prieteni si sa-ti fie greu sa pleci, dar trebuie sa pleci, pt ca in fiecare loc nou te asteapta povesti frumoase

experienta cu scufundatul mi-a deschis multe usi, si m-a facut sa vreau sa incerc cat mai multe lucruri noi

si dintr-un motiv obscur, dupa 3-4 beri am curajul sa vorbesc franceza fluent si fara urma de accent:)...

abia astept sa plec din nou!!!!!!

si epilog

2010-02-18T01:50:00.000-08:00

dupa ce am mai contemplat un ultim apus singeriu (jur, apusurile de la tropice sunt absolut spectaculoase si impresionante), m-am carat in camera unde am descoperit 3 missed calluri si un mesaj de la nick, care vroia sa ma vada. asa ca i-am zis sa vina la mine. acum situatia ideala ar fi fost sa repetam scena de sex nemaipomenit, iar la 3 minute dupa sa-l anunt ca stiu ca suna oribil, dar tre sa ma vad cu niste prieteni de la care sa-mi iau ramas bun ca plec, si sa ma duc sa ma vad cu ian in opium. dar am fost decenta:) si m-am multzumit doar cu compania lui nick pana la dimineatza la 7 cand am plecat fiecare in treaba lui: el la cursul de foto subacvatic, eu la barca.am ajuns cam ultima pe barca, si l-am intrebat pe un domn localnic daca e cafea pe barca. nu mi-a raspuns, in schimb l-a intrebat pe unul din colegii lui de pe ponton ceva in thailandeza, din cate am dedus eu ceva de genul: "ametzita asta nu a baut cafea, mai stam sa o lasam sa bea o cafea?" era trecut de 8, adica ora de plecare barcii. omul i-a raspuns ceva tot in thailandeza, care a fost ceva probabil:" da, ma, hai ca e simpatica, zi-i sa vina pe ponton". asa ca am urcat inapoi pe ponton, unde omul a tipat unei femei sa-mi aduca o cafea. pe ponton, la o masa mare, sedeau vreu doua familii numeroase de musulmani, care isi incepeau ziua cu mic dejun si conversatie. m-au invitat zambitori alaturi de ei, si mi-au oferit o cafea si o gogoasa. m-au privit amuzati si veseli pana cand mi-am terminat micul dejun. unul din ei mi-a zis: " you very important today, miss, boat not going until you finish breakfast". m-am uitat spre barca, si intr-adevar, am vazut fetze indignate de turisti prin geamurile barcii: doar eu mai eram de urcat in barca. "take your time" zice unul din zambareti. "it's breakfast, and boat not go until we say you are ready". m-am grabit totusi, si dupa ce am terminat, am vrut sa platesc, dar nu mi-au luat bani. mi-a picat bine tratamentul vip din ultima dimineatza:).

in timp ce ne indepartam cu barca de insula, m-am uitat cu invidie si jind la barcile de scuba care plecau spre scufundat. evident pe una era si ian:)

dupa vreo ora jumate am ajuns in koh phi phi, unde am urcat pe alta barca si am continuat drumul spre phuket. in phuket am luat taxiul pana la aeroport, vreo ora. totul mi se parea atat de ireal, parca nu imi venea sa cred ca plec. drumurile pe avioane nu au fost spectaculoase, nu s-a intamplat nimic notabil, doar ca mi-am cumparat o sticla de sake in bangkok, si au vrut sa mi-o confiste aia din aeroportul din viena, dar pana la urma i-am facut check in cu 15 minute inainte de decolare. europa e un loc ridicol, absurd, fals si urat. vreau inapoi in asia.

s o sa ma intorc, doar ca acum tre sa mai muncesc un pic, tre sa invat sa conduc. dar sigur plec, si de data asta, pe termen mai lung

inainte de epilog

2010-02-14T04:22:00.000-08:00

deoarece din pacate tre sa ma car inapoi acasa si nu e epilog deoarece mai am drumul lung spre casa in fatza mea.
ultimele 4 zile mi le-am petrecut facand scuba diving, si jur, e ca un drog, doar poate putzin mai scump. imi place mult de tot, si toti oamenii cu care m-am scufundat au fost impresionati de mine, au zis ca ma descurc exceptional de bine pt cata experientza am, ceea ce ma bucura. nu imi vine sa cred ca pana acum mi se oprea respiratia si ma faceam transparenta de frica daca intram cu capul sub apa din greseala. iar serile mi le-am petrecut pana la un punct tatonandu-ne cu nick, care s-a dovedit a fi cireasa de pe tort dupa ce am trecut la faza urmatoare. nick nu e cel mai frumos barbat ( dar arata f bine nevertheless) pe care l-am cunoscut in vacantza asta, dar are ceva foarte misto. plus ca ma face sa rad si avem niste momente si dialoguri spontane foarte reusite. parca totul curge de la sine. si la un moment dat, alaltaieri, au curs pana la capat, if you know what i mean. m-am straduit eu sa nu alerg ca o albina la polen la tot ce misca dar nu am reusit (again). si sa zic sincer, nu-mi pare rau, pt ca a fost una din alea ca in filme. tunete, fulgere si electrocutari, sau de genul cand esti foarte indragostit si te mai si potrivesti. fiecare reactie si gest si miscare a fost absolut perfecta. a fost atat de misto incat am ramas amandoi socati cu ochii in tavan gandindu-ne: wtf?! adica cum se poate, ca in general sexurile de la inceput nu sunt neparat cele mai reusite, si in orce caz nu in halul asta. oricum, omul foarte bine, dar cred ca foarte bine mai ales in combinatie cu mine, a fost una din alea cu chimie absolut impecabila. as zice top 10, dar e mai degraba medalia de aur. cu exceptia faptului ca la 5 minute dupa, m-a anuntat ca tre sa se vada cu un prieten care pleaca maine ( ma rog, asta stiam deja dinainte, n-am crezut ca e atat de important) . am ramas fara reactie vreo 30 de secunde, dar dupa ai am zis, ok (oricum trebuia sa ma trezesc devreme sa ma duc la scufundat), nu fara sa-i zic ca e nesimtit. m-am dus sa fac un dus, a venit dupa mine, si aceleasi tunete, fulgere si descaracari electrice. wtf iar? dar dupa aia m-am imbracat si m-am carat si i-am zis sa nu ma mai caute. nu m-a dat afara niciodata nici un barbat din patul lui la 5 minute dupa
oricum, a doua zi dimineatza, nivelul meu de endorfine era cu mult peste orice nivel cunoscut de mine pana acum, la amintirea starii de aseara. pe drumul spre insula unde urma sa ne scufundam am rajit tamp in continuu si am flirtat cu nerusinare (si nu pt prima oara) cu dive masterul cu care m-am scufundat in fiecare zi. ian, un englez oarte blond si cu o fatza borderline urata, dar cu corp impecabil si care mi se pare foarte sexy. recunosc ca am avut nenumarate ganduri murdare contemplandu-l i fatza mea sub apa. si pe barca, fara tricou si cu un abdomen impecabil. poate nitrogenul acumulat in corpul meu are efecte afrodisiace, dar salivez cam des la toti barbatii bine care se perinda constant prin fatza mea. si oricum, e ceva la barbatii care sunt scufundatori, in afara de faptul ca arata bine, au o siguranta de sine si un calm si o fortza care mi se par foarte atragatoare. stiu, sunt o pocnitoare...
dar pe de alta parte, cam asta se intampla cand calatoresti mult, cunosti o gramada de oameni interesanti, si iti doresti cate ceva de la fiecare. si ca fiecare din ei isi doreste cate o bucatzica din tine. un schimb global reciproc de bucatici. partea nasoala e cu egoul meu care ar vrea ca eu sa pot sa poftesc la toate bucaticile din fatza mea, dar ei sa stea cuminti si sa nu-i intereseze alte optiuni. ceea ce nu se intampla, si inteleg. pai daca eu, care sunt relativ decenta, poftesc la tot ce e in fatza mea, ce sa mai zic de unii mult mai nesimtiti?
prietena proprietarului clubului de diving e o turcoaica interesanta care se plimba prin lume de ativa ani, cred ca are vreo 40 de ani dar arata mai tanara. si sa oferit sa-mi citeasca in tarot, ca se pricepe. a fost oarecum nostim, gandindu-ma ca ioana si-ar fi dorut asta mult de tot. si mi-a facut o descriere foarte buna din carti, ceea ce e ciudat, ca nu stia nimic despre mine.
aseara nick nu a trecut pe la mine pana la 10 (am aflat ulterior ca cica avea febra de la insolatie), asa ca m-am dus la baute la o carciuma la care stiam ca o sa fie ian (divemasterul cel blond), dar m-am intors cam nemultzumita pe la 12 noaptea pt ca ian nu era acolo. (karma is a bitch, asa-mi trebuie daca stau cu curul in mai multe luntrii). mi-a zis azi dimineatza ca a ajuns pe la 12 noaptea. (mersi mult, m-am gandit in mintea mea)
si acum tre sa ma car sa imi fac bagajul, ceea ce nu e un lucru deloc placut. si apoi vad, poate ies la niste beri sau ma culc direct. ramane de vazut
concluzia e ca lumea e un loc foarte frumos si fascinant de care nu cred ca as putea sa ma satur niciodata. si ca viatza mea abia acum incepe, iar pana acum a fost o chestie penibila si plicticoasa. si ca o sa fie nasol sa ma intorc, in momentul in care incepusem sa redevin asa cum eram inainte de a ma muta la bucuresti, un om vesel are zambeste pe strada si e destul de curios si dement sa se arunce la tot ce-i arunca viatza in cale
i want some more.....

si votez cu populatia masculina anglosaxona:)

koh lanta

2010-02-11T04:47:00.000-08:00

bai, io am crezut ca e foarte cald in koh tao, dar apoi am ajuns in koh lanta. e ultra cald, te frige aerul in nas, zici ca esti in desert. e o insula mare, nu de genul de luat la picior. in majoritate locuita de musulmani prietenosi, calzi si pasnici. marea andaman e foarte frumoasa, azurie si calda, asa ca am decis sa iau un taxi pana in Saladan (7km) si sa caut un club de scuba. ceea ce am si facut, am gasit un club care mi-a placut, am luat o oferta si m-am intors acasa la bungalourile de pe plaja ultrafierbinte.
seara am iesit sa ma plimb un pic, si am intrat in vorba cu un tip care facea si el poze. nick e englez si tocmai a venit si el din koh tao cu o zi inainte. el a vazut gandaci pe night boat, eu macar nu. am povestit apoi la niste beri vreo 3-4 ore si am hotarat sa inchiriem un scuter a doua zi si sa dam o tura pe insula.
nick a inceput armata la 16 ani si a fost marine timp de 7 ani. acum e instructor de scuba, dar pt ca s-a cam plictisit de instructaj, acum filmeaza scufundari si a venit in lanta sa faca un curs de fotografie subacvatica. are o familie foarte misto, a trait intr-o multime de tari mai intai cu parintii, apoi cu armata, apoi a lucrat p un vas (ulterior am aflat ca afost antrenor de scuba al familiei patronului clubului Chelsea, dl Abramovici) si acum ca e instructor si cameraman. si nu are nici cea mai mica intentie sa se opreasca din calatorit. canta la chitara si la pian si ii place mult sa faca surf. si are un zambet frumos si dulce, ochi albastri si mare simt al umorului.

a doua zi am inchiriat un scuter si ne-am plimbat pe insula, am ajuns in orasul vechi lanta care arata ca un decor de film ceva un mix intre film cu cowboy meets chinatown. ne-am dus si intr-un sat de seagipsies si am facut o tona de poze geniale iar apoi ne-am dus mai intai intr-un capat al insulei ca sa se inscrie el la cursul foto apoi in celalalt capat ca sa ma inscriu eu la excursia de azi de scuba.
seara am mers la un restaurant foarte misto pe plaja unde am mancat foarte bine, am ascultat muzica buna si am povestit o gramada.
m-a condus acasa pe la 12 noaptea, iar dupa ce mi-a urat noapte buna de 500 de ori si m-a incurajat sa nu am emotii pt scufundarea de maine a plecat in sfarsit. dupa vreo 2 minute, bate la usa mea, ii deschid, si-mi spune repede: i am very sorry but i would very much like to kiss you, and if i don't tell you that now, i will not be able to sleep all night". m-a pufnit rasul, ca a fost foarte comic, si evident ca nu am avut de ales si l-am lasat.

eu chiar incerc sa fiu decenta... oricum, doar ne-am pupat, omul a plecat fericit si a ramas ca ne vedem azi dupa ce ma intorc eu de la scufundat.

acum o sa ma opresc din scris ca am scris destul si mi-e foame dar mai scriu si maine.

night boat

2010-02-11T04:36:00.001-08:00

barca de noapte e o barca mai mare de lemn cazuta de te intrebi cum de mai sta intreaga. colac peste pupaza au burdusit-o tailandezii cu fraierii de noi de ma mir cum de nu ne-am scufundat. avea o incapere mai mare pe 2 nivele in care pe fiecare nivel, in stanga si dreapta erau 3 nivele de rafturi inalte de vreo 70 cm cu saltele multe si inguste asezate unele langa altele, tot de vreo maxim juma de metru latime fiecare. pt cine a vazut filme cu auschwitz, ar fi o referintza buna, doar ca incaperile din lagar erau mult mai luxoase si mai mari. sau putem compara cu o ferma de gaini, doar ca in loc de gaini de data asta erau oameni la gramada pe saltele subtiri si imputzite.
mie imi place la cald, dar aici era prea de tot si eu nu zic asta niciodata. nici o bula de aer, caldura de ti se lipeau hainele de tine instantaneu inghesuiala si balans ca la balamuc. noroc ca imi cumparasem o sticla de apa si un pachet de napolitane pt ca alfel ma lua mama dracului. si noroc ca tzin pastilele de rau de miscare la indemana, ca si asa a fost greu. slava domnului am transpirat atat de tare si de mult incat nu a trebuit sa fac pipi.

am pornit la 9 seara si am ajuns la 5 dimineatza transpirati si imputiti in surat thani de unde am luat vreo alte 3 microbuze/autobuze si un feriboat si am ajuns in sfarsit la 2 in koh lanta. am fost desteapta si mi-am luat o camera de la o agentie de voiaj ca sa nu trebuiasca sa ma perind cu boarfele dupa mine si m-am cazat

such a slut...

2010-02-11T04:11:00.001-08:00

si deci ramasese ca plec din koh tao, mai ales ca am inceput sa imi am complic viatza amoroasa. m-am intors in camera la tanarul jacob cu care cu ocazia asta am avut ocazia sa si vorbesc. e din utah, are 25 de ani si e frumos si crocant de pica, inalt, cu o fatza foarte frumoasa, buze carnoase si dreadlocks genul boem. vine dintr-o familie de mormoni cu 10 frati din care 3 adoptati. pana pe la 14 ani nu a fost la scoala pt ca a facut home schooling cu mama lui. este inteligent si cult si stie chestii ciudate si neasteptate: canta la pian, stie multa istorie, citeste mult, se intretine singur prin asia, este foarte politicos, timid, atent si bine crescut. a ramas ca ne vedem mai tarziu sa-i dau niste muzica de pe ipod si urma sa trec pe la barul in care lucra. dar mai intai m-am intalnit cu dara, un fost avocat din londra cu care am avut niste conversatii interesante de cateva ori. apoi m-am asezat sa beau o bere pe plaja la mine, si in timp ce faceam eu poze cuminte, apare un tip cu care intru in vorba. sau mai degraba el cu mine.

am ramas oarecum fascinata de noul personaj pt ca desi am vazut foarte multi oameni aroganti si siguri pe ei, asta ii depasea pe toti. dar cu toate astea, reusea sa ramana foarte simpatic, optimist, vesel si atragator. tal e un evreu brunet de vreo 30 de ani, cu un zambet permanent in ochi si pe buze, carismatic, inteligent si foarte sigur pe el. stie tot ce urmeaza sa faca si cum si cand, businessman de succes, si-a planuit urmatorii 5 ani foarte corect si cred ca se va tzine de plan. am povestit si am ras foarte misto vreo 2 ore, dupa care m-a invitat la o cina. am mers la cina si am continuat sa raman fascinata de omul asta: tot ce facea si tot ce zicea, de la ton, subiect, locatie, gesturi, mod de operare pana la ultimul detaliu era perfect. zici ca ma uitam la un film. si evident, dupa cina romantico haioasa, in loc sa mai merg vreo 50 m pana la cabana mea, am ajuns in bungalowul lui. m-am gandit sa fiu sincera si sa-i spun ca tocmai m-am despartit de un alt tanar acum cateva ore, dar ar fi fost cam ciudat. evident ca si deturul din bungalow a fost perfect. dar tocmai pt ca atata perfectiune este obositoare ( nu stiu cine ar vrea sa fie pe termen lung cu un om atat de perfect, calculat si sigur pe el), am decis totusi ca aleg varianta pe tremen scurt si am plecat acasa pe la 3 noaptea.

da, stiu...

a doua zi mi-am facut bagajul cu durere in suflet ca plec, am reusit sa evit toti pretendentii cu succes pana pe la 4, apoi m-am dus pe la jacob, mi-am cerut scuze ca nu am trecut ieri, i-am dat niste muzica si mi-am luat la revedere. apoi cand m-am intors, mi-am zis fetele din bar ca m-a cautat tal, cu care m-am vazut si cu el, ne-am luat afectuos la revedere si mi-a zis ca tre sa-l vizitez neaparat la amsterdam. iar eu l-am convins sa faca un curs de diving la clubul de la care tocmai plecam si sa-si cumpere niste echipament tot de acolo. (ar trebui sa-mi dea comision jean jacques)

si am plecat spre barca de noapte, dupa ce toata ziua nu am mancat nimic si am baut vreo 7 beri.

la fundul marii

2010-02-06T18:28:00.000-08:00

pai sa revin, ca n-am mai zis nimic. am facut deci un curs padi open water, cu un instructor frumos si simpatic si foarte bun, dupa cum am mai zis. mi-am facut toate exercitiile exemplar de bine, fara panici si sincope si mi-am luat si testul ( destul de simpu) . e uimitor cat de bine iti iese totul cand vrei sa impresionezi un tanar frumos:). deci cum ar veni, dupa doua trei zile petrecute alaturi de paul, am voie sa fac scufundari pana la 18 m. de fapt mi-a placut atat de tare pe fundul marii incat am decis sa trec la faza urmatoare si sa fac si advanced open water. problema e ca din pacate am avut ieri niste probleme cu urechile si nu am reusit sa ma scufund, si a trebuit sa astept pe barca uitandu-ma frustrata la ceilalti ca ei se scufundau si eu nu. ieri ma gandeam sa mai stau sa astept sa-mi treaca raceala sau naiba stie ce am la urechi ca sa fac cursul advanced
de altfel, gasca de aici e super misto: jean jaqcues, adica jj, proprietarul clubului de diving e super ok si simpatic, apoi mai e micutzul nemo, tot francez si ultra carismatic, ayelet, o israelianca de treaba si simpatica si matt englez obraznic si frangator de inimi, prieten cu paul.
aseara am baut o gramada de beri de nervi ca nu am putut sa ma scufund si am iesit in gasca la o masa, alte beri, multe beri
dar pana la urma, azi dimineatza, dupa ce m-am trezit langa un tanar mult mai tanar decat mine ( am zis ca 10 ani diferenta e limita, dar nu m-am tinut de ea) - pe care l-am lasat sa doarma in bungaloul meu, ca eu ma trezesc la 7, indiferent cat de putzin dorm, mi-am at seama ca e timpul sa ma mut de aici.
sper sa ma hotarasc pana diseara unde vreau sa plec, dar de plecat plec sigur maine. doua idile in acelasi loc ( paul si tanarul jacob) e prea mult, time to go....

fara masca

2010-02-01T06:49:00.000-08:00

pai da, urma sa zic cum e cu koh tao. am fost norocoasa sa ajung cand nu era chiar plina ochi de oameni, ceea ce e dragutz. am luat-o la picior de doua ori sa inspectez insula, dar m-au gonit acasa ploaia tropicala si matache.

pai treaba e asa: se numeste insula testoasei pt ca asa au denumit-o unii mai demult pt forma ei care arata ca o tzestoasa, si, coincidenta, e si loc de imperechere pt niste specii de tzestoase. a fost nelocuita pana pe la sfarsitul anilor 1800, cu exceptia unor pescari care mai veneau pe aici sa se adaposteasca de furtuni si a unor pirati. din 1933 vo paispe ani a fost transformata in insula pe care erau incarcerati detinutii politici, dar pana la urma au fost gratiati la interventia unui ministru, si in acelasi an au tabarat niste frati de pe o alta insula si si-au apropriat niste pamanturi si asa s-a lansat viatza economica pe insula.

dupa ziua cu ploile am dat o tura sa gasesc club de scuba. dupa vo 7 cluburi, care mai de care mai luxoase, m-am oprit la unul mai amarat, la acelasi pret sau poate chiar mai prost, dar mi-a placut omul si oferta. pana la urma, mi-a zis ca daca incep imediat, inainte sa vina lumea din koh phangan de la full moon party, am sansa sa fiu doar eu cu instructorul, altfel am fi 3 sau 4. am sarit la oferta, si iata ca azi am inceput prima zi de padi open water cu un instructor privat fruos si simpatic, si extrem de bun.

si ca de obicei, am facut o algere buna, ca nu m-am dus la ale recomandate de lonely planet si alte balarii, baiatul asta este foarte bun si se concentreaza doar la mine. colac peste pupaza, matache ma paraseste brusc, dupa doar 6 zile, ceea ce ma uimeste din plin, asa ceva nu s-a mai intamplat de 10 ani. azi a fost zi cu exercitii din alea de dat masca de pe cap si tot felul de chestii scary, dar mi-au iesit perfect toate din prima incercare desi a fost ultra greu, cu exceptia exercitiului cand tre sa-ti dai jos cureaua cu greutai sub apa si nu m-am asteptat sa o iau razna fara greutati. m-am cam panicat, dar paul nu m-a lasat sa ies din apa si am reluat exerciatiul care la adoua incercare a iesit perfect. e un exercitiu destul de greu (la inceput) sa ti inunzi masca sau sa stai fara masca, dar m-am obisnuit, mai ales ca paul tot timpul ma face sa zambesc sub apa si mi se inunda masca atunci cand misc muschii fetzei

maine iar examene, teste si quizuri dimineatza si dupa masa iesim pe mare cu barca.

pe de alta parte, o sa ma mut iar la boemie de la luxul la care stau, ca am o cazare gratuita de 3 zile la resortul unde fac scuba. coliba nasoala rau, apa rece si vai de mama ei mai scumpa decat camera dragutza unde stau acum, dar nu ma intereseaza pt ca nu ma mai doare gatul si a trecut si cistita. resorul e la 6 km de unde stau eu, si m-am tot plimbat pana acum dus intors, dar e cam enervant sa ma trezesc cu 2 ore mai devreme. unde mai pui ca acolo sunt oameni simpatici, vreau sa stau si acolo putzin. in insula asta vine toata lumea sa-si ia certificat padi si toti stau in gasca, nici nu se uita la altii. dar aseara am cunoscut un baiat olandez care era cam amarat ca i-au furat unii camera foto si ipodul din trenul de noapte de la bangkok!!! adica acelasi cu care am calatorit si eu. l-am inveselit, si drept umare m-a dus cu scuterul sa mancam clatite si chiar a vrut sa ma invete sa conduc scuterul. dar am zis pas, ca sa ma pot trezi azi dimineatza la 6. oricum 11 seara e deja ora de dormit la mine:)

o sa revin cu relatari despre scuba de maine, ca evident daca m-am laudat ca totul a iesit bine i prima zi, maine probabil voi comite ceva penibil

si o ultima chestie: dupa treaba cu arrogant french SOB ( ca nu stiu oricum numele oficial), am crezut ca nici nu ma voi mai uita la barbati o perioada. gresit, cum am pasit pe insula asta, m-am razgandit imediat e a sa o aglomeratie de oameni misto:)

koh tao

2010-01-29T19:27:00.000-08:00

sau insula tzestoasei. e frumusica, plina de oameni frumosi, musculosi si bronzati si shopuri de diving. locul doi in lome la emis certificate de scufundator. si sper ca si eu voi deveni absolventa dupa ce pleaca naibii matache din viatza mea. o sa ma duc azi sa o explorez mai in amanunt. la sosire m-am cunoscut cu 2 cehoaice pufoase si speriate la care le-am zis sa-si lase rucsacele intr-un loc si sa mearga fara ele in cautare de cazare. n-au vrut, ca au citit ele in lonely planet ca sunt cazari ieftine pe nu stiu ce plaja. eu m-am lasat boarfele intr-un loc si am plecat impreuna sa cautam cazari. am ajuns si in partea despre care scrie in lonely planet. totul era scump, evident. le-a apucat disperarea si erau transpirate si obosite sub rucsacele care nici macar nu erau atat de grele si eu nu am mai stat dupa ele ca ma plictiseau. ma gandisem sa le ajut ca erau cam pierdute in spatiu si speriate de bombe. oricum, cand le-am sugerat ca cred ca e mai bine in partea opusa a plajei, m-au privit neincrezator, si mi-au zis ca ele mai vor sa se gandeasca si ca sa nu stau dupa ele. cred ca aveau impresia ca vreau ceva de la ele, nu stiu.

mi-am gasit cazare in partea opusa, exact cum am zis de la inceput. mai tarziu, cand eram la net, au aparut si ele si mi-au zis ca s-au intors pana la urma acolo unde am zis eu si si-au gasit o camera frumoasa. s-au cam inverzit cand le-am zis ca si camera mea e frumoasa si mai ieftina decat a lor, si am apa calda iar ele nu.

anyways, dupa o cina cu spicy papaya salad de ai impresia ca faci buze de angelina jolie si ies toti dracii din tine m-am carat sa dorm, desi mai devreme cunoscusem o englezoiaca si un spaniol care mi-au zis sa ma vad cu ei diseara la o terasa. (englezoaica zici ca era sora lui naomi, aceleasi calitati. care dracu ati zis ma ca englezoaicele sunt nasoale, ca nu e deoc adevarat). acasa am constatat intr-adevar o crestere in volum a buzelor dar din pacate de genul herpes. asa ca m-am intors la farmacie sa-mi iau un unguent si de asemenea niste pastile recomandate de farmacista cu albstru de metil. ceea ce credeam eu ca e durere de ovare, s-a dovedit a fi o combinatie intre o vizita neasteptata de la matache si o cistita neplacuta de la dusuri reci si stat cu curul pe nisipul ud.

si am uitat sa mentionez ca in ultimele zile ca sa-mi descarc nervi pe francez am alergat cate 6 km cu pauze si am inotat cate o juma de ore in fiecare dimineatza, desi nu ma simtzeam prea bine. asa ca situatia s-a agravat, ca apa a fost cam rece in ultima perioada.

oricum, la intoarcerea in camera am facut niste vocalize de oh-uri de englezoaica, dar la mine suna gatuit si deloc senzual. o sa mai exersez, poate reusesc sa ma transform cumva in marilyn monroe. deja incep sa dau semne ca ma transform in printzesa cu sange albastru, adica fac pipi ca cerneala, de la albastrul de metil ingerat. ( bine cam-a avertizat farmacista)

despre tailandezi

2010-01-29T18:40:00.000-08:00

ce e misto in tailanda e ca in momentul in care treci peste constipatiile de turist pufos si stresat ca toata lumea iti vrea banii, lucrurile se schimba. deja am un alt fel de comunicare cu localnicii si imi place foarte mult. evident ca toti ar vrea sa castige bani de pe urma ta, asta mi se pare normal, ca doar traiesc din servicii turistice. si evident ca sunt si oameni de cacat si aici ca peste tot, care vor sa te tzepuiasca. dar majoritatea au o atitudine foarte misto si calda: daca ai fost la ei odata sau de mai multe ori, si daca te simt ca le acorzi incredere si le zambesti tot timpul, incep sa construiasca o relatie cu tine. domnul la care ma duceam la net, ma saluta si facea cate o conversatie cu mine de cate ori ma vedea pe strada. cand am aflat ca s-ar putea sa nu pot schimba biletul, mi-a zis sa nu-mi fac probleme, ca maine totul va fi bine. m-a vazul intr- dimineatza plecand sa fac jogging - ca sa scot din mine dracii pe care ii aveam pe francez, si nimic mai bun decat putin sport - m-a intrebat: good morning, are you ok? yes! ar e you sure? no, but i will be:). mai tarziu cand m-am dus la mail m-a intrebat: are you ok now? adica ce vreau eu sa spun ca in romania sau europa, nimeni nu ar da atentie unui client la felul asta. la sfarsit m-a dus el la vapor ca era departe, evident contra unui cost normal, dar mi-a zis pe drum de vreo 5 ori ca ii pare rau ca plec, si ca daca ne-am intilit zilnic acum o sa-i fie dor de mine si spera sa ma mai vada pe acolo. si asteanu de genul text de agatzat sau apropouri.

coafeza la care m-am spalat pe cap m-a vazut ca eram pe jos si m-a dus cu motorul pana acasa ca erau vreo 2 km, oamenii la care ai fst vreodata in magazin te cunosc toti si te saluta can te vad pe partea cealalta a drumului, cu un mare zambet si un how are you today?

grasutza de la care mi-am luat un suc de morcovi ieri cand am ajuns, m-a vazut seara trecand vizavi, mi-a faut semn sa vin la ea. am crezut ca vrea sa-mi zica sa mai iau un suc, dar nu: manca porumb fiert si apoi prajit, si vroia sa-mi ofere jumate din el. a fost foarte bun.

si inainte de a ma urca pe vapor am mai cunosut un personaj tailandez, un tip de 41 de ani dar care arata de 25, foarte haios si zambaret, slab si negru de la soare si cu cel putin un cap mai scund decat mine. vindea cazari si cursuri de diving. m-a abordat cu intentia de a-mi vinde o cazare. i-am zis zambind ca sigur, vreau sa vad ce are. dar cand m-a intrebat unde vreau sa stau si i-am zis ca nu vreau zona aglomerata, a recunoscut zambind ca din pacate nu are asa ceva, el lucreaza pt un resort si club de diving in zona cea mai comerciala. dar am inceput sa povestim despre una alta, mi-a zis din prima ca majoritatea turistilor au impresia ca vrei sa-i tzepuiesti. . de fapt stand si asteptand vaporul, am vazut un val de oameni care soseau, si foarte multi din ei erau destul de crispati, si nici nu vroiau sa auda despre oferte. toti au citit in lonely planet ca nu trebuie sa ai incredere in oamenii din port. dar adevarul e ca depinde foarte tare de atitudinea ta, ce raspuns primesti. asa am fost si eu la inceput, acum vorbesc mult mai mult cu localnicii.

cand a auzi de romania, s-a luminat la fatza ca avem noi un fotbalist foarte celebru, pe care il admira mult. si aveti tricouri galbene la fotbal, stiu, ca imi place mult, zice. omul era fan hagi, juca fotbal zilnic, si alerga zilnic sa se mentina in forma

pe vapor am povestit cu kob (asta era numele lui), filozofari despre viatza, sport si relatii. vorbea destul de bine engleza. il intreb de ce? pentru ca vorbeste foarte mult cu turistii si a avut o relatie cu o englezoaica. hm. de la englezoaica ti se trage, nu de la turisti. esti insurat? nu, am fost. copii ai? da, doua fiice, una cu o frantuzoaica si una cu o englezoaica. imi zice razand: eram foarte tanar si m-am combinat cu niste fete venite in vacantza. diferentza de varsta dintre cele doua fiice pe care le are e de nici un an, una din fiice are 19 ani, cealalta 20. pai si cu care te-ai insurat? cu englezoiaica, dar aia s-a decis dupa 2 ani ca e mai bine pt copil sa creasca in anglia. a plecat si kob u ele 2 ani la londra, dar nu i-a placut acolo si s-a intors. un lucru am inteles, zice: locul meu e aici, nu pot sa traiesc i lumea aia ciudata de la londra. si am mai intzeles un lucru: tre sa porti prezervativ:)

l-a debarcare mi-a dat numarul de telefon sa-l sun daca am chef sa ne vedem sau daca am nevoie de ceva. poate ca o sa-l sun sau o sa-i fac o vizita la clubul de diving, vom vedea

sex and the beach

2010-01-29T05:57:00.000-08:00

dar inainte de asta o iau cronologic si zic partea mai putin interesanta, si anume am fost cu Joe in Thong Sala la un food fair, ceva de felu festivalul berii doar ca era multa mancare. printre care niste greieri, gadaci, si omizi pane. nu am fost curioasa, daca asta e intrebarea. si in timp ce am mancat ne-am amuzat impreuna cu joe de povestea amoroasa cu francezul. oricum, Joe e un tip destept si misto si prinde la replici, dar ii cam place de mine asa ca si el, si micul rastaboy Anthony baga strambe: de genul: "tu ai vazut ce face? dar de ce nu sta cu tine la masa? uite-l ca pleaca" "da, e liber sa faca ce vrea, nu stiu unde pleaca" pai stiu eu, se duce la rusoaica" si asa mai departe

doar ca intre timp lucrurile s-au asezonat cu o frumoasa englezoaica, care s-a mutat exact langa mine. de fapt ea va fi eroina acestei povesti.
coliba in care stau eu are doua camere: a mea si a englezoaicei naomi. peretii sunt atat de subtiri incat auzi si pasii desculti. noaptea, nu mai zic.

si sa trecem la Naomi: femeie tanara de 28 de ani dar arata de 20, frumoasa, pe genul voluptos, cu un ten bronzat,impecabil si fara urma de por deschis, zambet chicotit si cristalin permanent, ochii mariti mai tot timpul a surpriza/mirare/inocentza in cantitate absolut perfecta si niste buze carnoase care se asorteaza perfect cu restul de faptura. privirea nu foarte inteligenta, dar nu te deranjeaza deloc, deoarece are atatea alte calitati, si exuda atata bunatate in lumea din jurul ei, incat chiar nu mai conteaza altceva. la harmonia generala de calitati unele studiate ca de exemplu gesturi multe si delicate cu mana, ochii mari naivi si capul lasat intr-o parte la mare profesionalism, altele primite de la mama natura, se adauga felul de a vorbi. si aici, un alt capitol: englezoaicele au un stil de a vorbi foarte corect, mai rar sa inteleaga tot prostul, cu toate ca accentul e intoatdeauna perfect iar tonalitatea vocii un amalgam de sunete si atitudini care formeaza un fel de flautul fermecat. adica oricum, cred ca le invata de mici sa faca vocalize ca sa aiba voce de cap cristalina. de exemplu un hello!, sau un simplu oh! ( si se introduc multe ohuri in conversatii - oh really, oh, what a pity, oh? etc) suna o treime ca un flaut, o alta treime ca tonul cu care vorbesti unui copil sau unui handicapat si o treime expiratie orgasmica totul amestecandu-se intr-un cuvant menit sa farmece urechile de barbat.

cu totul, fata asta era o printesa - 4 costume de baie roz si unul auriu pe prispa la uscat tot timpul si un ursulet de plus de alb in mijlocul patului. locul in care am stat era misto, ca un fel de comunitate, asa ca ziua ne lasam usile de la bungalouri deschise.

mie mi-a placut de ea, era ok, chiar am conversat niste banalitati de cateva ori, de treaba printesa. nu de dezbatut chestii profunde, dar credeti-ma, alea chiar nu au nici o valoare. si naiva fata fix cat trebuie. daca ar fi dupa mine as face un film despre femeia asta, fara nici o ironie, e fascinanta.

cert e, ca in mod evident, francezul a pus ochii pe ea, in ziua de dupa rusoaica, cum ar fi facut orice barbat de pe lumea asta.

si deci ma intorc de la targ cu Joe, ma culc pe la 11 si dorm cuminte pana pe la 3, cand apar cei doi porumbei. eu oricum stiam ca se va intampla ceva de la Joe care tinea sa ma informeze ce topita e aia dupa francez, si alte detalii despre care ii tot ziceam ca nu ma intereseaza, nu e treaba mea. dar totusi, speram ca nesimtitul macar ii va propune sa mearga in bungalul lui, care era mai departe de al meu, si nu dupa perdea, cum era camera lui Naomi. francezul stia foarte bine cum e cu sonorizarea in bungaloul meu, pt ca a stat si el acolo vreo doua zile la un moment dat, am fost vecini, inainte de evenimente.

si de fapt de aici am aflat ca e printesa, adica francezul o lua peste picior ca "you are such a princess!" dar chiar era nimerita expresia pt femeia asta
in sfarsit, conversatie languroasa pe care nu as fi dorit sa o aud, cu multe chicoteli cristaline a la flautul fermecat, si vocala a si o de multe ori. mi-am pus perna peste cap, repetandu-mi in cap furioasa "eu nu vreau sa aud asa ceva!!!!!" dar cam degeaba. intr-o prima faza egoul meu enervat si furios injura de mama focului. adica ok, te culci cu trei femei (sau trei barbati) unii dupa altii in aceeasi saptamana, no big deal, toti am facut asta, nu-i asa? dar nu in acelasi loc, sub nasul celorlalti, demonstrativ. pana cand l-a un moment dat, m-a izbit brusc absurdul si comicul situatiei in care stateam furioasa cu perna pe cap, si m-a busit rasul.

din pacate, am auzit destul. raman o admiratoare a ei, iar barbatii din toata lumea probabil admiratori ai lui ( adica trei femei intr-o saptamana...)

si abia si mai tarziu mi-am amintit ca am un ipod care ma poate preoteja de neplaceri sonore de genul asta. si mi-am pus ipodul, pe care l-am scos cu grija abia pe la 9 dimineata dupa ce mi-am facut bagajul si m-am asigurat inainte ca nu o sa aud nimic daca scot castile ( de genul cand vrei sa intri in apa, mai intai bagi un deget, mai intai am scos sfert de casca, apoi juma de casca, etc)

dupa ce m-am intors de la cafea, m-am intalnit cu Naomi care povestea cu rastaboy Anthony pe prispa casei. ea mi-a complimentat parul si dupa o scurta conversatie, in care si-a exprimat sincer regretul ca plec, si-a cerut scuze chicotind ca "we might have been a bit loud last night". "it's ok", i-am raspuns zambind, "we all do that" si-mi statea pe limba sa adaug" and with the same guy, apparently". dar m-am abtinut. saraca fata nu stie nimic si nu avea nici un sens sa-i stric vacanta sau sa fac vreo scena. in fond, ea e chiar ok, el e un nemernic. evident, Anthony nu s-a abtinut sa nu sublinieze: did you hear that? they were loud last night!", i-am aruncat o privire veninoasa si i-am raspuns zambind un "really?" ascutit.

mi-am luat la revedere de la toata lumea, in afara de francez si am plecat imediat spre vapor, impacata, amuzata si bine dispusa

dar vreau sa ma fac printesa englezoaica, inca nu mi-am revenit din admiratie. ma gandesc sa exersez vocea de cap flautizata, dragalasenia si vocalele alungite pe oamenii de aici, ca acasa o sa zica lumea ca mi-am pierdut mintile

despre ploaia tropicala

2010-01-28T03:39:00.000-08:00

ieri am fost la trei masaje din care unul m-a ucis, iar apoi am hotarat sa merg la o petrece cu pustii suedezi. din pacate era techno monoton, galagios si interminabil, dar apoi a inceput sa ploua si dupa 10 minute de stat sub o streasina am hotarat sa fug acasa. ploaia tropicala e absolut fenomenala, in exact 10 secunde te faci ciuciulete, e atat de multa apa care cade cu asa o viteza incat te face fleasca instantaneu. evident cand am ajuns acasa a trebuit sa-mi dau jos hainele si sa mi le storc pe prispa. cred ca as fi putut sa fac dus linistita si sa ma spal pe cap cu ploaia, oricum e mai calda decat dusul. daca nu eram bolnava, as fi stat in ploaie un timp, e foarte misto

maine o tai spre koh tao, sper sa-mi placa. daca nu, oricum pot sa revin in ko phangan, ca tare mi-a placut locul in care am stat si oamenii pe care i-am cunoscut. cu o singura exceptie

oh well, ma asteapta alte experiente altundeva:)

de la foarte bine la la rahat

2010-01-26T21:07:00.000-08:00

pai ce sa zic, s-a adunat o gasca foarte cool de oameni la bungalourile la care stau. 3 suedezi de 24 ani, baieti de treaba. unul din ei jongleaza de mi-a cazut fatza, si mai e si modest si bine crescut. kiddo - adica anthony - australian de 21 de ani cu rasta, simpatic, il adopti repede in suflet. un cuplu de spanioli foarte misto, el si ea, amandoi 32 de ani. el muzician, am descoperit asta la un jam session la care ne-am dus intr-o seara, si un muzician chiar foarte bun, tocmai a facut soundtrack la un nou film a lui bigas luna. un neamt, danny, care tocmai si-a dat demisia si vrea s-o arda prin tailanda pana se prinde ce vrea sa faca. si joe, un tip mai in varsta, nu-mi dau seama cati ani are, dar ar putea avea 60 sau 70. mare personaj: elvetian de origine, traieste in tailanda de 7 ani, dar a inceput sa calatoreasca de la 17 ani. e un tip destept, enciclopedie, orice il intrebi, stie. e scheletic de slab cu niste cearcane cat casa, deoarece a avut cancer de doua ori. e tot timpul mega stoned dar simpatic si de treaba. si ar mai fi un francez frumos si dependent de tot felul de substante de dimineata pana seara, cu care ne-am apostrofat in continuu timp de 2 zile, de genul ca ii ziceam arrogant french son of a bitch. cu toate astea, am inaugurat si plasa de tantari:) dar dupa ce oricum ziua ne ignoram la modul agresiv si eram orice altceva decat atenti si tandri, pe genul concurs, cine e mai rece si mai nepasator, ne-am decis la lasam lucrurile balta. ceea ce intr-o prima faza mi-ar fi convenit, doar ca la 20 minute dupa, el s-a combint cu o rusoaica de 40 de ani cu trei copii blonzi, cu o casa inchiriata pe deal si mult hasis. evident, asta nu mi-a mai convenit si mi-a lasat o mare vanataie pe ego. colac peste pupaza, am aflat si ca e posibil sa nu mai gasesc bilet ca sa stau mai mult in categoria in care am rezervarea, si astept verdictul, care e diferenta de pret. si si mai bine, a inceput sa ma doara gatul la modul serios - si din pacate am antecedente nu tocmai placute. si tot din cauza dusurilor reci, au inceput sa ma doara si ovarele de tre sa stau chircita de durere de spate.

cum ar fi, in momentul asta ma aflu intr-un fel de rahat emotional si fizic cam neasteptat si neplacut. da o sa o scot io cumva la capat

si daca pana acum m-am pisat pe horoscoape, azi am deschis unul, ca sa vad daca stelele au ceva cu mine, si am descoperit amuzata ca mesajul de azi mi se potriveste: ca ma regasesc intr-o stare fizica si mentala foarte nasoala care nu pare sa aiba intentia de a trece, dar sa nu dramatizez lucrurile ca nu e cazul, si sa ma ocup de mine putzin

deci ma bag la un masaj tailandez si vad io ce-mi aduce ziua de azi si aia de maine

island life

2010-01-22T05:31:00.000-08:00

te trezesti dimineata, e cald, soare, apa are o culoare ireala, iti bei cafeaua la terasa cocheta de lemn a lui pam din fatza marii, apoi plaja, citit, stat in hamac, dus rece - ca apa calda nu e dar deja m-am obisnuit, mai ales ca apa nu e atat de rece. apoi urmeaza niste fructe exotice sau mancare tailandeza, plaja, inot, dus, hamac, bere rece... ce altceva as mai putea sa-mi doresc? a, da, ar fi una alta, dar plasa e inca deasupra patului:)

cei doi nemti au plecat din pacate a doua zi, dar helen cea simplutza a ramas si m-a invitat la o petrecere. ne-am intalnit pe la 10 seara la terasa din fata casei ei sa mergem la petrecere. ea si-a luat o vodka de sfert de litru si cola si eu o bere mica. am zis ca bem ceva inainte sa plecam la petrecere, ne-am lungit vo doua ore de vorba cu un baiat de 29 de ani din barcelona, care umbla lela prin lume, tocmai a stat un an in india. el a zis sincer ca lui nu ii place sa munceasca, si deci in loc sa scoata portmoneul pt orice problema pe care o intalneste, mai intai cauta solutii alternative. helen in schimb e un om altruist si muncitor: e infirmiera de profesie, are grija de batrani, oameni cu handicap mental sau animale, si zice ca abia asteapta sa munceasca iar. a fost educativa seara - primele cuvinte p care le-am schimbat cu spaniolul cu accent fermecator au fost: " do you have a skin?" "ha?" "a skin?" "what ?" "do you have paper? rolling paper for the joint?" deci eu am mai aflat ceva, el a ramas de-a dreptul socat cand a aflat ca nu fumez si nici n-am incercat vreodata, si nici nu m-am drogat. cum adica, nimic, niciodata? pai nu, ce sa fac, sunt plictisitoare
s-a linistit cand a aflat ca consum alcool, care si ala-i tot drog, deci sunt ok.

in schimb helen s-a simtit un pic nasol la stomac, drept urmare a tras vreo sase ragaituri de cate 5 secunde fiecare, de am crezut ca tuna, si m-am uitat in jur. cand colo, era helen, care nu s-a jenat catusi de putin. si-a cerut scuze politicoasa, dar asta nu a impiedicat-o sa mai repete figura de cateva ori fara sa para afectata. si nici sa-si termine sfertu de litru de vodka si 2 cutii de cola

pana la urma am decis sa nu mai merg la petrecere, pt ca oricum mi-a zis ca e cu muzica din genul psychedelic trance, e undeva in pizdis departe (si daca nu-mi placea, nu stiu cu ce naiba ma intorceam sau plateam o carca de bani, ca astia te jupoaie de bani noaptea sau cand stiu ca nu ai optiuni), si vom merge cu motorul toti trei: adica un baiat afumat bine de tot, helen beata si eu. am optat pt somn, deci, cu scuzele de rigoare. oricum, deja era doispe noaptea

o s-o intreb pe helen cum a fost

phangan

2010-01-22T04:59:00.000-08:00

pai da, doamnelor si domnilor, phangan e miez. o insula ca in ilustrate si in filme cu james bond si di caprio, apa transparenta, din taxi vezi nisipul si marea printre palmieri, bungalouri pe plaja cacalau, baieti bronzati si frumosi pe motociclete. am ajuns intr-o dupa masa fierbinte si m-am plimbat prin aproape juma de parte de vest in cautarea unei cazari. am gasit-o pana la urma, intr-un loc magic in care putini din voi ar accepta sa locuiasca (in ultimul rand ioana:).
bungalow mic cu pat mare care ocupa toata camera. plasa de tantari deasupra enormitatii te pat albastru, loc numai bun de facut sex torid si transpirat:) - deocamdata nu s-a intamplat

bucata mai putin romantica urmeaza in partea din spatele camerei: adica baia. chiuveta mica si amarata, dus doar cu apa rece, buda mica si amarata pe care tre s-o alimentezi manual cu apa, ma-ntelegeti. acoperisul nu atinge partea de sus a peretelui - sunt vo cinspe cm intre ele, drept urmare e liber joaca la traficul de animale cu multe picioare, aripi, par etc

in prima seara, inspirata de caldura mare si de plasa romantica, am decis sa dorm goala. pai n-a fost o idee tocmai buna: in primul rand m-am trezit degerata la 3 dimineatza si a doua zi am descoperit o muscatura de insecta - probabil paianjen, care a inceput sa se infecteze putzin. deci in continuare, mai ales ca nu a aparut nici un pretendent serios, dorm in trening

pe de alta parte, din pat pana in mare nu fac mai mult de 25 de pasi, iar diminetile si serile iti taie pur si simplu rasuflarea...

initial am zis ca stau doar o zi pana asesc un loc mai civilizat si cu plaja adecvata, if you know what i mean, da pana la urma cred ca raman aici

in prima zi frustrare maxima, caci daca nu stii sa conduci motor pe insula asta frumoasa esti dat dracului, ca distantele sunt mari, taxiurile rare si foarte scumpe. am umblat cum ziceam si pe facebook in cautarea unei plaje nde sa nu ofensez cu nuditatea care cica e ilegala si ofenseaza spiritul pasnic si primitor tailandez. am cheltuit vo 30 de dolari pe taxiuri si barci ca sa ma duc pe cat mai multe plaje unde as putea sa sau macar topless. dezamagire maxima: am gasit doar una, in pizdis, unde te puteai duce numai cu barca, scump, complicat, neprietenos si plin de snobi. am ajuns acasa cu coada intre picioare si mi-am luat o bere la terasa mica a proprietarilor.
am luat o bere de la pam, doamna casei, foarte de treaba, si am spionat un grup care statea la o masa mai incolo. dupa un timp, m-au chemat la ei la masa.

jorg pe la vo 50 de ani, slab, osos, cu un par extrem de lung, blond si surprinzator de curat - e muzicant de strada, de origine neamt, nomad de meserie de 3 ani
prieten cu el, roger, tot neamt, mulatru, cu dreadlocks, pe la vo 45 ani, instructor de arte martiale si foaaaaarte bine - calatoreste juma de ani, lucreaza cealalalta
helen, o slabanoaga blonda si englezoaica, calatoreste de aproape 6 luni. e simplutza dar simpatica si de treaba. am povestit tot felul - mai mult ei, din locurile in care au fost. si au fumat enorm de multa iarba.

imi dau seama ca nu stiu pe unde am fost pana acum, realizez uimita ca toata lumea se drogheaza intr-un fel sau altul, toata lumea consuma cate ceva, de la iarba la pastile. ma intreb daca asa e toata lumea, sau doar tailanda? e posibil sa fiu atat de naiva sa nu ma prind pana acum ca toata lumea se drogheaza in afara de mine? si fac o paranteza aici, apropo de ofensatul tailandezilor cu nuditatea: e ok sa porti tricou cu kate moss care arata degetul si e topless, e ok sa vinzi, vorbesi despre si sa consumi droguri toata ziua buna ziua, oricand si oriunde (intr-o tare in care te condamna la moarte pt posesie de droguri sau vanzare), e ok sa vinzi sex la kilogram - dar doamne fereste sa stai topless pe plaja!!!

oricum, am aflat de la cei trei un lucru foarte important si nostim: plaja ideala se afla la cinci minute de mers pe jos de casa mea: e frumoasa si nu e nici dracu. si nici nu tre sa dau bani pe taxiuri

intre timp

2010-01-21T06:51:00.000-08:00

da, intre timp eu am facut o calatorie spre casa de nu mai putin de 30 de ore, in care nu prea am apucat sa pun geana pe geana, cu trenul in care ma trezea stewardesa sa-mi dea de mancare sau cu avionul care era ca rata de buzau, intarziase 3 ore si ne zdruncina in ultimul hal, asezata pe ultimul rand ca recidivistii, langa o tanara grasuna care sforaia fara grija si bea coca cola pe stomacul gol. am vazut de 2 ori un film cu michael jackson si o data cartea junglei. cel mai rau zbor de pana acum. Unicul avantaj - am citit o carte intreaga, Kurt Vonnegut Deadeye Dick. radeam singura. e perfecta

iar acasa, probabil, in timp ce juju era (presupun) apostrofata pentru expunere indecenta (hahahaha), am primit in sfarsit si primele comentarii - domne, ai mancat numai creveti. ei bine, da frate, putin mi-a pasat de serpi fripti sau cafea digerata de pisica sau alte delicatese locale, as manca incontinuu numai si numai creveti, in toate formele si culorile, cu conditia ca ei sa fi incetat din viata relativ recent.
dar, pentru cine nu suporta vietuitoarele marine, unde scrie crevete se poate inlocui cu pui, porc, vita, ciuperci, dupa pofta inimii.

vor urma poze cat de curand

samui

2010-01-18T18:55:00.000-08:00

dimineata m-a trezit receptionerul ca vine masina in 10 minute, asa ca am sarit buimaca si somnoroasa din pat direct in haine si am iesit pe usa in exact 5 minute. ( pai da, daca-ti pui telefonul sa sune la 6 dimineata ar trebui sa te asiguri mai intai ca 6le lui e pe acelasi fus orar cu 6-le tau)

mai intai un jeep intr-un loca. acolo mi se da alt bilet si plec cu o camioneta in alt loc. dar inainte de apleca, astept vrei juma de ora, impreuna cu doi baieti interesanti care se indreptau spre koh phangan, si care-si petrecusera noaptea in protul cu feribotul de noapte care s-a cancelat in ultimul moment. david are 24 de ani, e foarte inal, saten, cu par scurt si e extrem de politicos si bine crescut, e foarte zen - chestie subliniata si de tatuajul enorm de pe antebratz : "only god can judge", traieste in thailanda de aproape 4 ani, se intretine trimitand acasa in suedia diverse bunuri ( de la genti de scuba pana la farmaceuticals - whatever that may mean) - deci face un fel de bijitza. are un contract de leasing pe 150 de ani pe o bucata de pamant pe care are o casa - dar care legal nu-i apartine ca nu e cetatean tailandez. de fapt asta e si motivul pt care ambii baieti au asteptat feribotul: au fost in malaezia pt visa run ( tre sa iesi din tara periodic ca sa ti se reinoiasca viza)
celalalt baiat e un rus, nu stiu cum il cheama ca nu era la fel de prietenos ca david. e foarte slab si el, blond si cu parul mai lungut, cu fata de poet ( daca e rus, cum altfel), traieste in tailanda de un an intr-o casa cocotata pe o stanca cu vedere spremare in nordul insulei phangan. anul de stat in tailanda se va termina intr-o luna, apoi urmeaza sa plece probabil undeva la munte prin rusia. are un job cu multa munca pe calculator, deci poa sa steaunde vrea muschiu lui. singura lui problema: cand ai un job in care nu tre sa mergi la birou, e cam greu cu disciplina: nu ai chef sa deschizi calculatorul, nu ai chef sa muncesti cand esti pe o insula tropicala, etc

in final, dupa un al treilea transport de data asta cu un autobuz si si mai multi pasageri, ajungem pe barca

pe barca iti dai seama din prima cine pe care insula merge: aia mai albi, pufosi si cu fetze cuminti, civilizate, plicticoase si neinteresante - aici ma incadrez si eu si bruce willisul de ieri cu fiica cu care ma intalnesc iar - merg spre samui. aia interesanti, cu fetze nomade, dure, bronzate si tacute o iau spre phangan. e si un domn peste 50 cu rasta, par alb lung si barba, un fel de ovidiu, zici ca e un pirat dintr-un film

ma cazez in lamai in primul bungalow si o iau la picior mai intai, apoi iau un sangthaew in statiunea de langa. e dragutz, dar cum se lasa seara, aceeasi nebunie ca peste tot: tarabe cu toale, restaurante, occidentalui mai mult sau mai putin timizi sau frustrati care au venit la futut tailandeze sau tailandezi. dar am parte si de ceva hilighturi: un masaj deosebit de reusit de 2 ore, o cina cumparata la punga din piata ( pe care mi-au gatit-o in fatza mea si a fost nemaipomenit de buna), si niste poze cu transsexuali imbracati foarte decorativ

maine o iau inspre phangan

surat thani province

2010-01-18T18:44:00.000-08:00

de cum aterizezi in orice oras sau sat din asia, te napadesc tot felul de oameni sa-ti propuna taxiuri, bilete sau cazare. in general, tre sa fi fraier sa accepti propunerile de la sosire. am luat deci un mic bus portocaliu spre oras ( trenui te lasa intr-un orasel mai mic, la vreo 14 km de surat thani), care s-a umplut pana la ultimul atom de oameni si bagaje. am facut cunostinta cu un cuplu de americani ( credeam eu, apoi am aflat ca erau tata si fiica). tatal de o asemanare izbitoare cu bruce willis, doar mai mic de statura ( cred, ca nu l-am cunoscut pe bruce personal inca), si mult mai pampalau, fiica - enorma si mi se parea la inceput ca e de o varsta cu mine, dar probabil era mai tanara.
doamna din autobuz ne-a coborat la o agentie care vinde bilete spre samui, dar ne-am prins repede ca e pe genul tzeapa. au mai aparut si niste australieni, dar dupa ce l-am zis in ce directie e portul eu m-am separat de ei pt ca erau panicati, dezorientati si un grup prea mare pt mine. am hotarat sa raman in oras peste noapte, era trecut de 6 deja si oricum nu-mi doream sa bajbai noapte prin vreo insula in cautare de cazare.

m-am cazat intr-un mic hotel cam uratzel de unde mi-am luat si bilet de barca pt a doua zi, am facut un dus in sfarsit dupa o scurta plimbare prin oras, mi-am cumparat niste fructe si am lesinat de somn

spre sud

2010-01-18T18:17:00.000-08:00

dupa cum stiam si ma asteptam, calatoria cu trenul din chiang mai spre bkk urma sa fie groaznica din cauza aerului conditionat: polul nord si viscol. colac peste pupaza, vizavi de mine un batanel antipatic si complet dizgratios, cu un ras de ciocanitoare in curs de inecare (inspira cand radea in loc sa expire). cred ca venise la futut in tailanda - sau mai degraba in amintirea vremurilor in care mai putea sa. si suflat bezele pe geam cu cele doua tailandeze care l-au condus la gara (bleah!!!), iar dupa ce a pornit trenul a mai sunat (si a vorbit tare, sa-l stie lumea de starfuck)o tailandeza in bkk sa-i spuna ca ajunge maine dimineata si ne vedem maine darling ( si mai bleah)

m-am infasurat bine si am inceput sa citesc, dupa care mi-am comandat o bere si cina. dar nici nu am apucat sa inghit cina, cand batranelul a decretat ca vrea nani la 8 seara, deci a trebuit sa ma cocot in patul de sus

somn chinuit, am inghetat atat de tare incat mi-ar fi prins bine o dezghetare soc la microunde daca as fi avut timp, dar din pacate trenul a intarziat mai mult de o ora jumate si nu am mai avut timp nici sa ma incalzesc, nici sa beau cafea. am fost bucuroasa totusi ca am prins legatura spre surat thani

alt tren, alt frig. (ma intreb daca o sa mai pot face copii)
am hotarat totusi sa adopt o atitudine budhista si renunt la atasementele pe care le am fata de obiceiurile mele de fata batrana si mi-am pus niste sosete in slapi. am baut cu mare curaj, perseverenta si spirit zen cafeaua propusa de liniile ferate thailandeze de sud, desi avea gust foarte pronuntat de mucegai, si orium ar fi fost groaznica conform oricarui criteriu. cand a mai trecut odata stewardesa i-am cerut putin ceai, iar ea mi-a luat cana in care mai era un deget de cafea si mi-a turnat zambitor ceai peste cafea. eram atat de resemnata si de zen,incat nici macare nu m-am mirat, mai degraba m-a amuzat situatia. si as fi baut amestecul, dar ceaiul avea gust de mucegai si mai pronuntat. ( pe linia de sud meniul servit - pe care ti-l dau ei, nu il alegi tu - e inclus in pretul biletului - deci calul de dar....)

sudul thailandei e foarte pitoresc, imi aduce aminte intr-un fel de vietnam: foarte multa mizerie dar si multa culoare, saracie lucie pe alocuri, dar frunze verzi si grase de palmieri si oameni veseli imbracati in haine viu colorate cu trei numere mai mari, mamici rabdatoare asteptand in gari mici cu copilul in brate, tufe atent ingrijite de flori roz, stauete de tigri, elefanti, zeite hinduse, altare mici in orice gara, cat de mica, taxiur roz si portocaliu tipator si oameni pe motocicleta asteptand la bariera, canale cu case de o parte si alta, haine tehnicolor agatate la uscat, postere galbebe peste tot (galbenul e cuoare de baza aici)

spre sfarsitul drumului jungla a devenit din ce in ce mai deasa de-a lungul sinei de tren, aerul de afara din ce in ce mai fierbinte si mai umed (simteam asta doar prin geamul de la buda, ca in rest vuia aerul conditionat, of course). oamenii din tren mai mult localnici pasnici, zambitori si cu fetze cinstite.
trenul a ajuns relativ la timp in surat thani ( adica doar vreo 20 min intarziere). ceea ce insemna ca eram pe tren de 24 ore

prin Chiang Mai de capul meu

2010-01-16T07:51:00.000-08:00

Exact cand ne reglasem cat de cat, Juju incepuse sa bea bere si eu sa respir fara aer conditionat, a trebuit sa plece cu o zi mai devreme, ca nu mai gasise alt bilet la tren. La 4 am livrat-o pe madam la trenul spre insulele exotice din sud si am ramas sa petrec o zi jumate in Chiang Mai numai si numai eu. Stiu ca o sa se strambe cand o sa citeasca, dar cred ca ne bucuram amandoua de despartirea drumurilor. (j: nu m-am strambat, am zambit amuzata:)

Deci, libertate totala la combinatii, in perfect stil tailandez. Mi se par oricum cei mai deschisi la minte dintre toti asiaticii. De la gara m-am dus glont la primul loc de inchiriat biciclete si mi-am luat una, la care baleam de multe zile. 1,2$ inchiriatul (pe 24h) si 30$ garantia. si am luat-o razna prin oras cu mare pofta, pe stradute si prin traficul cu circulatie pe stanga, pe bicla nu se simte diferenta. Nici nu mi-am dat seama cand au trecut 3 ore. Desi jurasem sa nu mai vad piata, m-am scapat la silver market, cica as fi gasit numai chilipiruri. As. Teapa. Preturi mari si lucruri similare de la o taraba la alta, neinteresant, mai ales daca compar cu ce era in cambogia sau laos, unde era si nesimtit de ieftin. In schimb am cumparat niste lingurite de lemn de la oameni cu disabilitati fizice si mentale. Dupa care, pe aceeasi mana, m-am dus la masaj facut de orbi, foarte aproape de casa. Salon luminat aspru cu neon, faianta pe pereti si pe jos gen dispensar, 3 ventilatoare montate in tavan, vreo 6-7 paturi cu musama albastra si cativa orbi care trancaneau intre ei si confectionau niste figurine oribile din margele. O doamna vazatoare m-a repartizat pe un pat la strada si m-a intrebat daca am vreo problema de sanatate, astfel ca maseuza sa ma apese pe niste puncte anume sa mai remedieze din problema. A fost un fel de masaj medicinal, fara nici un pic de intimitate, mi-a fost cam jena sa ma uit in ochii femeii care zburau aiurea. Cand sa platesc (costa 150bht - 5$) aveam doar o hartie mare de 500. Mi s-a simtit panica in glas cand am dat-o. Dar ce sa vezi, dupa cateva minute de asteptare, ca ei se misca fara graba, orbii mi-au dat restul exact, n-am inteles cum, ca doamna vazatoare nu mai era acolo.

Imi place de exemplu masa la care stau dimineata la cafea si scriu in caietel. Are suportul unei masini de cusut Singer (toate mesele de pe terasa sunt la fel). Dimineata vecinii pensiunii agata langa terasa o colivie cu o pasare motata care mananca dintr-o jumatate de castravete si ciripeste intruna. Ies de la hotel si ma duc la 20m distanta la alt hotel (pensiuni, mai exact) sa mananc salata de fructe cu iaurt si cafea, pentru mine sanatate curata, pe Juju au distrus-o. Un espresso bun in zona e mai greu de gasit, majoritatea fac cafea la ibric dulce si subtire, ceva oribil.

Ei, si azi e ultima zi. Planul e sa ma plimb pe bicicleta fara plan pana pe la 5, cand am ora la masaj cu aburi si ierburi, ultimul rasfat.

Curs de gatit tailandez la Chiang Mai

2010-01-16T07:35:00.000-08:00

sau Shieng maai, cum zic astia indulcit, au o limba tare draguta.
Cursul tocmai ce la-am terminat (pe la 2, acu e 11). Pe simplu, gatit cateva feluri de baza, alea pe care le si mancam cel mai des aici - spicy papaya salad, supa tom yum, mango cu sticky rice, green curry si inca ceva. O doamna simpatica ne-a plimbat prin piata, ne-a explicat diverse ierburi , orezuri si legume. Din nou am mers pe mana Juju la oameni, si asa am reusit sa avem un grup mic, doar de 3 studenti. Daca era dupa mine, eram sigur 10 si nu se ocupa nimeni de noi cum trebuie. Asa in 3 a fost chiar intim si prietenos (m-am intalnit cu profa mai pe seara prin oras si ne-am pupat). Mai era o daneza cu noi, frumoasa si perfecta la trup dupa 3 copii. N-am gatit noi cap-coada ca pierdeam timpul, unele chestii erau deja taiate. In Laos anul trecut am taiat noi tot, dar si mancarea era mai complicata.
Ingredientele de baza sunt cateva, nelipsite - lemongrass, ghimbir tailandez (nitel mai aromat decat ala normal, si mai roz), ceapa verde+coriandru, sos de peste, zahar de palmier, frunze de kaffir (ca gust similar cu coaja de lime), ardei iuti si nelipsitul cubulet knorr, fir-ar sa fie. deci am aflat oficial sursa pungulitelor de sub ochi.
A iesit bine si gustos tot ce am agtit noi acolo, si la 2 am terminat, cu tot cu pauze si plimbare in piata. De fapt fiecare fel de mancare nu dureaza mai mult de un sfert de ora, hai jumate, daca pui la socoteala si curatatul/taiatul.
Am facut padthai special, ca sa vad daca ce am facut eu la bucuresti era cat de cat aproape. Nu prea spre de loc. In nici un caz nu pun sos de tamarind dulce, cum se gaseste la noi, trebuie acru si cu putine paste, nu un pachet intreg. Era mult mai simplu decat credeam. Normal ca nu am tinut minte ordinea, dar am primit un caietel cu retetele. Le voi pune in practica, pentru ca mi-am achizitionat din piata niste lucruri esentiale.

alte impresii despre Pai

2010-01-16T07:20:00.000-08:00

Bai, in Pai am vazut niste baruri foarte foarte bine ca atmosfera si aranjament, printre cele mai misto vazute in general, dar in nici un caz design minimalist, in tailanda mai greu. Bar cu hamace, bar cu scaune si lampi din 60-70, bar cu bancute si perne si rafturi ticsite de carti pe pereti, fiecare incearca sa fie cumva diferit, desi vand acelasi lucru. Sau cum zic astia pe aici Same same but different. Berea e buna, vinul e groaznic, bag in box, inca nu au ajuns la subtilitati. In schimb pe 100 de metri de baruri am vazut in fiecare cate un cantaret sau o trupa mica zdranganind la chitara. In ghid zice ca Pai are o scena muzicala bine dezvoltata. E cam mult spus scena muzicala. Dar nici nu pot sa emit opinii numai dupa ce am vazut 3 "trupe" - o tailandeza frumoasa canta ceva gen Nora Jones, o trupa mica de tailandezi care nu sunau rau (daca ajunsesera sa cante la barul ala ultracentral) dar nu cantau nimic original, si alta trupa in alta parte, care erau varza, dar castigau la simpatie, chitaristul ne tot zambea larg, cu niste dinti impecabili. Am apreciat efortul, dar nu cred ca ajunge nimeni celebru incepand sa cante in Pai, mai degraba s-ar retrage dupa o lunga activitate nu foarte plina de succese. Hai ca nu vreau sa arunc cu cacat, oraselul are aerul de vacanta perfecta, n-ai mare dar ai in jur niste cascadde unde sa te balacesti. Nimeni nu se grabeste si lumea iti zambeste sincer. Am murit de ciuda ca nu stiu sa merg pe motoreta. Pare simplu si costa 3$ pe zi, honda Dream, automata. Vroiam sa incerc, dar am vazut multi in carje. Neah. Alta data.
N-am mers nici la triburile long neck, aia cu inele pe gat, era drumul lung si intoarcerea spre Chiang Mai dura 8 ore pe serpentine. Pentru Juju complet nepotrivit.

Pai - drumetie in jungla tailandeza + pedichiura la fish spa

2010-01-15T07:50:00.000-08:00

Am plecat la Pai cu microbuzul, 136km, dar 3 ore de mers pe serpentine abrupte. Am ajuns intr-un satuc cu 5 strazi si 2 semafoare in care zbarnaiau lenes cateva motociclete si se plimbau abulici turisti nomazi topiti de caldura. Si oraselul asta e tot o baza pentru excursii in muntii din apropiere. Un fel de 2 mai/Vama, dar imaginati-va serviciile cum trebuie, oameni zambitori, mancare buna si ieftina la fiecare 5m. Grosul vizitatorilor se urca pe motorete si pleaca pe la triburi, pe la pesteri si cascade. Chiar si aia cu par alb in cap, hippiotii batrani. restul isi bucuiesc ture organizate cu ghid de una, doua sau 3 zile in jungla, unde te plimbi sau mai inveti si cateva tehnici de supravietuire, adica sa-ti faci mancare de bambus, furculita de bambus, pahar de bambus, foc de bambus, etc de bambus.
Noi am cautat un loc unde sa dormim civilizat, am mancat babaganush tailandez deosebit de bun, dar fara legatura cu originalul, si am iesit sa ne cautam o excursie. Ne-am luat una cam de pensionari, adica doar de o zi, dar s-a dovedit ca nu ne trebuia mai mult. Am ales ghidul pe flerul lui Juju, ca ea simte oamenii de departe mai bine ca mine, si am ales bine, un nene care nu tipa in gura mare ce excursii tari face el, vesel si vorbaret, abia asteptam sa vorbim despre diferentele dintre tari. Mr. Somsak. 57 de ani. se tinea foarte bine si stia o gramada de plante si copaci prin padure, care puteau fi util la nu stiu ce remediu.
La 8.30 ne-am infiintat in fata micii agentii, care continua in spate cu casa omului, si l-am cunoscut si pe al 3lea excursionist de o zi, Klaus, un neamt din Munchen, care a parut interesant la inceput, dar apoi ne-a plictisit groaznic. Am mers cu masina, o toyota Hilux model vechi, sau ceva similar, prin zona se circula cu masini de la hilux in sus, ca si capacitate zic. am lasat masina intr-o curte, si am luat-o la picior. In rucsaci (rucsacuri?) ne impartise dl. Somsak cate o punguta cu orez cu legume gatit de nevasta-sa de dimineata si o sticla cu apa. Pe drum ne arata diversi arbusti, arbore de cafea, de mango, floarea soarelui mexicana, nu stiu ce frunza anti durere, alta floare anti mahmureala, alta frunza, collodium, pe care daca o mananci si are gust amar inseamna ca ai malarie, daca n-are gust esti ok, taca taca vreo 2 ore si ceva, am mai sarit peste un paraias, am trecut prin niste orezarii uscate,am vazut un cuib de termite unde am facut calculul cu mr. somsak ca o regina termita care traieste 20 de ani produce 140 de milioane de termite in viata ei, termite obisnuite care traiesc 6 zile. am ajuns la niste oameni intr-un sat cu cateva case ridicate pe picioare, cu podele de bambus si pereti de bambus. Am intrat la o familie in ce se cheama sufragerie, ne-am asezat pe jos, ne-am zambit, am mancat orezul, am tavalit un motan negru lipicios, am cumparat un fular rapidist de la doamna, ca mi-era jena sa nu-i lasam nimic pentru bunavointa, si am plecat cu nenea din sat intr-o pestera. mult spus pestera, ca nu cred ca am mers mai mult de 50m, cat a tinut torta. dar am pozat 2 lilieci si ne-am strecurat gratios printre stanci. o plimbare prin padure la predeal e cam la fel, mai pune mult colb rosu si o caldura groaznica. vreo 5 ore tot am umblat, palavragind cu nenea somsak. seara eram rupte.

Dar am incercat ceva cu adevarat local - pedichiura cu pestisori, Fish Spa. Mai exact, iti vari piciorusele pana la jumatea gambei in niste acvarii cu pesti micuti, care iti mamanca toate pielitele si ce mai ai mizerabil pe picioare dupa ce umbli in slapi prin praf. In primul minut am crezut ca innebunesc, ma gadila groaznic si chitaiam ca o gaina isterica. Dar m-am calmat si am lasat pestii sa manance linistiti, senzatia e de furnicatura-gadilatura continua. un fel de cizmulita de pesti care te ciupesc putin si des. si mi-au facut niste gladiole extra. Picioarele de tractorista acum aveau piele fina de copil. Suna groaznic, dar dupa ce am studiat pedichiura diversilor baieti cu care am mai stat de vorba, am inteles ca e necesar, mai ales la barbati.

Zborul gibonului in jungla

2010-01-14T04:06:00.000-08:00

Adica Jungle flight. Eveniment, scrie si Juju in paralel, deja mor de curiozitate.
Ne-a colectat microbuzul la 8 jumate, apoi a mai colectat inca vreo 6 doritori din alte pensiuni, apoi am mers cam o ora, din care jumate pe ce s-ar numi drum forestier tailandez. adica o straduta ingusta in serpentine scurte si in ac de par, si in panta de cel putin 15 grade, asfaltata, cu mai putine gropi decat o strada din militari. Se claxoneaza preventiv in varful fiecarei serpentine si se merge incet. Poate de-aia merg astia fara casca pe motor, pentru ca nu se ataca nimeni, nu isi taie fata, nu se injura. Dar o si mierlesc, nu e viata chiar asa roz.
Am ajuns la o baza, o cabana de lemn unde misunau niste catelusi simpatici si tavaliti in praf, ne-am scris datele pe o hartie, ne-am echipat cu un ham de alpinist si cu casca pe cap si am pornit. Erau mai multe grupuri, noi eram vreo 8, altii erau mai multi, neplacut pentu ca pe cablurile din padure te dai unul cate unul, maxim doi, si astepti foarte mult sa-ti vina randul. Ne-au facut un scurt instructaj umoristic, s-au prezentat ghizii: Boston, So, Jack Sparrow, James Brown, Charlie, Aussie, Jackie Chan, si inca unul. Si am dat drumul la treaba, huta pe cabluri, un tarzan mai modern. Foarte tare ca senzatie si siguranta maxima, ca nu ai voie sa pui mana pe echipamentul de pe tine. Zbori de la un copac la altul, la vreo 50 de metri inaltime, pe distante de la 30m la 200 si ceva. Cobori scarite construite in jurul copacilor, cobori pe franghie in rapel (corect spus?) ca alpinistii.
Ce a fost mai distractiv la grupusorul nostru a fost ca unul din ghizi a pus ochii pe mine. Hahahahaha, am rupt o inima de tailandez, sa zicem, am murit de ras. Intai a luat-o pe Juju la intrebari daca am prieten, apoi tot statea sa ma prinda, ca te ia in brate cand vii cu viteza de pe cablu si aterizezi pe baza suspendata in copac. Apoi ne-am dat pe un cablu impreuna, tinandu-ne de mijloc, la altul mi-a prins carabina la spate si am zburat cu capul inainte si tanarul ghid tinandu-ma de picioare, un fel de roaba in zbor, o pozitie dintre cele mai ridicole, dar in asia simtul ridicolului e subtire, ce conteaza. Cert e ca n-am mai scapat de el. Ne tineam de mana sau la brat, ma masa pe umeri, ma ruga sa-l astept, ma scotea din rand si ma ancora in alta parte ca pe un catel in lesa, ca sa stau cat mai mult cu el si imi zambea intruna. Bineinteles, se mai si scalambaia pe cabluri cu capul in jos cu colegii ghizi ca sa se mai veseleasca si restul grupului. Vreau sa va zic ca erau acolo 4 oameni de 60 de ani si mai mult Am apreciat-o foarte mult pe o doamna singaporeza de 60 de ani care desi nu mai putea, a rezistat pana la sfarsit, si pe un nene mai batran care fusese graphic designer pe vremea cand computerele ocupau o camera intreaga. Mai erau niste studenti americani insipizi, o canadianca de 21 de ani care calatorea 6 luni, un scotian pitic si simpatic obsedat de tailandeze, lume amestecata. Micul So nu m-a scapat din ochi toata ziua si se tot lipea de mine ca o pisica. Ne-am luat in brate la final si am schimbat mailuri si telefoane, dar degeaba, ca in tailanda vad ca nu pot suna un mobil tailandez de pe al meu, nu ca as fi vrut neaparat sa-l mai vad. Avea unghiuta, deci atractie zero. Prietenul lui, Jack Sparrow era gheara pe Juju, cu 2 capete mai inalta ca el. Your friend very sexy imi zicea mie. Dar Juju n-a fost asa prietenoasa si moale ca mine.
Toata distractia - vre0 60-70$ de caciula, merita fiecare cent, cu sau fara cuceriri locale.
Fidapliii - hlizeala generala intre ghizi, ca legau cuvintele stricat in engleza tailandizata - Feet up please. A trebuit sa intreb ce inseamna, ca ultimul prost si m-am simtit si mai prost cand mi-a tradus prietenul meu de o zi.

wiiiiiihhhhiiiiiiiii!!!!!

2010-01-14T03:40:00.000-08:00

se cheama flight of the gibbon si e cea mai misto chestie pe care am facut-o in vacantza pana acum, ca dovada ca m-am hotarat sa scriu si eu in sfarsit
am tot vazut in chiang mai niste postere cat casa cu coltul ochiului pe care era ceva verde si si scria flight of the gibbon, dar nu le-am acordat atentie. pana cand la un moment dat am luat mai multe flyere din holul guesthouseului si printre cursuri de gatiti si trekuri in jungla era unul din asta printre ele. am studiat mai atent sa vad ce naiba mai e si asta, si iata explicatia oficial din flyer: zbori ca tarzan, sau ca oamenii de stiinta din amazon din copac in copac. hmm, interesant, imi zic eu, si nu a trebuit sa-i zic de doua ori ionicai, ca a fost si ea de acord sa incercam dracia.

dam comanda, si a doua zi dimineatza vin unii, ne duc in padurea tropicala cu copaci de sute de metri. acolo, ne asteapta o gasca de baiet simpatici tailandezi cu nume de scena gen jack sparrow, james brown etc, iti pun un ham pe tine si o casca si te duc pe un ponton fixat pe un copac. iti agata hamul pe o sarma si tu aluneci in urmatorul copac. iti explica ei cum sa-ti tii cracii, cum sa franezi cu un cirlig dintr-un lemn foarte dur daca prinzi viteza prea mare. si tot asa, zbori dintr-un copac in altul, la niste zeci sau chiar o suta de metri deasupre solului pe alocuri. unele sarme sunt si de 300 m. la inceput putina panica sa nu ma fac de ras, dar dupa prima alunecare, de vreo 20 m, am vazut ca nu e greu si nici periculos, si am inceput sa ma distrez. e o senzatie foarte misto, mai ales pt ca desi esti foarte sus, agatat intr-un singur punct si aluneci cu viteza, e foarte safe, si nu are ce sa ti se intample decat daca pui mana pe sarma pe care aluneci. grupul a fost destul de marisor la inceput si trebuia sa-i astepti pe toti pana sa te expedieze baietii tailandezi in urmatorul copac, dar pe parcurs s-a rarit, ca nu toti au platit pt toata ziua.

ionica si-a gasit si un admirator, unul din junii locali care ne vedeau de grija prin copaci. ma intreaba la un moment dat: unde e prietena ta? a ramas mai in spate, in celalalt copac. aha. e foarte frumoasa, da, zic, asa e. are boyfriend? nu. aha .

peste vreo inca doi copaci, ma intreaba un alt june, cu vreo doua capete mai mici decat mine, aceeasi treaba (cred ca de proba) acelasi raspuns. da tu ai boyfriend? nu. pai de ce? pai ca sometimes you do, sometimes you don't. apare si junele ionicai, apare si ionica, si de data asta ramanem noi doua lasate la urma de cei doi si cand sa o expedieze pe ioana in urmatorul copac, tanarul So ii zice, hai ca vin si eu cu tine

variatii la alunecarile dintr-un copac in altul au mai fost si niste caderi in gol oarecum, de genul ca te lega de ham, si te lasa sa alunci in jos brusc prin gaura din podea ( asta s-a intamplat doar de 4 ori), cu ultima cadere de 40m. e foarte ciudat, dar misto. daca te vedea ca esti mai speriat sau mai viteaz, se distrau baietii lasandu-te sa cazi cu viteza mai mare, sau te legau cu fata in jos, si nu pe genul scaunel, ca sa fie mai scary. era. dar mie mi-a placut foarte tare.

mai pe la a doua parte, dupa ce la o alunecare iar ne-au lasat ultimele doua tinerii taiandezi, si dupa ce ioana iar a decolat impreuna cu noul boyfriend for a day (intr-o pzitie ciudata: si anume ionica agatata cu spatele de sarma si cu fatza inspre golul de zeci de metri de sub ea, iar boyfriendul o tinea de craci pe genul roaba ca sa poata ioana sa faca poze, ca urma o sarma lunga de 300m) ma intreaba tanarul pitic cu care avusesem conversatia mai devreme. vrei sa vin cu tine la alunecarea asta? eu zic nu, ca-mi place sa merg singura. aha, so this is why you are single, concluzioneaza el. poate ca avea dreptate:)?

oricum, ziua a fost atat de misto, incat ne-am gandit ca poate mai dam odata 70 usd si mai facem odata smecheria, de data asta fara camere la noi. ramane de vazut

si m-am prins si de ce se cheama flight of the gibbon: baietii aia din jungla alunecau ca maimuticile pe sarma, in orice pozitie ai fi putut sa-ti imaginezi: cu capul in jos, pe laterala, facand minicoregrafii dintr-o parte in alta. ca niste maimute

as mai fi vrut sa scriu de revelionul din hong kong, ca a fost misto, despre hue cu frumusetea orasului si mirosul de iarba si despre plimbarea de o zi cu motoreta prin sate, despre pitorescul hoi an si mancarea incredibil de buna, sau despre discutia interesanta cu studentul monk de la manastirea budhista din chiang mai, dar asta m-a lovit atat de tare si d neasteptat ca si scufundatul de anul trecut din phi phi

probabil voi adauga niste comentarii de parazita ce sunt la ce a scris deja ioana

Chiang Mai, in nordul Tailandei

2010-01-14T03:31:00.000-08:00

Cum ziceam, caldura torida. Orasul in sine nu e foarte interesant, are un oras vechi unde e balamuc, plin de pensiuni si arata a statiune de vacata, ca si phiphi island aul trecut, dar fara mare. Ne-am tot intalnit cu cei doi americani (de fapt erau 3, dar al 3lea era asa de stramb la fata ca nu-mi face placere sa-l mentionez) care ne-au zis ca si-au inchiriat motociclete si pleaca a doua zi spre Pai, ceva mai la nord. Ei sugerasera o invitatie, dar cred ca era mai mult din politete, nu cred ca le-ar fi placut doua mofturoase in carca. era duminica si incepea o enorma piata de strada in centru, vroiam sa o iau la cercetat pe indelete. M-am pierdut de Juju timp de vreo 4-5 ore, piata aia era cam cat 3 mall-uri extinse pe orizontala, mare rau. u numai pe o strada, ci si pe strazi laterale si curi de temple. Nu mai enumar ce vindeau aia, dar la final eram rupta. Pe mijlocul strazii, pe peticute de covor performau niste oameni cu disabilitati, dansau sau cantau la instrumente, intr-o fosgaiala ca la metrou unirii la 9 dimineata. Am gasit-o pe Juju pe strada, turbata de furie, sau semi-turbata, ca n-avea nici heie, nici nu stia sa ajunga acasa, n-avea nici telefonul in traista, ea epuizase piata in 3 sferturi de ora. Eu nu mai vreau sa vad piata de acum inainte, mi-am facut plinul pe 1 an. Ne-am reconciliat la o cina tarzie la o terasa.

A doua zi ne cam puneam intrebarea ce naiba facem, ca de stat in oras nu prea e de stat. Lumea il foloseste ca baza de plecare in excursii pe munti. Juju a descoperit un pliant cu Jungle Flight - adica sa te dai pe cabluri in padure. Cat am mai zabovit eu pe net, ea a antamat trebusoara pentru ziua urmatoare. Dar aunci pe loc ne-am decis sa plecam pe jos pana la nu stiu ce templu ca sa stam de vorba cu calugarii budisti. Se cheama Monk Chat. Habar n-aveam ce sa-i intreb, speram sa am inspiratie pe moment. Greu de mers pana acolo in plin 40 de grade, dar am gasit locul si ezitam. Treceau calugari pe langa noi si ne intrebau How are you, You want monk chat? a, hai, am zis cu juma de gura, dar ne era cam jena sa plecam, asa ca am intrat, ne-am scris numele intr-un caiet si ne-am asezat la o masa rotunda cu doi monksi tineri.
Si discutia s-a legat usor, usor, ce bine ca monksii sunt antrenati sa faca conversatie si nu se sperie usor de momentele de stanjen. Am ajuns sa vorbim fiecare cu cate unul din ei, Juju a luat o directie mai spirituala, eu am inceput sa-l intreb daca se uita la televizor sau la filme, daca are frati sau surori, cum era cand era mic, de unde e, ce facea inainte de a fi monk, ce sanse avea daca nu se facea monk, etc. L-am intrebat care-i treaba cu arsul banilor la vietnamezi (ard la temple si altare bani trasi la xerox) - mi-a zis ca ii ard ca sa nu aiba grija lor, si nu cred ca se referea la dorinta de a avea asa multi incat sa nu le porti de grija, mai degraba ca sa se detaseze de lucrurile materiale.
Si da, se uita la tv, la stiri, dar am vazut ca stau si pe internet (anul trecut in Laos), joaca fotbal, si pot sa si fumeze (Juju a vazut unul). La filme nu se prea uita, desi el avea pe masa o carte cu povestiri sf I Robot. L-am intrebat care-i treaba cu arsul betelor daca nu esti budist. Mi-a zis ca budismul nu are legatura cu dumnezei, e vorba strict de a ajunge la un nivel de intelepciune in care nu mai ai sentimente extreme (ura, pasiune, satisfactii) care iti creeaza dependenta, nvel in care nu mai esti posesiv, in traducerea mea libera este nivelul maxim de bun simt. Trebuie sa ai ganduri bune cand arzi bete, nici macar nu cred ca e vorba de dorinte (imi doresc sa am ceva...).
Mi-a zis despre calugarii budisti care se retrag in padure sa mediteze ca isi toarna apa in mancare, ca sa-i strice gustul, sa nu devina dependenti de vreo satisfactie. Manastirea asta unde stateam de vorba era o universitate budista, ei erau la scoala, pentru cat timp doreau, iar dupa ce absolveau, puteau sa devina profesori sau puteau sa renunte la budism si sa-si vada de viata in continuare. Ma rog, subiectele abordate de ei erau cam standard, dar am reusit sa radem mult in acea discutie. Zicea sa-i dau un semn daca trec prin Luang Prabang, in Laos in urmatorii 2 ani.
Era sa uit ca mi-a povestit cum isi contempleaza ursoaica din buda si se gandesc oare de ce am facut asa mult. Umor de monk. 23 de ani, nascut intr-un satuc din nord, de la granita cu Laos, a ales la 15 ani sa se faca monk, altfel taia lemne in padure.

Dupa doua ore de discutii intelectuale am sarit intr-un tuktuk la un stop si fuga la masaj ca aveam programare. Am facut amandoua masaj tailandez din ala cu stretching si apoi unul cu ulei. Am prins o grasuna care radea si chicotea de fiecare data cand ne uitam ochi in ochi, iar de masat, a facut bland si apasat, bine, zic eu.

Tailanda, iar

2010-01-11T07:45:00.000-08:00

In Bangkok a fost lejer, ca intr-un loc pe care il cunosti. Ma rog, nu cunoastem nimic de fapt, dar era cat de cat familiar.
Ne-am instalat intr-un mic restaurant langa gara, intr-o caldura torida cu praf si esapament stil buzesti, si am lalait-o acolo pana la 6 seara cand aveam trenul de noapte spre Chiang Mai. Acum suntem in tren, ajungem dimineata la 7 si ceva.
-------------
Pe la 6 dimineata, trenul s-a oprit intr-o zona muntoasa, ca era ceata groasa si nu putea merge (?). Am mers inapoi vreo 5 minute si am stat. Am prins un bizar rasarit de soare in padure cu palmieri, ceata (nor) si lumina soarelui difuza si rozalie.
In tren s-au asezat in fata noastra niste americani vorbareti, nu spectaculosi pe fizic, dar baieti destepti. Unul din ei inginer calator din NY, altul mai bondoc cameraman in LA, fusese si in Romania acu vreo 15 ani, lucrase cu Media Pro si zicea ca fusese nasol, le ascultau telefoanele si ii faceau la bani. Din vorba in vorba am facut un mic party pana pe la 11, spre disperarea celorlalti adormiti din vagon dar spre multumirea insotitoarei de tren, o tailandeza indesata, care ne tot vindea beri de 4$, si bea si ea cu noi, pe banii baietilor. S-au mai alaturat un cuplu de australieni cam plicticosi si au mai stat la un moment dat si 2 francezi, asa sa piarda vremea.
---------------
Dimineata am ramas sa lenevesc lejer in pat, ca aveam 2 ore intarziere, si nu a venit nimeni sa ne oblige sa strangem patul. Am observat ca pe strazi in sate stalpii de lumina au baterii solare pe ei.

In Chiang mai era soare nebunesc, dar nu umezeala, minunat. Ne-am despartit de baieti, dupa ce ne-am luat mailuri si telefoane, am luat un tuk-tuk si am plecat in cautarea unui hotel. Am cautat cam mult, fara rezultate prea bune. Dar am gasit un locusor interesant, din care ne-am mutat intr-unul mult mai bine a doua zi.
maine dimineata plecam in jungle adventure, pun pariun ca e ceva de pensionari, dar vedem.

Cum se face croitorie la HoiAn

2010-01-11T07:29:00.000-08:00

Deci, cum au iesit pantofii. Sa consideram ca e 8 ianuarie.
Am lalait-o toata ziua asteptand sa ne fie gata pantofii comandati. Am, mai mancat niste spring rollsi la wine bar, cu vinut alb si suc de ananas cu menta, am mai apucat chiar sa-mi comand o fusta de matase verde la una din croitorii, unde tot imi zambeam cu fetele, cand treceam pe acolo. Fusta verde, aia pe care o caut de cativa ani. Eram foarte incantata ca am gasit exact culoarea perfecta. Am facut probe, mi-a luat masurile, ne-am inteles la bani, 40$, cu dublura tot de matase verde praz, un buzunar interior si 2 panglici de prins in talie. Dupa ce am pus totul la cale si am plecat in jos pe strada, a venit mica vietnameza dupa mine pe bicicleta ca cica sa ma intorc cu ea, ca nu are suficienta matase din aia pe care o vroiam si sa-mi aleg una similara. Era atat de similara si totusi atata de diferita. Am luat-o asa, pentru ca dupa o vreme o sa uit ca am avut cu ce sa fac comparatie.
Asa, pantofii, cum ziceam. Ai mei au iesit bine, cu mici exceptii, adica niste ajustari din partea lor care nu erau exact cum comandasem, dar pana la urma i-am luat asa, ca erau simpatici. Plus ca erau facuti pe piciorul meu, nu-mi venea sa cred. Fetiscana aia tot imi dadea coate prietenesti, haide, nu fi trista, ca ti i-am facut bine. Bine, mai e si chestia ca la astia salariul e de 50$ pe luna, deci nu prea are sens sa faci mofturi. Doar daca ce iese e cu adevarat naspa. Acum am in bagaj, turtiti, niste bascheti cu blana scurta imprimata cu zebra, bot verde si sireturi rosii, niste sandale galben isteric si niste cizmoace de matase neagra cu flori colorate. Extravagante in Bucuresti, banale in Vietnam.
Juju a avut bulan sa nimereasca o tuta care i-a luat masurile prost si mult mai mari, si a tot modificat la sandale pana la 4 dupa masa, si nu e foarte incantata.

Seara am luat avionul din Danang (45 de minute cu masina de la HoiAn) spre Saigon, in Saigon am luat o camera in primul hotel in care am intrat, 18$, groaznica, dar decenta (locul era mentionat in lonely planet, dar l-as scoate din ghid, daca ma intrebi), iar dimineata am zburat la Bangkok.

JACUJJI - scria mare cu neon, oferta unui hotel din Danang.

HoiAn 2

2010-01-11T07:04:00.000-08:00

recuperez cat ai clipi. considerati ca scriu pe 7 ianuarie.
HoiAn mi se pare exemplu de turism perfect. Case cu patina originala, pe genul venetian, pretii scorojiti si innegriti intr-un fel natural, iar localnicii pe biciclete si motorete, croitoriile cu haine cu croieli clasice si culori vii scoase in strada vin asa bine impreuna. Taximetristii nu sunt insistenti, in schimb nu scapi de mestesugarii de pantofi. Pantofii si sandalele expuse sunt oribile, niste combinatii bizare dar simpatice. Si chiar asa urate, domnitele din magazine ne-au convins sa ne facem pe comanda cate 3 perechi. Negociezi pretul si materialul dintr-un "pantonar" de culori de piele, normala sau intoarsa, apoi pui piciorul pe o hartie A4 ca sa-ti ia masurile - conturul piciorului cu pixul si niste masuratori cu centimetrul. Si sunt gata a doua zi, chiar daca ii comanzi la 7 seara. Sunt foarte curioasa ce o sa iasa, am investit 88$.
Si daca nu-ti place modelul exact, ti-l ajustezi cum vrei tu. Voi verifica mitul in cateva ore.

Seara am incercat un haute cuisine, recomandat de lonely planet ca fiind miez, Mango Rooms. Un miez foarte scump, un meniu ca alea de la Fifteen din Amsterdam (a lu jamie oliver, pentru cine nu stie), cu 4 feluri combinate de seful bucatar plus un pahar de prosecco, totul 35$. Pentru Vietnam e enorm, pentru o persoana. Pentru orice alta tara europeana sa zicem, e un chilipir. De aia si era plin de turisti batrani si cupluri care nu mai aveau nimic sa-si spuna. Tre sa recunosc ca ce apropus seful bucatar era foarte bun, cel putin crevetii king size prajiti cu susan, sau pieptul de rata cu sticky rice cu scortisoarta si sos dulceag acrisor cu fructul pasiunii. Desertul era mango flambat cu rom si un sos albicios, nu foarte dulce. N-am mai mancat mango cald pana acum. Toate se legau bine si cu prosecco ala. Dar nimic nu a reusit sa egaleze rolls-urile de la wine bar de cu o seara inainte.

M adistreaza engleza vietnamezilor, fara s, fara r, abia inteleg ce zic, daca ma concentrez sa le citesc pe buze. Sixty se zice ticti, dar poti sa confunzi cu fifty/pipti, ca nici pe f nu-l zic prea bine.

Revenind la mancare, e bine sa nu te bazezi pe ideea ca peste tot e bun. Mai iei si tepe. Dar daca ai manca in Romania cum mananci aici la aia naspa, pot sa jur ca satisfactia e maxima.

Pe seara, dupa ce am ars-o nitel prin piete si pe strazi si doamna producatoare si-a comandat 2 perechi de sandale, ne-am oprit sa luam niste apa la o taraba. Doamna de acolo ne-a intrebat asa de curiozitate unde mergem. Noi - la plaja. La ora asta? Pai sunt 5km (pe harta scria 2). Va duc eu. A lasat-o pe ma-sa sa aiba grija de taraba, si a mai luat un baiat cu alt scuter si ne-a dus sa vedem plaja noaptea. Am, bagat piciorutele in valurile inspumate, am fost multumita cu nisipul pe picioare, apoi in drum am oprit la o dugheana cu casti de motorete de unde mi-am achizitionat in graba o casca-sapca cu imprimeu cu bomboane si acadele colorate, foarte vesela si tembela in acelasi timp. Apoi i-am platit doamnei dublul sumei pentru care ne intelesesem, oricum era vorba de 5$, si ea ne-a strans mana bucuroasa.

Ce nu imi place la oras, sau nu am eu dispozitie pentru asta - turistii. Rar o fatza interesanta, tanar sau batran, de baieti zic, evident. La femei nu mi-a atras nimic atentia, standardul e namila australianca sau nemtoaica.

Hoi An

2010-01-08T01:52:00.000-08:00

hai ca scriu varza, in super viteza. unde ramasesem.
Am ajuns la Hoi An pe la 6 si ceva seara, ne-am ratacit nitel, dar i-am zis soferului sa ne lasa intr-un loc cu mai multe hoteluri, dupa ce am presarat putina tensiune in cuplu, pentru ca nu stiam exact ce si cum. Am lasat-o pe madam la o terasa si am luat la pas zona, hotel cu hotel. Toate erau pline si se cam termina strada. m-am intors civilizat si profesional cu 3 optiuni si pentru prima data in istoria expeditiilor am ales varianta ce-a mai scumpa - 22$ camera, mic dejun, net, si piscina la o adica. Corect ca hotel, cu o nota minima de traditional - Vinh Hung 3, asa se cheama.
Am iesit bineinteles intr-o mini cercetare de seara, oraselul pare sa fie foarte frumos, cu case vechi si restaurant langa restaurant, unul mai dragut ca altul, putine cu scaune de plastic. Si pe langa hotelul nostru, de fapt in tot centrul vechi, croitorie langa croitorie alternate cu pantofarie langa pantofarie. Atractia locului e treaba cu croitoria si facutul de pantofi la comanda, cica iti fac astia ce vrei tu, doar sa le arati o poza. Am aruncat un ochi si la pantofi- gheata onitsuka cu talpa fornarina, ca vietnamezii nu fac diferenta.
Am dat o tura si am intrat la un wine bar, cu preturi maricele pentru Vietnam, dar am zis hai. bai, am mancat unele din cele mai bune chestii vreodata. Adevarata bucatarie vietnameza, cu amestec de gusturi la fiecare imbucatura. In sfarsit fresh spring rolls perfecte. Va si zic combinatia: crevete decorticat, salata, menta proaspata, busuioc, mango, castravete, morcov, toate invelite indesat in foita de orez, si facute ca o sarma, pe care o moi intr-un sos de otet cu chili si usturoi. ceva de vis. Si cu un vin alb sec alaturi, cu gust nitel piperat.
Felul 2 - creveti copti in frunza de banana, cu sos concentrat de sare si piper si lamaie (sau lime). Ce sa mai zic de gust, ca am innebunit.
Pentru rehidratare, am bagat si un suc spumos si cremos de ananas cu menta, decoperit de Juju in meniu - genial. Locul ala era minunat, amestec de design si casa veche. Juju si-a luat clatite cu mango, sos de ciocolata si fructul pasiunii, cu inghetata de vanilie. Foarte bune, dar eu nu mai distingeam fineturile, dupa atata piper.

Hue

2010-01-08T00:49:00.000-08:00

Dupa 14 ore pe bancutele de lemn, cu curul si coloana praf, ne-am dat jos in gara la Hue. Am luat imediat un taxi, 2$, ne-a lasat intr-o zona cu hoteluri si am inceput sa cautam. Am vizitat cateva, pana am gasit pe o straduta ingusta exact ce vroiam. 15$, camera mare, paturi separate, baie civilizata, apa calda. aici aveam si computer in camera, un junghi, dar bun de net. eram rupte, ne-a atras atentia si doamna de la receptie, you look tired, dar am iesit sa bem ceva, sa luam pulsul. berea Huda, locala, licenta daneza. oraselul parea sa fie viu si bazaitor, ca in saigon anul trecut, oameni veseli si dornici de comunicare, dornici sa-ti ia banii.
de dimineata am cautat cafeaua de dimineata, si din vorba in vorba am ajuns sa ne luam un tur pe motoreta, ca erau mult mai multe de vazut decat credeam noi, si oricum nu aveam decat o zi la dispozitie. Soferii nostri erau frati, 2 din 10, asa ne-a zis tipa de la care am luat turul, sora lor. ne-au asigurat ca erau very good driver, si pe parcursul zilei am inteles de ce. Ne-am pierdut iar in cel mai nebunesc trafic moto, nu asa de nebunesc ca ala din Saigon sau Hanoi anul trecut. ne-au plimbat oamenii toata ziua pe la tot felul de pagode, parcuri, mausolee, bunkere, pe aleite inguste printre palmieri si gospodarii, pe drumuri tot inguste prin orezarii, prin paduri cu poteci, da, tot inguste, de pamant rosu. a fost o excursie perfecta.
O pagoda din 1673, cu multe etaje, cu vopselurile pastelate arse de soare si scorojite,, unde tineau o masina din '60, un Austin parca, in care isi daduse foc un nene militant budist in semn de protest. povestea e ca autoritatile s-au pisat pe el si pe arsura lui, dar budistii i-au pastrat masina ca relicva.
Un parc imperial cu lac si o insula pe care imparatul o populase cu pasari exotice, ca sa se bucure atat el cat si nevestele, carora le construise un templu. Acum nu mai era nici o pasare. El isi construise un mausoleu cu o mare piatra in mijloc pe care isi scrisese biografia autocritica. Imparatul Tuc, daca tin bine minte. Am lalait-o si printr-un mic pavilion cu veranda la lac, epntru ca era liniste si o limina calda de dupa-amiaza.
Citadela - palatul imperial (Hue a fost capitala imperiala o vreme) era jumatate aranjata, jumatate in reconstructie. Era frumos pavilionul de lectura, cu o poarta decorata cu caractere chinezesti facute din cioburi de sticla si portelan pictat. Decoratiunile cu cioburi le-am vazut de fapt la toate monumentele vizitate, citadela a fost prima.
Bunkarul de pe deal - niste resturi de buncar din timpul razboiului cu francezii. Buncarul in sine nu l-am vizitat, nici nu stiu daca se intra in el, dar de pe deal se vedea frumos toata albia raului (perfumed river). raul parfumat, pentru ca pe vremuri veneau barcile cu flori pentru pietele din oras si se parfuma aerul.
Am mai trecut pe la o pagoda mica ascunsa intr-o padure, langa o manastire de calugari budisti. Am intrat intai printr-o poarta veche de piatra, cu un iaz in fata ei, pe langa care se plimbau niste copii calugari. O vanzatoare de bete parfumate ne-a convins sa luam niste bete de la ea, cica sa le ardem la pagoda. pagoda am gasit-o abia dupa ce am epuizat mica manastire, ne-am uitat cum joaca calugarii fotbal si ne-am plimbat printre niste constructii de piatra innegrite, probabil locuri de rugaciune si ars bete, acoperite cu muschi si ferigi. Am ars si noi niste bete, dar m-am simtit ca ultimul ageamiu. habar nu aveam cum se face, ce stare tre sa-mi impun, la ce sa ma gandesc.
Ne-am intors in oras in plina ora de varf, motoreta langa motoreta, foarte palpitant. Toata lumea vine din toate partile, nucred ca se acorda vreo prioritate, toti claxoneaza ca sa te atentioneze, nu sa te injure, dupa cum am constatat si anul trecut. Mai individualisti aici, rar vedeam 3 sau 4 pe un scuter.
Toata distractia - 8$, plus 2 de la noi pentru fiecare din soferi.
Am ajuns rupte de foame si am plecat in cautarea unui loc de mancat faimoaselemancaruri din Hue, ca cica e buric culinar. n-am gasit buricul culinar, ne-am asezta la o terasa unde era ceva interesant pentru amandoua. Din nou, cronica gastronomica. Vroiam fresh spring rolls, ni le-au dat prajite, erau bune si prajite, dar nu ce asteptam. Eu mi-am luat o specialitate locala - carne de vita invelita in frunza de lotus si facuta pe gratar. Asata a venit in forma unor mici/sarmale foarte mici, subtirele ca niste degete de poet, cu un otet cu chili alaturi. Aveau si gust de mici, erau si picante. Mi-au placut, le-am aprobat. Am mai postit o farfurie cu creveti, usturoi si lemongrass, care nu au fost nici ei rai de loc, lemongrassul face totul. Bere Hue, cu eticheta atipica, mai design, sa zic, mai dulcica decat Huda, gen Peroni.
Am mai pierdut vremea pe la magazinele de suveniruri si alte tampenii inutile si uratele.
A doua zi am decis sa plecam la HoiAn, ca Hue era prea agitat si vazusem cam tot. Am ales sa plecam cu o masina, nu cu autobuzul, chiar daca costa de 10 ori mai scump. 2,5$ autobuzul, 25$ de caciula cu masina, drum pe care mai faceam diverse opriri sa mai vedem rapid si alte locuri. O mazda 3 model vechi si un sofer negricios si binevoitor care a stat dupa curul nostru.
Ne-a dus la Lang Co beach - un resort turistic unde am coborat pe o plaja lata si pustie si mi-am bagat gladiolele in apa. Si unde am facut poze cu un nene pescar batran si bronzat caruia i-am dat si niste bani, cam putini, si acu imi pare rau ca i-am dat asa putini, cam cat o bere.
ne-am mai oprit la nu stiu ce buncar, iar buncar, dupa ce am urcat mult pe serpentine in ac de par. Se vedea frumos de sus, mare, plaja si munte de vreo 1000m altitudine. Jos palmieri si soare, sus padure, vant si nori care urcau pe munte in viteza.
Ultima oprire - Marble Mountain. Un munte populat de multe temple si pagode colorate, la care ajungeai urcand niste trepte abrupte de marmura, o curticica aranjata cu iaz si podet de ciment ca sa imite bambusul, decoratiuni cu basorelief din ciment, si placi de marmura fixate pe stanci intre copaci, pe care erau scrise niste versete intelepte. erau traduse in engleze, dar chiar si asa, era o poezie cam intortocheata. Complexul continea de fapt 5 munti, dar noi am explorat doar unul. Trebuia sa dam de o pestera si de o cascada pe care nu le-a mai gasit. La baza muntelui era o strada cu seci de magazine cu statui de marmura, de la mici figurine sau mojare la ditamai Buda de cateva tone, sau delfini in valuri, un fel de Hokusai 3d. am pozat zeci de motociclisti, spre uimirea soferului, care nu intelegea nici rostul nici numarul pozelor.

cu trenul - continuare

2010-01-07T20:56:00.000-08:00

trenul 2
N-am mai mers la vagonul restaurant, ca nu stiam exact cum se blocheaza usa, dar in schimb am comandat de mancare si ne-au adus acolo. Inca mai visa frumos Juju ca ne vor intreba de dimineata daca vrem cafea, teoretic ajungeam la Hanoi la 10 dimineata. pe la 12 ne-am oprit in vama chineza, unde am coborat din tren cu toate bagajele, forte eficienta, dar unde a durat inexplicabil de mult pentru 4 vagoane. Dupa inca vreo ora am ajuns si in vama vietnameza, dinnnou ne-am dat jos tot calabalacul, si iar am stat sa ne omoram niste timp, ca sa ne zambeasca vamesul la final. Ne-am luat si temperatura cu un pistol special indreptat spre frunte, dupa care ne-a taiat chitanta de 1 yuan. Am zis ca dormim blana dupa vami, pana la 10. ei bine nu, la 5 si ceva am ajuns intr-o gara la 5km de Hanoi, din nou cu ochii carpiti de somn si neintelegand nimic. Afara arata ca la tara. Am luat un taxi cu 15$, jaf, ca sa ne duca cu bagajele pana la gara de unde trebuia sa luam ultinul tren, spre Hue. Observasem un baietas inalt si singuratic, tip ranger, care s-a pus in carca unui motociclist si s-a dus. Cred ca era mult mai ieftin, dar Juju n-avea chefb de aventura la 5 dimineata. taximetristul a fost dragut si ne-a dat niste pita cu seminte sa mancam. In gara, iarasi, cauta atm, excehange nu era o afacere buna oricum. mastercardul a functionat la atm, si am apucat sa luam reunification express, trenul care mergea cu maxim 60 la ora, si facea 14 ore pana la Hue. nu am mai prins soft seat, am luat cu plebea la hard seat, bancute de lemn. nasii au vazut biletele si au inceput sa rada. Nu inteleg cum tanarul ranger, care vorbea chineza (asta asa, ca observatie) si alte 2 englezoaice grasune si abulice au avut soft seat, desi au ajuns la gara dupa noi. i-am vazut cum socializau si ma gandeam ce bulan avem iarasi sa nu avem cu cine schimba o vorba. Acum am inteles de ce e bataie pe soft seat, ca avem curul patrat amndoua, batute cu gratarul (vorbesc la prezent, ca asa am scris in caietel, mi-e lene sa reformulez, scriam in tren). Expresul e ceva mai avansat chiar si la claa a 3a, cu aer conditionat si niste televizoare unde ma uit la filme educative despre istoria trenului, la romante vietnameze si la un film cu schwarzenegger, ceva cu craciun. Merita drumul, peisajele sunt minunate - orezarii plate si munti care se inalta din nimic, palmieri, drumuri prafuite pe care misuna motociclisti cu cele mai nebunesti incarcaturi. Noi doua cu 2 bagaje grele am fi fost un mizilic. In continuare tara asta imi place.
Am mancat diverse chestii pe tren, de la oamenii cu veste de matase galbena care treceau cu carucioare cu mancare, mancare de spital, bere cu gust intens de drojdie, o cafea groaznica si un redbull pe care a trebuit sa-l diluez cu multa apa ca sapot sa-l beau. Ne amuzam si noi si chelnerii, unul din ei mi-a zis merci. Acum e 6 seara si ar trebui sa mai facem 2 ore pana la Hue. avem spatele varza, si avem amandoua cate o crizantema la buza si sub nas. Deci sexapil zero.

Juju a observat, e intrigata de o chestie - la granita ti se pun tot felul de intrebari despre simptome de gripa, tuse, dureri in gat, de cap, si in acelasi timp ei dau in toate mijloacele de transport aerul conditionat pe cel mult 18 grade, cand afara sunt 15. pana si mie mi s-a facut frig. Si bietii englezi fac economie la curent si merg cu plase de fas la piata.

Cu trenul de la Hong Kong pana hat la Hue

2010-01-06T23:48:00.000-08:00

Trenul 1 - de la HK la Guangzhou civilizat, cu apa din partea casei. Vama trecuta fara probleme, cu foarte putina abureala am gasit si metroul. Doamna de la care am luat biletele la HK ne daduse o harta a metroului din Guangzhou si statiile unde tre sa schimbam si sa coboram, basca ne-a scris in chineza niste intrebari ajutatoare pentru domnii din gara. Pana aici a fost usor. A fost usor si sa luam trenul spre Nanning, tren de noapte. Cuseta cu 4 locuri, fara comfortul de clasa 1 romaneasca (fara chiuveta in cuseta, sapun, apa, etc), asternuturi relativ curate, nu sclipitoare, am intors perna oricum si vagonul restaurant in imediata apropiere. La o statie s-a instalat la noi in cuseta o tanara cu un copil, cred ca s-a intimidat cand ne-a vazut, ca n-a dat buna ziua. Am stat si ne-am uitat cum a dat de mancare copilului cu betele, apoi ne-am luat inima in dinti si am mers in vagonul restaurant, unde am fost atractia serii, doua gagici singure, cu mancare si bautura pe masa. Ma rog, mult spus bautura, ca era bere chinezeasca, pisoarca, niste legume fierte si un orez cam obosit. Era totusi dragut ca jumatate din vagon era o mare bucatarie unde iti gateau pe loc niste chinezi. Juju a pus palmele alaturate ca o carte si a cerut un meniu. Doamna i-a zambit bland si ne-a pus in fata o hartie roz plastifiata cu meniul evident in chineza. Am pufnit si noi in ras, dar femeia ne-a ajutat sa dibuim mancarea cu cuvinte simple - fish, vegetables, beer. Ne hlizeam si noi, iar ei ne studiau atent cand nu ne uitam noi la ei, ca vedeam cum isi muta privirea in ultima secunda.
La 5 dimineata nasa ne-a aprins brusc lumina in cuseta, mai aveam 20 de minute si ajungeam, adica cu o orasi ceva mai devreme. Poate se schimbase fusul orar, Ne-am dat jos in Nanning cu ochii carpiti de somn si fara bani chinezesti in buzunar, carand bagaje de 20kg fiecare. Doamna de la informatii nu stia sa citeasca in alta limba si pana am desenat eu un tren intre doua nume de orase, deja vazusem sala unde se vindeau bilete, cu mersul trenurilor pe pereti, in chineza. abia dupa ce Juju a stat de vorba cu un nene binevoitor, prin semne si stampile cu nume de oras si a aflat cat costa, ne-am lasta bagajele ca sa plecam pe rand in cautarea unui atm. Eram exact in dreptulmersului d etren scris normal, exact in dreptul trenului pe care trebuia sa-l luam seara la 18:45. In gara nu mergea atm-ul, in afara garii era bezna. Juju s-a aruncat in necunoscut si a disparut vreo juma de ora, am crezut ca s-a ratacit, ca e varza la orientare, dar s-a intors victorioasa cu banii de bilete dupa ce ii ighitise atm-ul cardul si i-l inapoiase in mod miraculos. Si a mai venit cu o idee foarte buna - sa ne luam o camera la hotel, ca sa dormim pe niste paturi civilizate, sa ne spalam nitel si eventual sa gasim o cafea prin preajma.
Am cercetat doua hoteluri, unul mai scump, altul jegos rau, al treilea a fost la mijloc, curatel, cu un ceainic electric si chiar periute de dinti si casca de dus. Ca mi-a sarit furtunul de la sifon si am umplut baia de apa nu mai conteaza.Nici ca am dormit imbracate si invelite cu tot ce se putea, pentru ca in camera era un frig de cavou. Nici ca duhnea a clor ca la baile de camin. si nici ca geamurile nu izolau nici cel mai mic zgomot din intersectia ultra aglomerata din fata garii. Am dormit groaznic, dar am dormit cateva ore. apoi am iesit in cautarea cafelei. Apropos, mica mapa de carton in care tineam cardul camerei avea niste instructiuni de folosire a cardului intr-o traducere in engleza la care te cocosai de ras. Semnele din hotel, de exemplu "pastrati linistea" avea niste buze cu degetul pe ele, textul in chineza si textul in engleza - Lightly. Chiar poetic. Eram singurele fete albe din cartier. Am lut-o in sus pe un bulevard cu magazine unde o geanta costa 25Yuani, adica 2,5 euro, am trecut pe un pod unde se vindeau lucruri sau se faceau demonstratii de produs - de exemplu curse de sobolani - un nene avea 3 sobolani cu botul prins in cursa agatata de niste sforicele, nu mi-am dat sema daca erau vii sau nu. Am intrat intr-un hotel si am inceput cu intrebarea English? Si femeile s-au uitat prin noi. Am iesit. Am trecut strada vizavi, lumea se uita la noi cu un soi de curiozitate, cum s-ar uita si la noi taranii la un negru, sau de ce nu, la un chinez. Vizavi se demonstra mai periculos, cu cobre, unele lesinate intinse pe o musama pe jos, altele uscate, alt nene la bustul gol, grasoc si cu microfon casca se invartea pe un covor de ziare unde era o cobra ridicata. Cativa metri mai incolo am vazut si o pisica imbalsamata de vanzare. Bleah.
Intr-o constructie care-si zicea pub, un fel de bar de cabana, am intra sa intrebam de cafea. Coffee se intelegea, milk nu. Pana la urma, citind un meniu de cafele in chineza a aparut din vorba domnisoarelorin flea roz cuvantul "capuccino". Asta e. Doua. Am asteptat mult, timp in care am presupus ca citeau intr-un manual cum se face ori cafeaua ori spuma de lapte. si cand ne-au adus in sfarsit, am constatat ca se chinuisera atat ca sa scoata spuma de lapte sa semene cu o spuma de sampon.Cand am luat prima gura am paralizat. Un fel de caramel cu cafea topite impreuna, ceva cu adevarat toxic, chiar si pentru Tedi. dar le-am baut aproape integral, cerea oprganismul.
Am facut cumparaturi pentru drum de la alimentarele de la parterul hotelului, si am plecat spre gara, nu inainte de a avea un fel de conflict cu femeia care verifica camera la check out, din care n-am inteles decat ca imi zicea mie ceva pe un ton cam agresiv si fara motiv.

Ultimele constatari despre chinezi, desi ma repet - sunt groaznic de nesimtiti. Pe langa faptul ca scuipa, grohaie, isi dreg gatul, sufla mucii pe strada, se baga in fata cand stai la coada, sau cand dai sa intri pe o usa cu 20 de kile in spinare, iar daca vorbesti cu ei si nu inteleg se uita prin tine. aa, si barbatii cultiva intensunghia de la degetul mic, acest swiss army mereu la indemana. Bleah. In general au niste unghii foarte mari.
Am omorat un gandac in sala de asteptare apoi ne-am urcat in tren, clasa i, dar ceva mai inghesuit.
continui nu se stie cand, ca plecam spre tailanda.

ultima cronica gastronomica la Hong Kong

2010-01-06T23:34:00.000-08:00

cum ziceam, un vietnamez in Wanchai. Chelner/proprietar vorbaret intr-o engleza americana naturala. Am mancat in sfarsit fresh spring rolls, adica neprajiti, si o salata cu creveti, chili, coriandru, busuioc si lime absolut perfecta. Juju a luat supa ceva cu rosii si nu mai stiu ce, buna, despre care o sa zica singura, sper, la un moment dat.

Si am mai incercat un restaurant local, tot in Yau Ma Tei, tot cu peste, unde nimeni nu vorbea engleza mai mult decat fish, very good, unde mi-am luat evident recomandarea domnului chelner cocosat si cu mers tarsait, un peste fiert in aburi cu ghimbir, si am postit iar o farfurie de creveti cu usturoi teribil de buni si ei. Dupa masa asta nu ne-a fost prea bine, dar n-am bolit, deci anticorpii au luptat energic.

Asta a fost si ultima seara la Hong Kong, urma o calatorie de 3 zile si 2 nopti, sau invers, cu trenul, pana in Vietnam, unde am constatat ca tre sa ne miscam repede, deoarece avem viza data pe foarte putina vreme - o saptamana, din care 3 zile mananca drumul.

tot Hong Kong

2010-01-06T07:16:00.000-08:00

Trenul spre Vietnam se lua din alta gara, nu chiar in centru. Pana una alta am dat o tura si pe la posta sa vedem daca putem trimite niste lucruri acasa, si se putea, desi era duminica. Doamna de la ghiseu a fost foarte amabila. Fuga acasa sa luam lucrurile si fuga inapoi cu papornitele in taxi, ca sa avem timp de impachetat. Am umplut compact o cutie de 10 kg, care a costat cam 80 euro. Din china era mai ieftin, dar acolo ne-am mosmondit si n-am mai apucat.
Ne-am plimbat iar prin Kowloon, peninsula, noi stateam pe insula. Cautam un fortune teller, n-am gasit, am zis ca daca e ceva apare el fara sa-l caut. As fi vrut sa-mi citesc previziunile pe 1 ianuarie, dar sigur erau niste minciuni gogonate, mai bine ca n-am gasit. Am mai constatat cu ocazia plimbarilor ca metroul in HK are, am estimat noi, cam 100m lungime.
Seara am luat tramvaiul spre Victoria Peak, punct mega turistic, dar cu o vedere minunata spre oras de pe un varf de munte - zgarie nori, luminite si ceata. Am ajuns prea tarziu ca sa urcam pe terasa de unde se vedea tot spectacolul, pentru ca luminitele pe blocuri se sting pe la 10 jumate-11, am mancat o prajitura intr-un bar cu tema Forest Gump si ne-am inghesuit la o coada enorma ca sa coboram cu acelasi tramvai, cu vagoane vechi si banci de lemn, frumos pastrate. Panta are cam 45 de grade, tot o estimare, la ochi.
Cu o zi inainte, pe 31 de fapt, am luat vaporul spre insula Lantau. Juma de ora. Pe insula ziceai ca e azil, liniste si pace, cativa oameni cu tarabe de mancare si suveniruri, o plaja pustie si o statie de autobuze. Am vrut sa luam unul spre un sat de pescari, dar era cel mai indepartat loc pe care am fi putut sa-l alegem, dura prea mult drumul si nu mai ramanea timp de coafor (ghiciti cine vroia la coafor). Asa ca am ajuns pe insula degeaba, mai era si cam frig si venea ploaia. Pareau sa fie niste lucrusoare interesante pe insula, ca era recomandata pentru drumetii. Alta data.

Tot pentru cronica gastronomica mai mentionez un restaurant in Yau Ma Tei, pe un colt de strada ultra aglomerat, plin de restaurante si de oameni cu flyere sa-ti arate ce au ei mai bun. Ne-am asezat acolo pentru ca scria mare seafood, si n-avea cum sa nu fie proaspata, pentru ca era plin de chinezi. masuta joasa, noi stateam pe tabureti de plastic, chelnerul neprietenos ne-a adus meniurile cu poze. Prietenos sau nu, crevetii cu usturoi si coriandru au fost de vis, eu am mai luat niste scoici, bune dar nu fabuloase, Juju si-a luat brocoli, ca ea se vitaminizeaza si incearca sa se detoxifieze. Am toxifiat-o la loc, pentru ca am baut fiecare cate o bere San Miguel de 640ml. Toata treaba era sa mananci acolo pe strada, cu localnicii, sa te stergi la gura cu hartia igienica la sul pusa pe masa. In continuare cred ca baga "Secretul gustului" la greu, pentru ca e pe viteza tot.

Am incercat si un vietnamez, in Wanchai, unde mirosea puternic a clor proaspat si unde pozele de la intrare nu erau cine stie ce.
continui maine ca m-au dat afara de la net

Hong Kong, liber joaca

2010-01-05T19:38:00.001-08:00

Din nou pe strazi, in fiecare zi prin alt cartier, fara un scop precis. Iarasi prin nebunia din pietele din Mongkok, am rascolit nitel si prin Wanchai, dar acolo n-am mai gasit strazile cu baruri ca anul trecut. In schimb ne-am instalat la 2 baruri pe Lan Kwai Fong, strada vesela cum ii zicem noi, si am inceput din nou sa facem poze la lumea de pe strada. Desi era marti, te simteai va vineri seara. Era si un banner pe care scria Every night is friday night. Nu stiu ce se intampla pe strada aia, ca mereu apare cel putin cate un personaj interesant care da ture. Nu mai zic de cracii femeilor, din nou am ramas uimite.
Pentru seara de revelion ne-am achizitionat niste decoratiuni cu pene, Juju o palariuta roz, eu o bentita cu pene albastre, pe care n-am mai purtat-o, ca mi s-a parut exagerata, dupa cum stiti, merg pe extravaganta cu masura. Ne-am dichisit timp de vreo 2 ore, am incercat sa si dormim fara sa stricam oja de pe unghii. Mi-am pus hainite si pantofi noi, Juju si-a tras ciorapi de plasa, pantaloni scurti si bocancii noi, in multime se opreau asiaticii sa faca poze cu ea. Pe Lan Kwai Fong era extrem de multa lume, de fapt nici nu puteai sa treci, asa ca am ocolit prin inghesuiala mai lejera ca sa ajungem la coltul nostru pe la 12 fara un sfert, si cu cevba de baut in mana. Politie multa pe margine, vigilenta, dar pareau sa se veseleasca si ei, unii stateau la poza. Sigur intentionau sa ajute nu sa dea in cap. Multimea facea valuri ca pe stadion, si la 12 fix a fost o chiraiala generala, au zburat niste confetti si niste baloane. Am filmat faza, iar acasa am sters filmul din greseala, la un loc cu pozele blurate, asa ca n-am mai ramas decat cu senzatia. Asemanatoare cu starea de veselie de la concerte, de unde si sms-ul stupid pe care l-am trimis. Dupa momentul 12:00 a inceput un flux continuu de asiatici care ori plecau, ori se invarteau, care ciocneau cu noi cu sticle si pahare goale, pet-uri de cola si ne ziceau Happy new year si pareau sinceri.
La un moment dat am prins in vizor un roscovan cu ochelari cu rama neagra si palarie, care mi-a stat la poza. Apoi s-a lipit de noi, ne-a zis ca e fotograf si el, si asa a inceput circul. Am facut o lunga serie de poze cu el imbratisand lumea pe strada. Avea si un prieten, un slabut dragut, beat mort dar simpatic. Garret si Phil. Garret mi-a luat aparatul si a inceput sa faca poze la oameni, sa-i opreasca din mers si sa le zica Happy new year. Am dansat pe strada si am facut poze cu ei pana la 3 dimineata. Mi-a fumat tigarile si mi-a baut din mojito, si zicea ca sta si lucreaza in Taiwan. Cand mi-a zis ca are 27 de ani l-am batut pe umar, pe hainita de catifea. Si cand i-am zis ca eu am 36 m-a batut si el pe umar.
Nici unul din cei opriti la poza sau la luat in brate nu a sarit la bataie, in cel mai rau caz il ocoleau zambind. Nu ne-a buzunarit nimeni. Pe Juju au si filmat-o cum dansa, se pare ca palariuta roz atragea ca un magnet. Dupa ce ne-am despartit de Garett, care mi-a lasat mailul, am plecat si noi, dar ne-am oprit la un fastfood cu sandvisuri si paste, sa mancam ceva. Pentru cronica gastronomica adaug ca la 4 dimineata am mancat sandvis cu avocado, salata si castravete intre 2 felii de paine crocanta si incalzita. Bun. Acolo, la fast food am intrat in vorba cu alt baiat, cu un zambet foarte pus la punct, praf de beat si cu ochii sticlosi, si care nu tinea minte cum ma cheama desi ii spusesem de 3 ori, cu un cap mai mic ca mine. Arhitect in NY si cu gene de indonezian. Tot insista sa mergem cu ei la nu stiu ce club, dar eu aveam deja picioare de pian si nu mai aveam chef sa incep o noua petrecere. Ne-a prezentat un dj, care statea si el pe un scaunel la fastfood, un batran cu barba alba si ochelari, dj Kulu, am dat mana cu el, Juju a si vorbit cu el, ca batranul sita si jazz,desigur. Intre timp eu mostenisem de la cuplul Garett-Phill o palarie aurie si o masca aurie si mergeam cu ele pe strada.
Am dormit ca doua pietre pana la 1-2, dupa acre atrebuit sa iesim sa ne aranjam plecarea cu trenul spre vietnam.
Hai, la multi ani inca o data.

Shanghai - Hong Kong, via Shenzen

2010-01-05T07:41:00.000-08:00

As fi vrut sa luam Maglev, trenul magnetic, pana la aeroport, ca era departe, dar trebuia sa ne trambalam cu bagaje grele prin metrou si afara ploua cu galeata. Am luat un taxi care a mers cred ca o ora, nu se mai termina, a costat vreo 20 de euro. Aeroportul Pudong e un oras intins ca o placinta, o alta constructie megalomana chinezeasca, pe putere. La check in mi-au confiscat briceta si chibriturile colectionate pe drum, ca tocmai fusese atentatul ala in america, si i-a apucat vigilenta. Mi-am pastrat de fapt cutiile, ca asta era important. China Airlines, mult mai civilizat. Eram singurele fete albe din avion.
La Shenzen m-am stresat foarte tare, desi nu aveam motive. Granita cu Hong Kong se trece usor. Am luat un autobuz din aeroport, care teoretic trebuia sa ne duca pana in centrul Hong Kongului, dar la granita ne-am dat jos si ne-am pierdut in multime. Am crezut ca trebe sa luam acelasi autobuz cand iesim din vama si m-am panbicat ca nu mai tineam minte nici soferul, nici numarul, doar culoarea autobuzului - roz cu galben. Cand am iesit de la vama erau cateva zeci de autobuze in aceleasi culori. Dar lucrurile functioneaza in asia, oamenii stiu ca esti strain varza si nu te lasa. o domnisoare ne-a citit biletele si ne-a pus sa stam la o coada ca sa ne urcam in alt autobuz, pe care l-am mai schimbat o data ca sa ajungem la Central, adica la gara, de unde luam un taxi pana la hotel. Taximetristul ne-a facut o tura mai lunga, pentru ca nu intelesese adresa, dar dupa ce l-am pus sa vorbeasca la telefon cu receptionerul si ne-a lasat unde trebuia, ne-a dat 10 dolari HK inapoi, cerandu-si scuze ca ne-a plimbat aiurea. Unde s-ar fi intamplat asa ceva in Bucuresti, sau sa generalizam, in Romania, stie cineva?
Din camaroiul de la Shanghai am nimerit intr-o debara, asa ear de mica camera. Un pat dublu ingust, cum era un pat single dincolo, in care dormeam cu picioarele afara, ca era si scurt, maxim 50cm stanga-dreapta si maxim 1m la picioare, ca cica sa ai loc de trecere. Camera invers proportionala cu dimensiunile noastre si ale bagajelor. Si mic dejunul era groaznic de plicticos, dar mancabil, trebuia sa iesim dup-aia la o cafea serioasa, sa ne punem pe picioare. Ceera totusi un lucru bun - era situat mega central, aproape de escalator (un pasaj cu scari rulante care urca mult in susul orasului, si pe sub care sunt magazine si restaurante de tot felul) si de strazile cu ristorante si betivi, in Soho. Si un alt lucru bun - computer cu internet in lobby, unde am putut sa scriu aproape toate astea si unde am facut niste tranzactii importante pentru madam producatoare de reclame.

continuarea cronicii de jazz, sa zicem

2010-01-05T06:59:00.000-08:00

Pe 25 seara, am cautat al doilea club de jazz, unde nu avusesem loc cu o seara inainte - Jz Club. Era vineri seara si am platit intrare ca sa vedem o trupa de latino jazz. Cu greu am gasit un loc la o jumatate de masa, ca dupa vreo ora sa vina un chelner la noi sa ne zica ca daca vrem sa stam la masa tre sa consumam de minim 500 yuani, adica cam 75$. Nu ne-a prins bine, pentru ca ni se parea ca nu merita investitia, nu cantau aia sa cazi pe spate. La usa clubului, multi cersetori haulind ceva in chineza.

Ultima zi, pe 26, am crezut ca o sa o tocam marunt si fara folos, pentru ca am iesit din nou pe strazi, era soare si ceva mai cald, dar ne invarteam in aceleasi locuri. Marele bulevard cu magazine nu era deloc distractiv, dar daca intrai pe niste ganguri ajungeai in niste ghetouri cu blocuri de 2-3 nivele, caramida sau piatra gri, cu stradute foarte inguste intre ele, ca sa-si intinda oamenii rufele relaxati, cu chiuvetele de bucatarie afara, langa usa de la intrare, care avea un ancadrament solid de piatra cu o stea comunista pe fronton. Era brusc liniste acolo, cand intrai din strada mega aglomerata. Mai iesea cate un rezident recalcitrant. Au un nume ghetourile astea, sikhumen, sau asa ceva, scrie in ghid. Unele sunt mai curate, altele mai jegoase, cred ca depinde de cat de multi turisti se invart in zona.
Din ghetou, in strada, am pornit sa gasim Food Street, tot spre orasul vechi, dar pe alte strazi. Nu vezi un sticker, un graffiti, nimic, foarte rar un gard de beton pictat cu un subiect penibil si naiv, de exemplu copii veseli. De fapt, singurul graffiti l-am vazut in Art District. Food Street avea vreo 100m, case mici, cu bucatarii deschise, din care ieseau aburi, cazane scoase in strada, cutii de polistiren cu creveti si crabi, cruzi sau fierti, tomberoane de gunoi in imediata apropiere, si spalat vase tot acolo. In unele locuri se putea manca, pareau sa fie niste mici carciumi cu musamale pe mese (maxim 3). Nu m-am incumetat, dar la o dugheana de galusti si rate fripte atarnate pe carlige era o mare coada.
Am continuat alternativ strazi cu ganguri, pe unde mai fusesem eu cand m-am plimbat singura cu 2 zile in urma, cu gandul, acelasi, sa ajungem la The Bund cand sta sa se duca soarele sa prindem magic hour. Pana una alta muream de foame, am intrat la un coreean micut. Astia au un obicei care imi place foarte mult - cum te asezi la masa iti aduc un ceai cald, care e si bun, si ceva aperitive, sa te incalzesti. Mesele aveau arzator incastrat in blat, acoperit cu un capac metalic, pentru ca au multe feluri de mancare unde iti faci singur carnea si legumele in tigaia fierbinte din masa. Nu am comandat asa ceva, ca parea sa consume prea mult timp, eu am cerut un orez cu peste in "hot stone pot", Juju si-a luat o supa iute. In afara de asta, am ciupit din aperitivele de pe masa, fasole verde calita nitel cu usturoi, o varza cu sos iute, fasole chinezeasca nu mai stiu cum. Chelnerul mi-a adus oala fierbinte si mi-a amestecat in fata mea orezul cu tonul si cu un sos iute. La chinezi n-am vazut sa se bea berea in pahar frumos branduit, cu berea turnata corect, sa faca spuma de 2 cm. Neah. Zici ca bei in pahar demustar, berea nu face spuma decat daca o torni de sus si se duce repede, si mai e si apa chioara. In schimb vine la sticla de 640ml, am mai zis asta si anul trecut.
Cand am iesit, eram cam la limita cu timpul, trebuia sa ne grabim spre The Bund. Dar nu stiu cum s-a facut ca am intrat pe o strada si mai aveam maxim 50m, cand ce sa vezi vizavi, drept in fata noastra: House of Jazz and Blues, scris mare cu litere aproape gotice, locul pe care Juju il avea recomandat de o prietena si pe care nu-l gasisem in Lonely Planet, ca dadusera adresa gresita. Era intr-o cladire cat biblioteca nationala, hotel de ville francez, doare ram la un pas de riviera.
Am intrat, era gol, un nene la bar si inca 2 la o masa. Locul mare, lumina putina si calda, mobilier de lemn maro inchis si lustruit, aranjat foarte clasic, ai fi zis ca e acolo din '30. Barmanul cu fata prietenoasa ne-a dat doua vinuri fierte, vin fiert doar cu numele, cred ca era facut din praf. Ne-am pisat pe ea de riviera in moloz si am ramas acolo o vreme, ca era bine si muzica placuta. Si ne-am intors si seara pe la 10. Era plin de lume si aproape imediat ce am intrat a inceput sa cante trupa. Blues cam obosit, dar care se auzea bine, fara sa-ti sparga urechile. L-am dibuit si pe patron, un chinez cu fata interesanta si aroganta, la costum gri, cu camasa neagra si palarie gri, statea la o masa langa un scrin (un dulap, scrin suna mai frumos) vechi cu oglinda si fuma trabuc. L-am dibuit pentru ca l-am recunoscut intr-o poza alaturi de un mare jazzman, pe care nu l-am recunoscut. Am baut whisky japonez, Yamazaki, single malt de 12 ani, adus intr-un paharut de shot langa un pahar mai mare cu o mare bila de gheata in el. Am turnat whisky peste bila de gheata si l-am lasat sa "dospeasca". Mi-a placut ideea cu bila de gheata, pentru ca se dilua lent si puteai sa tragi de timp, desi momentul de balanta perfecta intre alcool si gheata dura putin. Juju si-a dat in cap cu Kilkenny si s-a batait pe scaun toata seara. Pe la 1 am plecat acasa, sa mirosim vopseaua proaspata si sa simtim in fata briza racoroasa de pe culoarele hotelului. Noi stateam in alt corp de cladire unde caldura probabil nu mai ajungea. Oricum, ne prevenise Walter si prietena lui, Camille: Shanghai - no heating. Din cauza ca e mai in sud, guvernul a decis ca acolo e mai cald si deci n-au nevoie de sisteme de incalzire. Da, dar aveam buda incalzita, cel putin.

cronica barurilor de jazz din shanghai

2010-01-01T18:08:00.000-08:00

Ce e bine aici (ce era, ca acu cand scriu e deja 4 ian, si suntem deja in vietnam, la Hue), e ca asiaticii nu au sarbatori de iarna iar expatii sunt plecati acasa la familiile lor, asta inseamna ca gasesti loc in cluburi si baruri lejer in seara de craciun.

De craciun seara, am mers la un bar de jazz, unul din cele 3 pe care le gasisem in ghiduri. De fapt intai le-am cautat pe celelalte doua, pana ne-am oprit la asta. Unul avea adresa varza in Lonely Planet (si asa mi-a facut o pofta sa dau un mail intepator, pentru ca ghidul de shanghai e foarte prost) si celalalt era plin ochi si am fi stat in picioare, si nici macar langa bar. Asa ca am ramas la al 3lea, Cotton Club. Canta o negresa uscata si batranoaca si un domn grizonat prematur la chitara, un bass mai in spate si parca erau si tobe. Cantau blues si coveruri transformate in blues. Ne-am luat o sticla de vin australian, niste pachetele de primavara si cartofi prajiti cu ketchup, ptr ca muream de foame si urma sa bem. La intrare am primit niste bilete pentru tombola cu premii care s-a strigat la miezul noptii. Si vreau sa zic ca nu erau premii nasoale - era o camera video, o valiza de voiaj, sticle de vin, discuri de muzica. Dupa negresa a venit sa cante o chinezoaica mica cu voce grava, eu am zis tip Nora Jones, si dupa ce a terminat si ea de cantat, am plecat acasa.

In prima zi de craciun am mers in Art District, tot intr-o zona industriala reabilitata, departe de centru. E o concurenta continua intre Beijing si Shanghai. Acu ca la Beijing a fost olimpiada, Shanghai se organizeaza pentru Expo 2010. Art District la Beijing, Art District si la Shanghai. La Beijing nu am apucat sa vedem prea multe pentru ca am ajuns tarziu si era si luni, ne-am plimbat prin magazine si am tras cu ochiul in galeriile inchise. La shanghai am prins cateva deschise, care de fapt erau si atelierele artistilor. Si am si stat de vorba cu doi din ei, unuia ii vazusem niste lucrari intr-un hol de hotel de designer din Beijing, ne-a dus Walter sa vedem. Facea "picturi mobile", adica ecrane cu leduri mari, pe care rula in loop un personaj in miscare, pus in rama, sau ecran cu leduri sensibil la miscare, ma jucam cu mainile in fata lui sa se aprinda beculetele dupa miscarile mele. Celalalt era francez care facea niste, sa le zic picturi foto interesante - picta, mai degraba zmangalea panze mari, sau placi de lemn, sau tavi, obiecte plate cu solutie fotosensibila (de serigrafie presupun) si apoi expunea fotografii alb/negru pe solutia aia si efectul era foarte misto. Niste fotografii sa zicem banale si neclare, puse in contextul ala se schimbau total, erau interesante, mai ales pentru ca pierdeai parti din poza unde nu era atinsa panza de baza fotosensibila. Pictura cu poza, o idee buna, mi-a placut. Domnul Francez traia la Shanghai de 3 ani si zicea ca ii merge bine, ca sunt chiriile mult mai mici si ca e "emerging market". Prietena lui era tot pictorita, chinezoaica, si avea atelierul alaturi, dar ea facea niste picturi mari, sumbre si cam prea abstracte. Ambii stateau intr-un frig groaznic, pentru ca tineau usile deschise sa intre lumea in vizita. Locul de la Beijing era mult mai mare, intr-o zona de fabrici construite de nemti, cu masinarii germane. Zicea Walter ca nemtii mai veneau sa verifice starea masinilor periodic, dar nu mai tin minte daca pana recent sau mult mai demult.

Tot in prima zi de craciun relatia noastra a parut ca intra intr-o criza. Poate de la vinul australian, poate de la frigul deprimant de afar, cert e ca trageam una de alta, nu cadeam de acord pe nimic, Juju se simtea rau, eu n-aveam nimic asa ca am lasat-o la hotel si am plecat la plimbare. Am umblat prin cartier, am mai intrat in diverse magazine ssa ma mai incalzesc, am dat de cea mai tare geaca de schi, dar la pretul ei original in $, fir-ar) si pana la urma am luat un taxi spre The Bund, din nou, sa ma conving de molozul general si sa mai explorez. Molozul era acolo, am mers pana la un pod ca sa pot sa vad ceva vizavi, ce se vedea era frumos, dar cu noapte, smog si ceata n-am putut decat sa-mi imaginez cum s-ar fi vazut intr-o zi civilizata.

Inapoi pe strazi, printre hoteluri in renovare, magazine, fosgaiala, m-am dus unde vedeam luminite mai stralucitoare, si am ajuns pe o stradapietonala cu mall-uri si cu multa, foarte foarte foarte multa lume. Eram inghetata bocna si foarte deprimata. Ne-am reintalnit la atm-ul de schimbat bani (24 de ore, bagi dolari sau euro si scoti yuani, foarte inteligenta miscare, intr-o cabina in care poti sa te inchizi) si am mers sa mancam ceva. Am intrat intr-un loc cu multi chinezi, unde avea si supa si dumplings, ce vroiam fiecare. Ne-au uitata aia la masa o buna bucata de vreme, ai fi zis ca le e frica de noi ca n-o sa ne intelegem. Galustile au fost bune, dar nu asa bune ca alea de la beijing, si am inceput sa-i banuiesc pe chineji ca pun delikat in mancare, ca mi-au aparut pungi sub ochi.

continui mai tarziu, iesim

shanghai - continuare

2009-12-30T08:34:00.000-08:00

Am iesit seara din hotel, sa vedem care-i treaba prin cartier, am intrat intr-un magazin de unde ne-am luat cate un set de cartoline, pe care le tineai legate pe un inel, pe fiecare era scris un obiectiv turistic, cu adresa trecuta si in chineza, ca sa arati la taximetristi, sa stie unde sa te duca. Ce era misto la setul asta era ca nu continea numai locuri turistice pentru nemti si americani, erau mentionate si alte locuti interesante, piete locale, cartiere mai neumblate, stradute laterale. Cardurile astea erau facute (ca design si concept) de o prietena de-a lui Walter, care zicea ca inca nu se vand prea bine.
Baiatul de la magazin ne-a recomandat un restaurant la vreo 5 minute distanta pe aceeasi strada, unde cica se intra cu password si nu avea nici un semn luminos la strada ca sa urle "aici restaurant". si ne-am dus. Din strada vedeai un gand intunecat, niste luminite discrete pe margine, si un logo proiectat pe jos. atat. Am urcat in bezna pe niste trepte si ne-am trezit in fata unei mari usi de metal, industriala, fara clanta, fara sonerie. Am zis ca e teapa si cand sa plecam, iese o chinezoaica, si asa am reusit sa intram. Era restaurant japonez, dar fara sushi, la primul nivel barul, la al doilea restaurantul, intuneric sa-ti scoti ochii, doar mesele erau luminate cu cate un spot. Am remarcat decoratiunile de craciun minimale, adica o piramida inalta de hartie alba, ca sa semene cu un brad, luminata pe dinauntru. Scorurile din meniu erau acceptabile, nitel scump, dar a meritat. mancarea era foarte buna. io am primit o tava fierbinte de fonta in care sfaraiau niste bucatele de vita frageda, facute la fix, mediu crud, si niste muguri de fasole chinezeasca, sau cum naiba se cheama pastaile alea albe si subtiri. madam Juju s-a vitaminizat cu niste spanac, si apoi cu un pui iute delicios, venit si el intr-o ulcica de piatra fierbinte. Bere japoneza, desigur, Asahi dry, in niste pahare de designer cam instabile.

A doua zi am luat-o la pas, cu intentia de a ajunge in ce-a mai ramas din orasul vechi, strazile inca nedemolate, dar pe care astia nu par sa le demoleze prea curand, ca inca mai arata autentic chinezesc, adica jegos si pitoresc. Un detur relativ scurt in H&M si apoi am ars-o pe strazi, am trecut printr-un cartier restaurat cred, pentru ca era curatenie luna pe strada si vilele cu lucratura frumoasa la balcoane, magazine de lux si cafenele europene, adica Paul, Haagen Dazs, unde se pozau mandri chinezii.
In orasul vechi, delir total. Partial demolat, unii in evacuare, jeg mult, oale si ulcele in strada de la ce s-ar putea numi bucatarii, si multe multe rufe puse la uscat in balcoane, pe niste bete telescopice improvizate intinse peste strada, pe sfori legate intre copaci, intre stalpii de curent, de-a curmezisul trotuarului, peste tot, de la plapumi si haine matlasate, la sosete, sutiene si chiloti tetra de batran. De uscat poate se uscau, dar cum dracu se chemau alea rufe curate nu stiu. Oamenii se uitau chioras la noi, dar si noi la ei, iar de zambit la camera n-ai sa vezi. Abea mi-au zambit vreo 2.
Am dat de o piata de vechituri, sau false vechituri, care chiar daca erau false, sau nu mai vechi de 10 ani, aratau bine. Si puteai sa negociezi cu nesimtire la un sfert de pret, ca stiau si ei care e valoarea reala a lucrurilor. Trebe sa mentii o expresie circumspecta si dezinteresata, altfel, cum te vad astia ca ai pus ochii pe ceva, sar gheara pe tine si nu te lasa pana nu le cumperi ceva, la cel mai mic pret. Totusi, ardeii pentru madre nicaieri, doar niste aratari de matase rosie umplute cu vata, ceva odios.
Ne-am mai pierdut si in alt bazar enorm, cu cladiri traditionale cu acoperisuri cu lemnarie rosie si cu o fosgaiala teribila, tarabe cu mancare, cu un miros greu de sos de peste (pe care l-am confundat cu cleiul de oase, imi venea sa vomit chiar si mie), bascheti, perle, toale, electronice contrafacute, din nou, tot. Aici in disperare de foame si cu spatele praf, ne-am bagat la un sushi express, unde ti se plimbau farfurioarele pe o banda rulanda sub ochi, pe fundalul unei voci isterice a unei chinezoaice care invita clienti ianuntru, la microfon. Am mers la sushi, cum merg americanii la mcdonalds, ca are acelasi gust pe care il stiu, si cu care se simt in siguranta. As mai fi luat niste galusti ca la Beijing, dar duhoarea si igiena precara a tarabelor mi-au taiat avantul, iar locul cu galusti recomandat pe carduri nu era de gasit, pentru ca avea numele trecut in chineza.
era si un templu in bazar, dar pe care nu l-am mai vizitat, nu neparat de chitre (la Beijing se plateste intrarea in parcuri, unde nu ai voie sa fumezi sau sa scuipi, sa faci mizerie), dar se ducea lumina si nu mai vedeam nimic.
Am iesit inapoi in strada, cica sa ne plimbam pe The Bund - riviera, si sa vedem zgarie norii luminati feeric vizavi in Pudong, peste apa. Aiurea. toata, absolut toata riviera era in reconstructie pentru expo shanghai 2010, si nu se vedea mai nimic peste gardurile de santier, si mai era si smogul, gros ca ceata, care omora toata panorama. Ne-am invartit nitel prin moloz, apoi am luat drumul spre casa, care trebuia sa dureze vreo ora, dar cu magazine deschise pana la 10 a durat vreo 3, fara sa ne luam nimic. la lenjerie toata asia e varza, numai plastice si cupe cu bureti cat palma, pantofi cu tocuri cu strasuri si panglici si haine in culori de azil. Am studiat lumea pe strada, tineretul era mai bine, freze puse la punct, look de mall. fetele dragute si foarte dragute, baietii necaz, cu bube de adolescent, iar pe cate unul care parea mai interesant il banuiam ca nu e chinez.
Mall-uri cu pereti LCD pe care ruleaza o grafica abstracta, cladiri pe langa care Vitanul pare o alimentara, multa sticla verde si marmura rozalie, metal auriu si inox in draci. Te agata diversi oameni pe la intersectii sa te intrebe Lady, bag, watch? Apoi mai sunt si vanzatorii ambulanti de dvd-uri, sosete, caciuli, umbrele, ceainice, hainite de caini, viagra, parfumuri false, curele, fulare, mutunachi, etc.
Am ajuns rupte acasa, si parca tin minte ca ne-am dus pe langa hotel, la un salon de masaj, ca sa ne masam picioarele, sa mai topim din rigor mortis de la marele zid. Juju a prins un maseur bun, cu scoala, eu am experimentat cu o domnisoara si ea destul de priceputa, dar nu la fel. In zilele urmatoare am mers la acelasi salon, dar toate care au pus mana pe mine n-au facut altceva decat sa-mi multiplice durerea musculara. Asta ziceam cand am pomenit de masajul chinezesc a lui walter din Beijing. Dupa masajul chinezesc, care se face fara uleiuri, si imbracat intr-o pijama caraghioasa, te dor muschii de nu mai poti, zici ca te-au batut rachetii. Vorba ca cica iti face bine dupa cateva zile la mine nu s-a confirmat, femeile alea m-au distrus, nu ma dureau numai picioarele, acu ma durea si spatele, si gatul.

A doua statie - Shanghai

2009-12-29T08:55:00.000-08:00

Pe 23 am luat avionul spre orasul viitorului, Walter a luat avionul spre Romania, era trist.
Noi cu Shanghai Airlines, el cu lufthansa, la business. Noi, in shanghai airlines am baut un ceai care cred ca era apa cu care spalasera filtrul de cafea. In aeroport au incercat unii sa ne propuna un taxi cu 150 de yuani, pe care l-am refuzat circumspecte, si am preferat sa stam la coada lunga la taxi de afara, pe care am platit doar 39.

Hotelul (Dong Hu Hotel)- cladire din '34, foarte frumoasa, stil colonial francez, deoarece hotelul era in cartierul cel mai miez, French Concession. Intrarea o mutilasera pentru craciun cu niste poleiala aurie si niste tufisuri in forma de cerbi.
Chichita camerei, in afara de faptul ca era uriasa, fiecare avand cate un pat aproape dublu, era buda. Se chema Lotus, si avea scaun incalzit, tasnitoare de spalat cu jet de apa pe lung sau direct, mai tare sau mai moale, reglaje de temperatura, optional masaj cu apa, si uscare, bineinteles. Un simplu pipi putea dura 10 minute.
Am avut si piscina, dar am uitat de ea si n-am abuzat-o.

French Concession e un cartier foarte misto, fara blocuri de sticla, dar cu magazinase si restaurante, si destul de multi straini - ceea ce atrage dupa sine o mare sleahta de cersetori insistenti care iti blocheaza drumul si pun mana pe tine.

continui maine

Palatul interzis si Temple of heaven, stadionul olimpic si tot asa

2009-12-29T08:16:00.000-08:00

pe scurt, bai, e frumos, ce sa mai. oricat de turistic ar fi el acum. n-am avut prea mult timp la dispozitie, ca se inchidea la 4, dar am apucat sa il traversam in linie dreapta, ca orice turist. Se pare ca si gradinile laterale erau frumoase.
Nu stiu ce sa zic mai interesant decat ar scrie intr-un ghid. Mi-au placut spatiile libere enorme, pavate cu piatra, usile uriase rosii, cu niste nituri de alama cat un cap de copil, acoperisurile colorate (galbene aurii pentru familia regala, verzi pentru subalterni, albastre pentru temple). Cand am iesit am urcat vizavi, peste drum, la un alt templu construit pe un munte de carbune, ca sa avem panorama cu palatul, mare cam cat herastraul.

Temple of heaven este tot intr-un parc, enorm si el, la care ajungi dupa ce treci prin alte doua locuri: printr-o terasa rotunda unde e o piatra de marmura, rotunda si ea, inconjurata de 9 cercuri de piatra (totul in constructia templelor se leaga de 3 si multilplu de 3), unde cica ar fi buricul pamantului si de acolo ti se aude vocea mai tare. Nu mi s-a parut ca se aude mai tare, dar ne-am facut o poza si noi, ca toata lumea. Al doilea punct de trecere era un templu in care se ruga imparatul sau se pregatea sa se roage, nu mai tin bine minte. Templul paradisului era un templu rotund, cu un acoperis de tigla smaltuita cu albastru ca cerneala si corniste pictate colorat, unde imparatul venea o data pe an sa se roage pentru recolte bogate, bunastare, etc.
spre iesirea din parc, un nene chinez canta la saxofon sub o poarta de piatra, mi-a placut chestia asta.

Tien An Men - nu se vede intr-o fotografie cat de mare e si cum te simti in imensitatea aia. Prea mult spatiu irosit aiurea dupa parerea mea, dar chinezii se pozeaza in draci si isi cumpara caciuli in forma de cap de urs panda (copie dupa produsul original al unei artiste foarte cunoscute, dar careia nu-i tin minte numele). E flancata de niste cladiri ministeriale, si ele gigantice, din care o parte au fost construite intr-un timp record pentru a 10a aniversare a republicii, in 59, cand au construit 10 cladiri in cam 2 ani (poate un pic mai mult).
Sunt si niste puncte de control, unde iti pui rucsacul pe bada rulanta. Cred ca chinezii se distreaza foarte tare cu chestia asta, o noua jucarie, pentru ca nici un paznic nu e atent sau nu intelege ce vede pe ecranul ala (totusi la aeroport sunt ceva mai vigilenti, au vazut tubul de pasta de dinti si l-au confiscat).
Walter ne-a dus sa vedem si muzeul planificarii urbanistice (Urban Planing Museum), unde am vazut macheta orasului intinsa pe suprafata, sa zicem, a unui apartament mare, facuta in cele mai mici detalii, cu beculete in cladiri, pe strazi, sau marcand lacurile si spatiile verzi. O alta macheta, mai mica, dar tot cat o camera, o mare placa de metal, era pusa pe un perete si te puteai uita la ea o ora, cat era de migaloasa.

Walter a venit cu noi si sa vedem parcul olimpic, intr-o seara, pe un frig naprasnic. Stadionul e fabulos, atata pot sa zic. Acum aveau amenajat in parc si o partie mica de schi, hehe, totusi prea mica sa ma puna vraja pe mine.

Marele zid

2009-12-28T18:33:00.001-08:00

Am mers la Mutianyu, al doilea loc ca importanta turistica, nu la Badaling unde se duce grosul de turisti. Am fi avut si a 3a optiune complet neturistica si poate cea mai misto, dar a fost mai bine ca nu ne-am dus acolo (Simatai se cheama), la ce febra musculara acuta am facut, care inca mai dureaza dupa o saptamana. Din nou ne-a aranjat Walter soferul, ne-a pus optiunile pe masa si ne-a verificat cam o data la 2 ore, basca s-a agitat sa ne ia si bilete la spectacolul acrobatic, cand el avea de cumparat cadouri.
Sincer, as fi vrut sa ma mai plimb pe zid, dar nu varia prea mult. Zidul serpuia pe coama muntelui, si se vedea foarte foarte frumos. Se vedeau si alte bucati de zid (pentru ca nu e un singur zid continuu) pe creste cu zapada. Si mai frumos. Am si prins o zi cu soare si vreo 6 grade, adica de-a dreptul exotic. Era o bucata de zid restaurata, si oarecum cu acces limitat. Bineinteles ca puteai sa treci de panourile care te opreau din drum, dar erau cam multe balarii si nu aveam timp de trekking serios. Dupa ce am urcat niste sute bune de trepte si amk coborat aceleasi sute (eu cu cateva sute in plus, pentru ca ma rodea ambitia sa mai ating un varf), ne tremurau picioarele ca la pui. Am urcat cu telecabina, si Walter facea misto de noi ca suntem lenese. Dupa 3 sau 4 ore de stepper pe zid, cu tot cu coborarea pe alte sute de trepte, am facut rigor mortis la picioare. Am fi putut sa coboram pe un fel de tobogan intortocheat, ca toboganele de apa, sau pe un leagan pe cablu, gen indiana jones, dar am fost demne si pensionare, si am coborat pe trepte. Acuma imi pare rau, toboganul parea distractiv.
Tarabele de suveniruri erau interesante, lucrusoare facute cu atentie si migala chinezeasca, in comparatie cu mizeriile italienesti, de fapt si ele facute tot in china, dar poate la tara, undeva.
Ne-am facut stampile de piatra cu numele nostru in caractere chinezesti. Prosteala, costa doar 1 euro si dura 2 minute.

Spectacolul de acrobatie chinezeasca

2009-12-28T08:34:00.000-08:00

La acest spectacol acrobatic m-am distrat foarte tare. Chinezii, din cate am observat noi, nu au simtul ridicolului, si atunci isi permit sa se imbrace caraghios, sa sara pe trambuline sau prin cercuri, sa se urce 12 pe o bicicleta, nu li se pare un efort irosit. Oamenii faceau niste lucruri, sa zicem, previzibile, adica nu am vazut ceva nou, dar le-am vazut din randul 3, si se vedeau mai multe detalii. Vedeam fiecare fibra de muschi cum tremura incordata la echilibristi si contorsioniste, dar vedeam si cumfarfuriile domnitelor cu farfurii pe bete sunt lipite cu scoci (roz pe farfurie verde) care se mai dezlipeau - moment in care mirajul acrobatiei cu farfurii s-a destramat, pentru ca fetele doar faceau sa tremure betele, nici una nu invartea farfurii cu adevarat. Aplaudam din bun simt, dar si din respect, cei mai multi dintre acrobati erau extrem de tineri, chiar copii. Mi-au placut cele 12 chinezoaice pe bicicleta, baietii in echilibru pe o scandura pe un cilindru, care isi aruncau niste castronele in cap, maxim 4 in acelasi timp, si mi-a placut "roata norocului", adica niste custi circulare, ca alea in care alearga hamsterii, in care se invarteau cu o viteza teribila doi baieti pana ajungeau la stare de imponderabilitate, iar unul din ei facea diverse figuri si in afara custii, una din ele chiar legat la ochi. Ce vorbesti.
Sfarsitul a fost complet dement, au aparut toti acrobatii, din care unii purtau niste costume nebunesti prin bogatia detaliului si prin volumul pe care il ocupau, care presupun ca reprezentau niste personaje de legenda, toti acrobatii cum spuneam, au inceput sa bata pas de mars pe loc si sa faca cu mana, in timp ce cobora cortina desenata cu niste papagali in culori fluorescente. Dupa ce a cazut cortina au zburat si niste papagali adevarati prin sala, chiraind.
Am apreciat, de ce nu, la urma urmei calusarii nu sunt asa interesanti.

Dupa spectacol, eu am plusat ca as putea merge pe jos acasa (era ziua in care fusesem la marele zid si umblasem 4 ore in sus si in jos). O idee nu prea grozava, pentru ca era un frig aprig, si din 20 de minute cat ar fi trebuit sa dureze, am facut de fapt vreo 40, si ne astepta deja o prietena de-a lui Walter in apropierea casei. Citea fata, intr-un Starbucks, mi-am asumat toate reprosurile nespuse. Am urcat toti 4, si am mancat ce mai avea Walter prin frigider, am baut vin si am vorbit, printre altele, de inmormantari. Foarte vesel, n-am ce zice, ma intristasem groaznic, sufeream ca nu sunt "sufletul petrecerii" sa fi presarat nitica veselie, dar pana la urma am virat-o pe un ton mai optimist.

urmeaza in curand si alte obiective turistice vizitate

Rata Pekin, dumplings si alte bunatati

2009-12-28T01:56:00.000-08:00

Pe restaurante am incercat sa o tinem chinezesc, pe cat posibil. Tot Walter ne-a dus in cateva locuri unde stia el ca se mananca bine un anumit lucru.

Restaurantul pentru dumplings, adica galusti fierte in cosulete (site) de bambus, umplute cu legume, creveti, ierburi, supa sau alte carnite. Locul avea 4 etaje, pe o suprafata cat un cinema, cred, nu stiu cum sa compar, era ceva urias, caracteristica dominanta oricum, cu sala de asteptare jos, cu scaunele, te uitai la pesti, languste si creveti in acvarii, pana ce o domnisoara costumata traditional dar si cu o caciulita ridicola de mos craciun, te anunta la microfon cand iti venea randul, apoi alta domnisoara cu casca si walkie talkie te conducea la masa. Mese cu blat de marmura, ca sa reziste la felul de a manca al chinezilor, care este de-a dreptul hidos, scuipa resturile pe masa si pe jos (si o echipa de 4 chinezi curata dupa ei in cam un minut). Galustile, eu zic ca erau geniale si am mancat mai multe decat toti, Juju zice ca nu au fost cel mai bun lucru pe care l-a mancat vreodata.

Restaurantul pentru rata Pekin - intrai de pe o strada cu un trotuar foarte lat, luminat de mii de lampioane rosii, te puteai opri in sala mare de la intrare, sau puteai sa te pierzi in adancime, in vreo camaruta izolata. Noi am stat "in public"si a fost o idee buna, pentru ca pe langa rata, am avut si show. Am mancat rata Pekin in stil traditional, adica: un bucatar vine cu o rata intreaga, rumenita bine, pe o tava si incepe sa o taie feliute subtiri in fata ta.La rata asta, zice Walter, se mananca doar pielea groasa, aurie si crocanta, dar acum, din cauza turistilor, mai lasa si niste carnita in felii (si bine fac, zic eu, prea mult colesterol in pielea aia). Rata macelarita e aranjata frumos pe o farfurie, intre multe castronele cu diverse sosuri (iute, dulce-acru si un soia), legume crude taiate betigase, foite subtiri de orez facute sul si niste buzunare mici de coca semicruda, cred. Trebe sa iti iei o foita, o derulezi in farfurie, pui vreo 2 felii de rata muiata in sos, adaugi niste bete de legume, impachetezi frumos, ca foita se lipeste singura, si hopa cu ea in gura pana nu se destrama pachetul intre bete (adica nu va imaginati ca am vazut vreo furculita pe undeva, nici nu vroiam). Alternativ, pui aceeasi compozitie in buzunarele de coca. Si bineinteles, totul spritat bine cu bere chinezeasca (nu mai tin minte cum se chema, dar parca era tot un Tsing Tao), sau cu ceai de iasomie pentru ne-betivi. N-am mai mancat rata pana cum, daramite doar piele de rata, dar va zic ca era foarte buna.
Pentru inveselirea publicului mancacios, chelnerii sau niste artisti angajati incep un fel de mic spectacol de pricepere si indemanare. De ex. o domnisoara lua o fisie de coca si o intindea prin aer ca o panglica, aproape ca facea podul de sus, pana ce panglica se facea un noodle mai lat. Alt nene tinea pe cap un castron de inox, el insusi stand in echilibru pe un monociclu, in castron avea o mare bucata de coca, ca o basca, din care radea si arunca "fara numar" bucatele mici din coca intr-o tava tinuta oblic de un alt coleg bucatar. "Seful de sala" sau mc-ul, ne-a cantat un cantecel mieros la microfon, iar un domn mascat si imbracat intr-un costum de matase galbena, de opera Pekin, a facut un fel de dans pe o muzica dance groaznica (amanunt neimportant) in care isi schimba mastile cu o tehnica speciala, o scamatorie, ca nu se vedea cum se schimba, de fapt asta era si smecheria.

As mai mentiona si restaurantul de sushi din prima seara (n-am putut sa ne abtinem) foarte cochet, cu multe bunatati din partea casei.
Si, de ce nu, Kfc, unde am ajuns din criza de timp, ca trebuia sa ajungem la spectacolul acrobatic, unde am cerut spicy stripes care s-au pierdut la traducere si am primit doua aripioare.

A doua expeditie a inceput in China, Beijing

2009-12-27T18:42:00.000-08:00

Deja a inceput de 10 zile, si acum in sfarsit mi-as dori sa ma pun la punct cu tehnologia, ca sa nu mai atarn dupa un computer cu internet si windows in chineza.

Prima oprire - Beijing. La Walter, prieten de familie, care acum lucreaza acolo. Si care sta intr-un apartament nesimtit de frumos, populat cu Ray Eames & Co, intr-un cartier unde etajul 12 era cam cum e etajul 4 la noi, ca proportii. Pe modern cartierul, si de locuit si de facut business, cu magazinase si cafenele la parter. Stateam la cafea pe scaune originale din '60, aduse din spania si elvetia, unde statusera inainte, in containere. Casa pentru theselby.com, nici mai mult nici mai putin, am tras o sedinta foto serioasa.
L-am cam abuzat pe bietul om, pentru ca era o sursa de informatii nepretuita, stia locuri. Normal, dupa 3 ani de stat acolo, basca, stie sa vorbeasca chinezeste, lucru care deschide usile mai usor, tinand cont de faptul ca chinezii sunt xenofobi mai rau ca olandezii. Se observa si pe strada, se uita la noi foarte neprietenos.
In china sunt interzise youtube, facebook, twitter, etc. Dar chinezii nu sufera, as zice ca din contra. Aia mai batranei sigur nu sufera, pentru ca sunt foarte ocupati sa se adune in parcuri sau in mici piatete ca sa danseze vals, sa faca un fel de aerobica sau sa cante in cor. Danseaza foarte frumos, la -10 grade. In adunarile astea nu se leaga decat prietenii de circumstanta, adica a doua zi nu se saluta pe strada daca se intalnesc.
Chinezii nu au voie sa aiba caini mai inalti de 40cm. E lege. De ce? Nu se stie. De altfel nici n-am prea vazut oameni cu catei la plimbare. Aia pe care i-am vazut aveau caini mai mari.
Nu au voie cu motociclete cu motoare mari. Scutere si mopeduri da, motoare serioase nu. Strainii in schimb au voie. Bine, asta cu permis/interzis e destul de relativa, ca sa fie mentionat, nu ca sa stii strict cont. Se vede si in trafic, si pe strada. Haos, care pe care, prioritate pietoni inexistenta, flegmeaza si isi sufla mucii pe strada, barbatii in mod special, dar si femeile mai batrane.
Hutongs - cartiere cu stradute inguste care se resfira ca un labirint, strada si case monocrom gri, inveselite pe ici pe colo cu cate un lampion rosu prafuit, si condimentate din plin cu bude publice cu o duhoare groaznica. Avantajul celor -10 grade e ca nu mai simti mirosurile asa bine. Sunt si cateva stradute din astea mai luminate si mai populate, dar alea sunt aranjate bine pentru turisti. Zicea Walter ca demoleaza hutongs in draci, saptamanal mai dispare cate o arie maricica. Pe unele le reconstruiesc, ca sa dezinfecteze locul, presupun, pe altele nu, trantesc cate un bloc inalt de sticla in loc. Noroc ca ne-a dus el, ca noi n-am fi gasit sigur nici stradutele cele mai comerciale. ne-a dus in niste locuri (baruri) care erau de fapt foarte putin chinezesti, odata ce intrai si foarte "intelectuale" - carti pe pereti, poze vechi inramate, lampite, canapele comode, lumina calma, si mult jazz in playlisturi, jazz vechi, curti interioare si camarute intortocheate. Nu era greu sa gasim loc, ca erau aproape goale, explorarea locului mi-a placut. Totusi, cand am comandat un jagermeister, chinezoiaca n-a inteles, si nu stia nici ca se bea in cantitati mici.
Un bar se chema "bed", un loc foarte intunecat, incalzit de doua ciuperci din alea incalzitoare, mi-am adus aminte de barurile cu patuturi din Vang Vieng, in Laos, cu patuturi si masa in mijloc, doar ca asta era mai de designer, am observat niste detalii foarte placute (picioarele scaunelor de la bar erau niste suruburi supradimensionate), iar mojito era chiar bun.

urmeaza detalii despre restaurante

singapore

2009-01-19T02:20:00.001-08:00

eu am mai fost la singapore si mi-a placut mult. orasul e foarte curat, oamenii sunt foarte cinstiti, ai sentimentul ca esti in siguranta tot timpul, oriunde si la orice ora.
am gasit cazare si aici foarte repede, in chinatown. deja pe drum, taximetristul ne spune ca chinatown e destul de aglomerat in perioada asta, deoarece oamenii se pregatesc de sarbatorirea anului noi. intr-adevar, strazile sunt impodopite cu lampioane si tot felul de ornamente rosii si galbene. dupa dus, fuga in piata. extrem de aglomerat, dar foarte misto. oameni care vand tot felul de chestii, multe grupuri de elevi cu profesorul care explica nu stiu ce - pe asta nu am inteles-o. turisti nu sunt chiar atat de multi in piata.
ne place atat de mult incat ne gandim ca poate schimbam biletul - adica sa venim mai tarziu cu o zi. din pacate costa mult prea mult, si nu mai sunt locuri decat pe un zbor care ajunge luni dupa amiaza, ceea ce e cam tarziu.
mai dam o tura de shopping prin mallurile de pe orchard road, unde la un moment dat ioana pleca dintr-un magazin cu o camasa rosie agatzata din greseala de rucsacul ei. o vad la un moment dat cu umerasul fluturand in urma ei, incep sa rad atat de tare incat nu mai pot sa vorbesc. pana la urma se prinde, se duce cu umerasul inapoi in magazin. partea haioasa a fost totusi ca nu a venit nimeni dupa noi, probabil nici nu au obervat.
ajungem la hotel doua 12 noaptea, dar e atat de misto incat ne hotaram sa mai iesim, chiar daca suntem daramate de oboseala si chiar daca tre sa ne trezim le 5.
luam taxiul la clarke quay, la zona de baruri, mai facem niste poze, bem un vine si ne caram acasa.
da, nu au fost focuri de artificii, si nu s-a mai intapmlat nici spectaculos, dar a fost atat de bine vacantza asta incat nu vreau deloc sa ma intorc acasa.
un lucru e clar: trebuie sa gasesc o cale sa pot calatori mai mult, e cel mai misto lucru din lume.
dimineatza, un alt gentleman taximetrist ne duce la aeroport. e atat de relaxant in orasul asta sa mergi cu taxiul, cum nu e nicaieri in lume, taximetristii sunt amabili, iti povestesc despre oras, ce ar trebui sa faci cand esti acolo, si daca nu ai timp acum, atunci trebuie sa mai vii inca o data.
domnul asculta muzica simfonica pana la aeroport, ne descarca amabil bagajele, ne ureaza drum bun, si mult noroc in tot ce urmeaza sa facem de acum incolo.
daca nu mai functioneaza nimic altceva, ma mut la singapore si ma marit cu un taximetrist...

phuket din nou

2009-01-19T01:36:00.000-08:00

dupa scuba, am luat o barca si ne-am repezit pana in maya beach, pe una din insulitele langa care ne scufundaseram mai devreme, si pe care, de altfel, s-a filmat filmul the beach. locul e foarte frumos, apa azurie si transparenta, nisipul alb, o plaja de vreo 20 de metri, stanci pe care vine lumea la catarat, si o padure cu frunze grase si verzi. nu am stat decat vreo ora, ne-am facut poze de final si ne-am intors acasa.
nu mi-am dat seama, dar scufundatul m-a obosit atat de tare, incat am adormit la ora 9 seara.

a doua zi, plecare la phuket. am prins un vaporas micut, iar ne-au udat valurile pt ca stateam in fatza, dar a fost misto. pana la urma, imi dau seama ca imi place sa ma plimb cu vaporul, sa ma bata vantul si valurile si sa ascult muzica intre timp.
de data asta, ne-am hotarat sa stam in orasul phuket, sa nu mergem in nici o statiune. ne-am gasit cazare foarte repede si ieftin ( 10 dolari), dupa care am iesit sa facem poze.
trebuie sa spun ca orasul phuket e chiar misto. nu are nici o legatura cu statiunile trendy libidinoase si de prost gust. totul e pitoresc, cald si uman, cladiri mici, frumoase si vii, oamenii asiatici de aia adevarati de care stim, simpli si prietenosi.
dupa o cina gustoasa si multe poze de noapte pe strazi, am descoperit o alee cu baruri, pe care, o data pe an, se inchide circulatia si devine pasaj pietonal pe care au loc tot felul de evenimente culturale, in principal concerte. si stim asta de la un cuplu care statea in fata unuia din baruri. de fapt noi vroiam sa intram in barul de langa, de unde se auzea jazz live, dar tocmai cand am ajuns incepea pauza. si cum baruletul de langa arata foarte dragutz in interior, am inceput sa facem poze. in fatza barului, un domn si o doamna care ne invita: intrati, faceti poze daca vreti. spatiul din interior micut dar interesant, un amestec de anticuri, magazin de arta si de instrumente muzicale. proprietarul, un avocat prosper de vreo 50 si ceva de ani, mare amator de instrumente, canta la chitara si la percutie. la etaj, cabinetul lui de avocatura. pe pereti, instrumente, tablouri ( din care un tablou cu mona lisa in sanii goi si cu tatuaj pe umar si un tablou cu furnici care continuau pe perete), pe mese niste carti, vase vechi. domnul ne povesteste despre regele lor (care se bucura de mare respect). regele este un domn care pune mare pret pe cultura, canta la multe instrumente, a cantat alaturi de jazzmani celebri, ii place sa faca poze.
avocatul imi mai povesteste ca lucreaza la un proiect cu mai multi prieteni muzicieni din bangkok, sa infiinteze niste cursuri gratuite de instrument pentru tinerii talentati interesati de muzica.
intre timp, ioana se intretine cu doamna care are si ea tot vreo 50 de ani, care nu e sotia domnului, ci prietena lui - chestie destul de rara in asia. ne zice ca avocatul are doua fiice: una designer la paris, cealalta nu mai stiu ce pe la new york.
in tot timpul asta ascultam muzica misto, ne luam niste beri. ei ne zic ca trebuie sa venim a doua zi la un ceai, deoarece domnul stie sa faca un ceai demential, amastec invatat de la mama lui, din mai multe ceaiuri. noi zicem ca din pacate nu putem, plecam a doua zi dimineatza. doamna ne intreaba cand? are un drum in zona aeroportului maine dimineatza, poate ne duce ea. din pacate noi plecam mai devreme decat are ea treba pe la aeroport. nu-i nimic, ne aduce un ceai acum, daca nu putem veni maine.
la plecare, domnul ne mai da cate un pliculet din alt ceai, foarte special, pe care l-a primit de la un prieten. ne luam la revedere, noi plecam spre hotel, avocatul in barul de langa, sa se alature muzicenilor de acolo pt un jam session.
maine, plecare la singapore

sub apa

2009-01-19T00:45:00.000-08:00

trebuie sa scriu si eu despre asta neaparat, daca nu din alt motiv, ca sa mai pot reciti peste o saptamana, o luna, un an.
cum am zis, am facut un tur de cluburi de scuba cu ioana pt ca ea si-a dorit foarte tare sa incerce treaba cu scufundatul. eu am mers mai mult ca sa zimbesc cu baietii din vitrina, ca toti erau foarte draguti. isi incepea fiecare prezentarea si mi se adresau si mie, iar eu le ziceam ca nu eu sunt clientul ci ioana, talk to her. pai de ce? pt ca sunt convinsa ca m-as panica de la respiratul sub apa, si oricum, nu ma intereseaza, nu m-a tentat niciodata. ei continuau totusi sa mai imi zica si mie ca poate totusi incerc, ca e foarte misto. pana la urma m-am hotarat ca o sa incerc, dar nu ca sa vad cum e sub apa, nu ca sa vad pestisori colorati, nu ca sa vad cum e fara gravitatie, ci ca sa imi inving frica si sa vad pana unde reusesc sa ma duc. pana la urma, in cazul meu, de cate ori par curajoasa, e doar o iluzie: mi-e doar atat de frica incat din cauza ca nu mai suport senzatia neplacuta, ma aruc, ca sa vad ce se intampla si ca sa scap de ea.
a doua zi dimineatza ne-am infiintat la club la 7.30. nimeni la clubul nostru, insa la clubul de vizavi, o adunatura de scufundatori de vreo 20 de persoane, unii mai frumosi decat altii. ne-am zis noi, tipic, intotdeauna baietii frumosi sunt altundeva. pe la 7.40 apare un domn de vreo 50 de anisori, semana fizic si la voce si la accent foarte tare cu michael caine. ne intreaba daca noi suntem cele doua dsd, noi zicem da. scoate un flipchart cu niste desene de genul alora din avion, si, pe un ton pe care ai vorbi unor copii tembeli, ne face o prezentare foarte asemanatoare cu cele pe care le fac stewardesele. adica ce tre sa faci, cum sa respiri, cum sa-ti sufli in urechi, cum sa dai din picioruse ca sa nu trebuiasca sa te tarasca el. asa, teoretic, parea simplu.
ne ducem pe vapor, si norocoase cum suntem, am nimerit ziua cea mai agitata de pana acum, drept urmare, ne-a fost atat de rau incat nu am mancat nimic pana cand ne-am intors. eu m-am asteptat sa-mi fie rau, am o istorie grasa de rau de miscare in spate, asa ca am luat o pastila. macar nu am vomitat, dar tot mi-a fost rau.

pe vapor, lume putina: noi doua cu michael caine, si unii care se pricepeau la scufundat, adica un francez cu doua israelience si inca un domn. israeliencele erau foarte misto si zen. tocmai isi terminasera serviciul militar dupa care si-au luat lumea in cap si au colindat india dintr-un colt in altul timp de 6 luni. asta era ultima lor saptamana si urmau sa se intoarca si ele acasa.

la 10 minute dupa ce am plecat, ne-am dat seama ca de data asta e bine ca n-am nimerit cu baieti frumosi: in primul rand pt ca ne venea sa vomitam intruna si in al doilea rand pt ca devenea din ce in ce mai clar ca vom fi usor penibile. deci cu cat mai putin public, cu atat mai bine.

ne echipam, sarim in apa, incep sa ma gandesc, da, am stiut ca o sa ma apuce panica, da hai sa mai stau. oricum, macar in apa nu iti mai era rau.

ne ducem aproape de stanci, dom profesor incepe sa ne explice ca vom face niste exercitii. executam cam stangaci 2 din exercitii. dom profesor incepe sa devina din ce in ce mai frustrat. saracu de el, face asta de distractie. are o casa in phuket, suficienti bani ca sa nu mai trebuiasca sa munceasca nici o zi din viata lui, dar ii place sa se scufunde, si sa dezvaluia si altora cum e. ghinion. si-a gasit doua nevrotice de 35 de ani, una mai speriata si mai penibila decat alta. pana la urma, sa da batut, ne baga la juma de metru sub apa, dam din labute, si ne plimbam la suprafatza vreo 10 miute, dupa care ne intoarcem in vaporasul care continua sa danseze. adevarul e ca nu mi-a ata de frica de respiratul sub apa decat prima oara cand am bagat fatza in apa, dar de cate ori ne baga sub apa, incepeau sa ma doara urechile. eu credeam ca fac bine exercitiul de egalizarea presiunii si atunci probabil ca e ceva in neregula cu urechile mele.
pauza de masa, cam lunga, pt ca noi oricum nu puteam manca din cauza raului de mare, asa ca asteptam sa intru iar in apa ca sa imi treaca raul. intr-un fel, eu eram multumita de mine, pt ca am trecut de frica de respirat prin tub, si in fond, asta a fost scopul pt mine.
dupa pauza mergem intr-un alt loc, sarim in apa, profesorul deja se astepta sa fim la fel de fricoase, dar pana la urma, aproape ca ne-a iesit din prima. m-am prins si cum se face egalizarea si nu ma mai dureau urechile. pe ioana a mai apucat-o o panica scurta, dar s-a adunat si am reusit sa coboram la 6 metri.
trebuie sa zic ca a fost o experienta inimaginabila. liniste, nu-ti auzi decat respiratia si bulele de aer, si totul e atat de frumos si de pasnic incat uiti de tot si nu mai vezi decat lumina care intra prin apa si pestisorii colorati, coralii si lumea aia de care nu ai stiut pana acum.
nici nu mi-am dat seama cand a trecut jumatatea de ora, atat de fascinata am fost. chiar si cand am ajuns inapoi inca eram in stare de soc.
ma bucur ca ioana a vrut sa incerce si ca m-am dus cu ea, as fi ratat una din cele mai misto experiente din viata mea. cu siguranta, o sa mai incerc.

epilog cu scuba diving

2009-01-14T19:30:00.000-08:00

a trebuit s-o incerc si pe asta. am aflat niste lucruri despre mine care m-au cam dezamagit. cum ar fi ca nu sunt asa curajoasa cum par. sau daca sunt, e din cauza ca sunt in aer liber. sub apa, sincer, m-am cacat pe mine de frica (nu la propriu, dar nu eram departe). m-am dat mare ca nu e mare lucru sa sari in apa sa vezi niste pesti. ei bine, am inceput prost, cu panica peste panica. chiar si juju, care la prima saritura in apa in echipament complet s-a albit la fata, s-a descurcat mai bine ca mine. prosteala mea e ca m-am plimbat pe la centre de diving sa vad ce baieti sunt mai misto, care vinde mai interesant, care face scufundari in doua locuri diferite, care te abureste mai bine, ca apoi sa zburatacesc in apa in cel mai lamentabil mod. nici nu conta cu care ma scufund prima data, pretul e acelasi (100$ ptr discover scuba) si pentru ca exercitiile de inceput iti iau jumatate din timp. in fine, dupa ce ascultat povestile de la scufundatori, l-am ales pe un spaniol, pentru ca era foarte relaxat si nu incerca sa vanda din greu. a doua zi la 7 jumate ne-am infiintat la ei ca sa ne luam echipamentul si sa plecam pe barca. nu l-am prins pe spaniol, am nimerit cu un "al naibii batranel" englez de vreo 50 de ani, retras in tailanda, care facea misto de noi: "so you are the two dsd's from romania?" dsd's - adica discover scuba diving. ne-a facut un fel de trecere in revista a regulilor de baza si a exercitiilor, si am pornit spre barca. afara cam batea vantul, drept care erau valuri maricele. cafeaua mea de dimineata am dat-o la pesti in prima jumatate de ora, si am continuat sa hranesc micii pestisori pana ne-am intors pe mal, la pranz (asta a fost alta descoperire - raul de mare, ceva nou la mine). pe barca mai erau cu noi doua fete din israel. mi-era prea rau ca sa pot sa vorbesc, dar am apucat sa schimbam cateva vorbe. mama uneia din ele era nascuta in bucuresti. si era una din fetele din israeli army, pentru cine stie cum arata fetele din israeli army, adica foarte bine. am ajuns la insulele unde trebuia sa ne scufundam, am trecut in echipament, si fara sa mai pierdem timpul, hop in apa. intai la suprafata, ca sa facem exercitii. hehe, la suprafata e nimic. cand bagi capul in apa, cu masca si oxigen in gura, e inca bine. la juma de metru sub apa am inceput sa ma panichez si sa vreau la suprafata. foarte penibil. pacat ca era o apa asa limpede si batea soarele si se vedea asa frumos. exercitiile insemnau sa ne scoatem oxigenul din gura sa-l aruncam peste umar si apoi, fara panica, sa recuperam furtunul si sa-l punem la loc in gura. simplu. eram mai speriata ca un iepure. abia din a 3a incercare mi-am dat seama cat e de simplu. al doilea exercitiu, tot sub apa, sa ne bagam apa in masca, apoi sa ne dam pe spate si sa suflam pe nas sa scoatem aerul. imposibil. am renuntat, ca pierdeam timpul. am incercat sa mergem mai adanc. panica in tunel din nou. imi intra apa pe langa oxigen si ceva apa in masca si inca nu eram suficient de stapana pe situatie ca sa stiu ce sa fac. deja dom profesor era dezamagit, mai ales dupa ce i-am tras un genunchi in coaie, noroc ca sub apa loviturile sunt ceva mai soft. ne-a zis ca nu se lasa pana nu ne face sa ne scufundam serios "i will make you go underwater". juju se pare ca facea mult mai bine, se impacaseb cu situatia, mai ales ca nu se punea problema de nesiguranta. si cam asa a fost prima scufundare. inapoi pe barca lumea manca de pranz. eu nu puteam sa bag o gura de apa. pentru a doua scufundare am schimbat locul, cica sa vedem rechini. de data asta m-am concentrat, si m-am panicat doar o data. dupa care am luat-o la pas pe langa corali si pestisori, pana am ajuns la 6m adancime. inca o mai tineam pe juju de mana strans sa-i frand degetutele de scriitoare. si am reusit sa ne plimbam juma de ora, tinute de ceafa de englez, cascand gura la pestisori colorati, stele de mare, corali, ce mai era pe acolo, dar nici urma de rechin. tineam oxigenul ala in gura strans ca ma mir ca intra aer si tremuram, eu credeam ca de frig, dar apa era calda, 28 de grade.
dupa ce a trecut juma de ora si aproape tot aerul din tuburi ne-am dus la suprafata, bucurosi, in sfarsit. si am pornit spre mal, eu tremurand in continuare si hranind pestii tot drumul inapoi, de la tangaj. acum avem certificat de diver. ce mai diver. ne-au si filmat, asa ca venim cu dvd acasa. oricum, merita experienta, tre sa mai incerc. trebuia sa inchidem cu ceva vacanta asta si scufundarea a fost cel mai bun final posibil.

motociclistii

2009-01-12T23:00:00.000-08:00

lovitura mea in inima. in laos, vietnam si cambogia i-am vazut cel mai des. unii baieti umbla pe motociclete (nu scutere), in camasa alba, fara casca si cu o mana in buzunar, eventual si cu o tigara in gura. mie imi arata a rebeli si nonconformisti si teribilisti, dar ei de fapt nu sunt de loc asa, la ei asa se merge pe motor, arata bine natural

phi phi

2009-01-12T22:22:00.000-08:00

phi phi este numele unei insule de langa phuket. initial ne gandeam ca poate ramanem in phuket ca sa nu mai pierdem vremea cu impachetat-calatorit- gasit hotel- despachetat, dar ne-a fost atat de antipatic phuket incat ne-am hotarat brusc sa o taiem in phi phi.

e una din insulele alea care apar in cartile postale, apa azurie, nisip alb.
am plecat la 9 din phuket cu ferryboatul care transporta multi blonzi si multe blonde, unii mai frumosi decat altii. nu stiu cum se face, dar e o asa de mare concentratie de oameni frumosi, bronzati si pe genul sportiv, ca te apuca toate complexele. drept urmare, la 5 minute dupa ce ne-am cazat, mi-am turnat un plic de vopsea rosie in cap. tot vroiam sa fac asta de mai demult, si macar sa nu fiu si mai penibila cu wannabe blondul de coafor prost interpretat din parul meu, pe langa toate suedezele si australiencele bine de pe aici.
uneori, cand ne imbatam, facem poze cu nerusinare la oamenii frumosi bronzati si dezbracati din statiune, asa, for the record.
altfel, cateva alei cu carciumi si magazine, cluburi de diving in care stau la agatat alti frumosi in fiecare dupa amiaza (instructorii de scufundat). ioana vroia sa incerce oricum, si m-am dus cu ea in trei locuri ca sa vedem care-i treaba. si baietii aia care-ti povestesc cum se face sunt atat de misto si de convingatori, incat aproape ca ma gandesc si eu sa incerc. si daca nu incerc, mi-au zis ca pot sa merg cu ioana (si cu ei, implicit:)) pe vapor in ziua de scufundare, sa casc si eu gura....yessss!!!
din pacate, altceva decat stat la plaja plaja si baut beri nu prea e mare lucuru de facut, maxim cate un masaj; oamenii, in afara ca sunt frumosi si sexy de lesini si-ti curg balele, nu sunt prea interesanti. pana acum am conversat cu un baiat din suedia, de 25 de ani, pilot, frumos si el, needless to say, si un baiat algeriano-francez de 30 ani, fost manechin, care a venit sa se converseze cu noi pt ca era singur si se plictisea, si ne-a vazut cum ii fotografiam cu nesimtire abdominalii si tot ce avea de expus. seara se fac petreceri - cam proaste - pe plaja, in baruri si restaurante toata lumea se uita la fotbal. mancarea e ok, localnicii pasnici si pitoresti, in majoritate musulmani.

de fapt trebuia sa plecam azi din phi phi inapoi in phuket si apoi maine la singapore, dar am zis ca tre sa ne mai bronzam un pic, si ne-am amanat zborul la singapore in favoarea lenevitului cu burta la soare. pana la urma, cea mai misto chestie pe care poti sa o faci e sa topai din insula in insula - ca tot sunt multe, fara nici un plan, stai cat ai chef, daca iti place mai stai o zi sau trei sau 10, daca nu, pleci direct in urmatoarea insula...

trebuie sa zic totusi ca desi e bine sa nu trebuiasca sa te trambalesti cu bagaje dupa tine in fiecare zi, si e misto statul la plaja si baitele bune, calatoritul in vietnam si cambogia au fost mult mai interesante desi mult mai obositoare...

phuket-patong/karon beach

2009-01-12T22:13:00.000-08:00

da, am intarziat, atata va trebuie sa caraie careva dupa vesti proaspete, dupa ce ne-am rugat atata sa comentati ceva. si mai mult decat asta, am intarziat pentru suntem foarte ocupate cu statul la soare ca soparlele si cu balaceala in apa azurie din pliantele turistice.
booon. acu cateva zile am ajuns pe insula phuket si am zis sa mergem unde ar fi un loc bun cu plaja si apa si ceva distractie. foarte proasta alegerea cu Patong. un fel de saturn si venus si mamaia asiatice. adica urat cu spume. nu are nici un farmec local, tuktukurile sunt daihatsu modificate si tunate, iar soferii nu negociaza nici un baht, basca sunt foarte scumpi. (acum va zic sincer, 10 dolari pe un drum cu tuktuk dintr-o statiune in alta mi se pare jaf in tara asta). am luat totusi un tuktuk din patong in karon, macar sa vedem daca e ceva mai breaz. nimic. mosi si babe pline de celulita, familii insipide si, din nou, frustrati de toate varstele tinand de mana o micuta tailandeza. acuma, e o chestie clara, oficiala, ca tailandezii (asiaticii in general) nu au cu ce, si atunci goana dupa straini bine dotati e oarecum logica si nu ai de ce sa le condamni. doar ca barbatii au ceva libidinos. n-am vazut un tip misto (pe gustul meu, ma rog) combinat cu vreo tailandeza priceputa. libidinosii vin pentru turism sexual nu pentru vreo implicare emotionala.
(paranteza: primul nisip pe care ne asezam dupa o luna, in koh phi phi, nu avem nimic de facut, doar sa ne uitam dupa baieti misto si dupa soarele care se duce dupa munte, batute de un vanticel cald si cu un pink floyd in fundal, dark side of the moon)
inapoi la patong. am luat-o la pas prin statiunea aia groaznica, eu cu par de lana, de-mi ziceau soferii de tuktuk "nice hairstyle", juju cu little black dress cu spatele gol. mie imi venise ideea nebuneasca sa ma eplilez, si cautam un salon, pentru ca la foarte putine scria waxing. am gasit unul si am intrat. oamenii primitori, eu suspicioasa, aratati-mi ceara. un borcan maricel, plin pana pe la jumate cu o chestie negricioasa solida. foarte buna ceara, zice domnul de la raceptie. ok, hai sa incerc pe o jumatate de picior si sa vedem pana unde ajungem. ok, poftiti sus, sa vedem daca blana e la lungimea potrivita. m-am dus sus cu receptionistul si acolo, impreuna cu o doamna cosmeticiano-coafeza m-a examinat tracandu-mi mana pe picior. eu intram in pamant de rusine, ei nu aveau nici o treaba. ntz, e prea scurt, ne pare rau. auzi, cica scurt, ma invata tailandezii pe mine ce-i aia par pe picioare. am iesit si juju se tavalea de ras cand i-am povestit consultatia. pana la urma ne-am ales cu un masaj la picioare, de data asta foarte bun. m-a masat o grasuna de credeam ca imi plesnesc venele. si din nou, eram subiectul comentariilor in tailandeza vizavi de piciorutele mele paroase. traiasca epilatorul.
am plecat mai departe si am dat de strada nebuniei, pe care se inchide circulatia dupa ora 6 seara si ne-am dus prin multime. hipioti batrani, vanzatori ambulanti de tigari, familii cu copii, puzderie de anglofoni beti, ladyboys, dansatoare la bara, baietasi care ne ofereau "big cock show" (hm), saloane de masaj, porumb copt, frigarui si suveniruri. cand sa ne intoarcem plictisite si pline de ciuda ca am nimerit iar un loc cum nu se poate mai prost, am vazut intr-un bar un baiat cu un saxofon, parea sa se incalzeasca. apoi am vazut ca nu era singur, se incalzea cu un contrabasist si un clapar. am intrat fara ezitare. un barman cu un zambet larg si sincer (rar in tailanda) ne-a adus doua beri. in bar, care era de fapt intrarea in pensiunea Siam guesthouse, mai era si un englez batran la alta masa, si el se pare amator de jazz. am stat si am ascultat si incercam sa recunoastem piesele, Girl from Ipanema, un Dave Brubeck, Summertime, Cantaloop, si aplaudam. cand sunt 3 spectatori aplauzele suna altfel, mult mai intim, si placerea e reala si la artisti si la spectatori. saxofonistul a venit si a ciocnit berea cu noi. Trupa lor semana cu o gasca luata de la un garaj de reparatii de motorete, pantaloni sleampeti suflecati, tricou/maieu larg si de culoare incerta si slapi vietnamezi purtati pana aproape de epuizare. Pianistul arata exact ca un maistru, cu niste ochelari patratosi cu rama metalica si mai batraior. la un moment dat a mai venit un nene (semana cu un personaj dintr-un serial politist prost - expertul, parca) si cu o doamna, amandoi la tol negru, domnul cara o chitara. au intrat in trupa dupa vreo 3-4 piese (15 minute una) si au cantat si ei un jazz destul de clasic, cu ceva accente braziliene, dupa parerea mea. mai stateau pe scaun, se mai plimbau, saxofonistului i-a sunat telefonul si a iesit din piesa ca sa raspunda. am facut poze cu ochii, pentru ca aparatele le lasasem acasa, de ciuda ca in orasul ala nu gaseam nimic grozav de pozat. mare prostie. in pauza, imi faceam curaj sa iau un motociclist pana la hotel si inapoi, cand trupa a reluat cantatul si noua ne era deja foarte somn si nu ne prea venea sa plecam. din toata tristetea aia de oras, rasarise locul asta exact cand eram pe punctul de a ne intoarce din drum. am plecat pana la urma, dar cel putin nu trecuse ziua degeaba. a doua zi la 7 plecam spre koh phi phi.

vang vieng

2009-01-08T00:15:00.000-08:00

Luce, balinezul (poate o sa zicem despre el, poate nu) avea dreptate. E urat cu spume. singurul lucru care ul salveaza e peisajul minunat in care sta. In rest e plin de pustani australieni si englezi care vin sa-si fumeze creierii si sa se dea pe rau pe colace din camera de tractor - adica sa faca tubing. Mancarea e nasoala, pentru ca pe drogati nu-i prea intereseaza subtilitati culinare, asa ca se baga vegeta si cubul maggi la greu. Dupa masa se aduna toti in barurile cu patuturi si perne si masuta in mijocul patutului si se uita la tv, de obicei dvd cu friends, seriile mai vechi. Toate barurile cu paturi sunt pline de impietriti cu ochii in televizor, tragand de o bere si umflandu-se cu pizza. Copilasii locali o sa uite supa de porc de dimineata si o sa se umfle si ei cu sandvisuri cu ketchup.
E un fel de Vama aici, mai misto. discotecile sunt una langa alta pe o insula de pe rau, la care ajungi pe niste podete inguste de lemn, au unul sau 2 focuri in mijloc, inconjurate de bancute, pe care danseaza englezoaice supraponderale care se cred sexi, iar pe margine sunt mici bungalouri pe stalpi, fara pereti, cu un covor si 2-3 hamace. ce nu se potriveste de loc e muzica. clubbingul si hamacul sunt in directii total opuse, dar ideea mi-a placut. Si se bea alcool la galetusa, cu paiul, sa nu mai pierzi timpul la bar la fiecare citirica.
deja m-am umflat cu beer lao, tre sa mai schimb brandul

cursul de bucatarie de la restaurantul tamarind

2009-01-07T03:12:00.000-08:00

acum noi scriem in paralel, unele lucruri s-ar putea sa se repete.
cursul incepe cu o vizita la piata, unde "profesorul" iti explica niste legume, carnuri, orezuri si alte ingrediente, ce gust au, sau la ce fel de mancare sunt bune. din ce am vazut in piata aia, asiaticii mananca cam tot, dar campioni la grozavii culinare cica sunt chinezii, detasat. vinetele sunt mici si subtirele si le spune puta de cal, oricum sunt categoric mai mari decat un penis asiatic (asa spunea ghidul, va jur). dar au si vinete rotunde, niste mingiute vinetii, care se folosesc la supa. coriandru in loc de patrunjel, in orice. lemongrass din belsug, am aflat in sfarsit cum arata, o tulpina alburie, lemnoasa, din care arunci invelisurile exterioare, pana ajungi la tulpina mai frageda, care se pune in orice, de la ceai la chiftele. papadie, floare de banana, frunza maimutei, morning glory, betel, chili wood si tot felul de alte buruieni necunoscute in care la noi probabil se pisa cainii. romanii sunt fraieri, au mancarea sub nas si fac mofturi. sectiunea carnuri mi s-a parut interesanta, dar n-as manca de acolo nici un copan de pui. carnurile sunt puse direct pe tejghea, eventual pe un plastic, si in bataia mustei. ghidul zicea ca daca le bate musca nu sunt proaspete, si de aia le lasa asa liber, ca sa nu te tepuiesti. lasa musca sa guste mai intai. delicatesa cica e sa mananci intestine de porc, necuratate. hm, nu cred. un nene australian in grup incercase. era batran, probabil ca halena de dimineata nu avea mare importanta. la un moment dat am vazut niste animalute negricioase uscate. nu erau pui, si nici rate, erau soareci si sobolani. ghidul ne aburea ca o sa avem un fel de mancare cu asa ceva, cica e foarte bun, dar ii placea sa le oripileze pe americancele alea stupide.
dupa piata, am plecat la scoala de gatit, la vreo 15 minute cu tuktukul, in afara orasului. minunat loc, elesteu cu nuferi, zona de preparat cu cutite, mojare, cratiti, tot ce trebuie, zona de gatit pe foc cu vreo 8 cuptoare/aragaze individuale din ceramica cu carbuni, chiuvete din ghivece de flori, un peisaj muntos in fundal, aer parfumat de la florile din copaci, un ceai de ghimbir si lemongrass de bun venit, si niste baieti cu picioare late de vreo 15cm care spalau totul dupa noi. ce poate fi mai frumos.
nu intru in detalii acum, ca oricum am uitat retetele pe ici pe colo. am facut in total vreo 5 feluri. un pesto din vanata cu usturoi si ceapa, ardei iute, coriandru si nitel lime - mie mi-a iesit iute de ma usturau ochii, pentru ca am pus din toate, sa fie bogatie. ghidul mi-a zis ca nu e prea spicy si e prea multa lamaie. a lu juju a iesit cremos si foarte bun, dar nici al ei nu era spicy de loc. m-am confuzat. se manca cu sticky rice, adica cu gramajoare de orez pe care le luai dintr-un cosulet de paie si le muiai cu manuta in mojar. tre sa recunosc ca la food styling asiaticii au talent nativ, cateva chestii aruncate neglijent in farfurie arata in arata de ingheti.
al doilea - alt pesto, cu marar, usturoi, ceapa, ceapa verde busuioc si sos de peste, mozolit in mojar din nou, in care am marinat 3 bucati de peste, le-am pus pe o frunza de banana, inmuiata in prealabil pe foc. eu am facut pe genul cearsaf si paturica pentru peste, noroc ca s-a prins ghidul ce prostii faceam. am impachetat pestele in frunza de banana, am legat cu niste sforicele de bambus si am pus fiecare pachetelul lui in cosuletul de fiert in aburi, unde a fiert vreo juma de ora. nu mai zic ce gust avea, am fost foarte mandra de mine.
al treilea fel a fost o supa unde am participat toti, drept care nu stiu exact cum se face, dar supa e supa, pui niste ierburi sa fiarba. lemongrassul aici - esential.
al patrulea fel - alt pesto in mojar, in care am amestecat si niste carne de pui. am facut zdrente o tulpina de lemongrass si am bagat acolo umplutura, ca intr-un cosulet si am pus una pe gratar si alta la prajit. practic am facut niste chiftele, dar au fost foarte bune.
continui maine cu desertul.
-------------
desertul: orez mov (purple rice) cu lapte de cocos, sos de tamarind, fructe si susan. am aflat si eu ca laptele de cocos se prepara, nu se extrage din cocos. imi asum prostia. pur si simplu se pune apa fiarta peste tocatura de cocos, se mesteca si se stoarce. cu mana. iar sosul de tamarind are gust de magiun, sau mai actualizat, cu gemul de prune. una peste alta, combinatia a fost buna si la gust.

alte observatii interesante

2009-01-07T02:55:00.000-08:00

niste inventii simple, locale, dovada ca creierul asiatic functioneaza in orice conditii.
- in luang prabang, trotuarele sunt pavate cu caramida, absorb apa cand ploua, nu baltesc prea mult si mai arata si bine.
- cand se face racoare afara, chelnerul (nu in toate locurile, fireste) iti baga sub masa un ghiveci cu carbuni incinsi, ca sa-ti incalzeasca gladiolele.
- buchete de tuberoze la buda. sa faci pipi si cachi linistit si sa nu gonesti clientii.
- farasul poate fi un bidon maricel de tabla (tip ulei) taiat pe diagonala, si cu o coada prinsa cu sarme
- bidoane mari de tabla facute mese de bar, iar in copaci atarnate sticle cu zemuri colorate, ca sa fie vesel de sarbatori
- un mare ghiveci de flori transformat in chiuveta de baie

mai completez pe masura ce mai vad

ultima seara in luang prabang

2009-01-07T02:54:00.000-08:00

am iesit sa mai dam o tura de piata si sa bem un vin bun de chile in locul preferat. piata se intindea in fiecare seara in mijlocul strazii principale. femeile isi asezau marfa pe jos, pe covoare ( esarfe, genti, bijuterii locale, costume populare, diverse suveniruri pt turisti. intre haine, esarfe, posete etno cate un copil care-si facea tema, cate o batrana imbracata in costum popular care broda vreo esarfa, cate o mama tanara cu cate un bebe legat de ea cu un batic.

copiii sunt foarte draguti aici. in primul rand sunt mult mai micuti, sunt vesnic veseli si mucosi, foarte colorat imbracati si-ti zic vesel tot timpul sabaidee, adica buna ziua, sau iti fac cu mana

se distreaza foarte tare cand le faci o poza si le arati. foarte draguti

in timp ce ne plimbam prin piata, ma intalnesc cu un tip cu care ne-am mai vazut de cateva ori pe strada, un asiatic de vreo 40 ani, pletos, fatza osoasa, mai pe genul outlaw. ma uit la el iarasi - avea o fata foarte puternica, interesanta. si el se uita la mine, direct in ochi, se opreste in fata mea si ma intreaba: cum te cheama? ma inrosesc probabil, il intreb cum te cheama pe tine? zice Luce ( asa se pronunta) - aflu mai tarziu ca inseamna walker - adica hoinar - in indoneziana. hm, cool. ne cunoastem de undeva? continua el cu o umbra de suspiciune in ochi. eu zic nu, ne-am vazut prin oras de cateva ori pe strada, probabil. de unde esti? il intreb - din elvetia. ok, si tu? din romania. a, am fost la bucuresti acum cativa ani la o nunta zice el . wtf?! well, it was nice meeting you, see you around.

ma vad cu ioana si ii povestesc, se amuza. ne ducem din nou la wine bar, locul preferat. aici re sa fac o paranteza. cel mai misto loc din barul asta e buda. mica, dar plina ochi de flori albe, margarete, tuberoze, luminari, si miroase ca in paradis ( din cauza tuberozelor).

ne luam cate un pahar din consacratul merlot de chile, si ne bucuram de muzica buna. la un moment dat, surpriza, intra vagabondul indonezian, se duce direct la bar, aia se pare ca il cunosteau, se ia in brate cu proprietarul, sa aseaza la un vinut. e vede si pe noi, zambeste, saluta.
ce mica e lumea...

dupa vreo ora, vine la noi la masa. il intreb, cu ce te ocupi? de ce vrei sa stii? intreaba-ma altceva. se vede clar ca nu ii place sa vorbeasca despre el. ii spusesem ioanei mai devreme ca baiatul asta sigur a facut ceva ilegal la viata lui, e ceva ciudat la el, mai ales cand te uiti in ochii lui. scary, dar fascinant. povestim, bem vin, aflam ca are 41 de ani, ca a trait in toata lumea, in multe multe tari, ca prietena lui cea mai buna e pianista. Ioana incearca sa-i faca poze, el nu o lasa. in continuare nu vrea sa zica cu ce se ocupa, dar dupa un timp marturiseste ca a facut cateva lucruri foarte nasoale la viata lui ( si nu cred ca se referea la ceva mic).

mai aflam ca si-ar fi dorit tare mult sa fi beneficiat de educatie, ne zice cu invidie sincera ca suntem niste norocosi ca am putut sa mergem la scoala si facultati, ca ar vrea sa aiba talent la muzica, ca nu are familie, copii, nevasta, isi doreste mult de tot o fiica, ca acum e in asia pentru 3 luni, si in fiecare an revine cateva zile in luang prabang pt ca ii place mult. nu stie care e urmatoarea lui destinatie. esti un nomad, zic eu razand. el zice da, i'am an indonesian gypsy.

a fost ok si seara asta, facem schimb de mailuri, ne conduce acasa. poate ne mai vedem cu el vreodata. tare as fi curioasa care e povestea lui...

si maine dimineata plecare spre vang vieng...

reportaj de moda

2009-01-07T02:47:00.000-08:00

ma distreaza foarte tare cum inteleg asiaticii imbracamintea ptr sezonul rece (chipurile). cum se fac afara 12 grade, incepe un fel de joaca de-a iarna. incep toti sa puna pe ei fulare, geci de fas, pufoaice cu blana, caciuli si manusi, in schimb umbla desculti in slapi, zgribuliti si seriosi.

curs de gatit in luang prabang

2009-01-07T01:59:00.000-08:00

dupa ziua cu cascada cu elefanti ( mie mi-a placut) am zis ca tre sa mai incercam ceva, si anume un curs de gatit - treaba foarte populara in asia. si oricum, neamtul uwe pe care l-am cunoscut in halong ne-a zis ca e misto si distractiv si daca ajungem in luang prabang ne recomanda cursul de la tamarind.
dimineata ioana s-a trezit la 6 sa-i vada pe monksi cum vin sa ia pomana de la oameni, e foarte misto. cu o seara inainte dupa masaj ne-am dus la un vinut bun intr-un wine bar tare frumusel, apoi ne-am oprit la un mojito ( foarte prost) si ne-am lasat convinse de niste australieni sa incercam vodca lao - oribil, zici ca-i alcool cu zeama de peste putrezit, si apoi un paharel de lao lao - whiskeyul local - whisky pe naiba, tuica imputita ca la noi, doar ca-i din orez. nu prea s-a combinat bine treaba cu alcoalele. deci, eu am chiulit de la treaba cu calugarii, din pacate.

pe la noua ne-am infiintat la tamarind, ne-au bagat aia intr-un tuk tuk si ne-au dus la piata. profesorul de cooking, un domn tanar pe la vo 28 de ani ( cred, dar cu astia nu se stie niciodata, el arata de 20, dupa criteriile noastre). dupa cele doua experiente nasoale cu ghizii - unu care ne uita peste tot si celalalt care era un bou patentat, in sfarsit asta era foarte ok. ne-a facut turul pietii, ne-a prezentat fructe, legume, mirodenii carne. eu nu am fost prea atenta, umblam mai mult dupa poze. am auzit totusi ca laotienii nu mananca prea multe fructe, ca e mai cool sa mananci carne decat vegetale, ca in asia alimentele au denumiri care inseamna ceva ( de exemplu, catdropping, adica cacat de matza, niste dulciuri care se fac din orez expandat si caramelizat si chiar arata ca si cacatul de pisica)

plimbatu pe la carnuri si tot felul ne zemuri mai mult sau mai putin colorate nu mi-a placut prea mult pt ca eram cam mahmura, si spectacolul era destul de nasol, de la tot felul de carnuri hacuite si insirate nu tocmai estetic si igienic, pana la lighene pline cu bila, mate, sobolani uscati si afumati etc.

de ghid-profesor mi-a placut, era foarte sarcastic si plictisit si se uita la noi ca la o turma de prosti ( si cred ca avea dreptate saracu). grupul nostru era alcatuit in mare parte din femei, dupa cum urmeaza:
- doua australience tinere, pe la 24-25 ani. proaste gramada, una foarte frumusica, blonda, cur, mutra misto, dar niste copite care nu au vazut pedichiura in viata lor, doar mult noroi, cate un cleste - ultima oara probabil de vreo trei luni, si o oja pocnita, care cred ca a ajuns pe unghiile ei tot de vreo tre luni.
- o olandeza bruneta, foarte inalta, frumusica foc, simpatica designer de cursuri pt politisti (wtf???)
- doua asiatico americance din ciclul nevrotice, care au venit sa-si regaseasca radacinile - fiecare avea cate un parinte asiatic. pe astea doua trebuie sa le descriu, ca erau intr-un fel. genul hippy-eco- intelectual, una din ele, cica filmmaker. intreb: what do you mean? ea zice: producer, writer, director and cinematographer. fugi bai fetito de-aci... si asta stia sa gateasca, a venit cred ca sa-si reconfirme cunostintele si talentu, si punea intotdeauna intrebari corecte, adica sa iasa in evidenta ca stie lucruri.
celalta pe genul wannabe boho-chic, in realitate hobo-bulshit, rochie cu flori, bascheti, camasa de in ultra murdara, palarie de paie si extra mult par pe picioare. i se parea crucial sa afle daca vinata din mancere era organica si alte bullshituri. vroia sa para foarte interesanta. dintoasa, genul de geek cu ochelari, punea si asta multe intrebari cu mare importanta, si primea fiecare raspuns ca si pe o revelatie divina. si asta era tare mandra de faptul ca pune intrebari la subiect. ghidul ne-a zis in piata ca lemnul iute cu gust de piper ( arata ca un par obisnuit) se foloseste in doua scopuri: unul ca sa-ti bati nevasta si doi ca sa-l pui in mancare. la care proasta ne hipioata se crispeaza brusc si il intreaba falso politicos: you are joking, right? do you really beat your wife? mi-a placut de profesorul-ghid, pt ca nu a schitzat nici o reactie, doar un zambet subtil, si i-a raspuns abia dupa vreo juma de minut. of course i'm joking

- un cuplu de nu stiu ce natie, probabil australieni, pe la 60 ani, ok

- un domn de nu stiu ce natie cum nu am vazut mai pampalau in viata mea. initial l-am banuit ca ar fi gay, avea gesturi care pareau efeminate, dar cred ca pana la urma era doar foarte pampalau, in mod sigur nu pupase sex pana la varsta de vo 35 ani pe care ii detinea, si tinea si el sa puna intrebari importante si sa insiste asupra faptului ca el calatoreste singur ( ce aventurier, oh my god!), si ca ce buna e berea si whiskeyul din laos - fugi bai baiete si tu de-aici, vai de capul tau....

si noi

da, stiu, infloreste cinismul in sufletul meu rece si ignorant...

locul de curs in afara oraselului, intr-un bungalow deschis amenajat ca o bucatarie super misto, nu stu sa desctiu in cuvinte, ramane sa postam poza candva

am gatit, am mancat ce am gatit, probabil ioana va descrie mult mai bine decat as face-o eu...
em m-am relaxat, mi-am facut treaba fara sa ma implic emotional prea tare, nu cred ca era cazul, spre deosebire de colegii entuziasti. da, iar sunt ignoranta si rece...

ne-am intors acasa, si am iesit pt ultima seara la o plimbare in luang prabang

baita la cascada tak se

2009-01-05T07:50:00.000-08:00

azi, dupa ce ne-am coit o vreme pana sa ne hotaram ce facem, ne-am lasat agatate de un sofer de tuktuk (aici mai rar cu motorete, sunt mai degraba niste daewoo damas/isuzu/hyundai modificate cu bancute in spatele cabinei), sa ne duca la o cascada in apropiere de luang prabang. ne-am dat seama ulterior ca excursiile private ies mai scump decat un tur aranjat, dar decat sa mai vedem vreo fatza pufoasa langa noi, am preferat pe cont propriu. diferenta e oricum de 2-3$. nu stiu de ce scrie in ghid ca drumurile in laos sunt nasoale, asta pe care am mers noi e de 100 de ori mai bun decat orice drum national laturalnic de la noi. oricum, dupa agitatia din vietnam, pacea asta de aici e apasatoare, trebuia facut ceva in viteza. am negociat cu soferul 10$ tot drumul, in care trebuia sa ne astepte cateva ore pana ne facem toate mendrele la cascada (la tak se, adica cascada mai mica, mai e una la kuang si mai spectaculoasa, dar nu cred ca mai avem timp de ea) si la elefanti. 45 de minute drumul, ca la noi la tara, apoi a virat inspre rau, unde trebuia sa mai luam cica ferry. ferry era o barca ingusta si lunga care ne-a dus la cascada. inca un dolar si ceva drumul dus-intors. inca vreo 18$ de caciula sa ne plimbe pe elefant juma de ora in jungla. care jungla, am facut o tura de maxim 200 de metri prin rau si printre radacini, dar cum elefantul ala se misca foarte greu, juma de ora s-a dus ca nimic. micul elefant, noi il nimeriseram pe cel mai mic, il chema Tum. distractiv, daca tara poate sa prospere din 18$ de turist, foarte bine din partea mea, ca nici astia nu o duc prea bine. totusi, mi se pare mai bine decat cambogia.
ne-am dat jos de pe Tum, si am luat-o la pas in susul cascadei prin padurice. dupa vreo ora ne-am inpotmolit si ne-am intors si ne-am balacit nitel in apa azurie, imbracate, pentru ca asa e obiceiul local. nemtoaicele albe si pufoase erau la costum de baie, dar maimuta rusinoasa din romania abia si-a scos sosetele inainte sa intre in apa. apa rece, dar atat de buna. am facut baia la timp, pentru ca au intrat si elefantii in aceeasi apa si au inceput niste jumbuslucuri destul de subtiri (dar n-avea sens sa emitem pretentii), dupa care cereau banane de la turisti. apoi am plecat, cu hainele ude inca, cu gandul ca se vor usca pe barca zisa ferry. nici vorba. tuktukul nostru tocmai se stricase. si cand iti clantane dintii in gura ce poate fi mai bun decat o bere rece. am luat masa in sat, chipsuri lay cu alge de mare si creveti si beer lao. foarte bun.

luang prabang

2009-01-04T03:16:00.000-08:00

laos, adica. e atat de pace si cald, si un aer de vacanta ca inca mai am chef sa fac lucruri in fuga, prin multime. care multime, ca aici sunt cativa oameni, cativa calugari si o multime de turisti imbracati etno. probabil ca asa o sa ajungem si noi. abia ma abtin sa nu cumpar vreo 2 genti sau fuste cica facute de nu stiu ce triburi. sunt cusute de mana si vesele si colorate, in bucuresti ar fi ceva curat extravagant. nu prea mai am loc in bagaj, asa ca strang din dinti.
incerc sa o conving pe juju sa se urce pe bicicleta, nu pare foarte entuziasta. dar tre sa cam faci ceva concret aici, ca o zi de plimbare e suficienta prin centrul asta. deja am defilat pe strada principala de 10 ori. si templele nu sunt mare lucru, sunt pictate cu aurolac, nu cu foita de aur, arata a buget mic. locul unde stam nu de de vis, de fapt e asa minimal ca ne batem pe o singura priza cand e vorba sa incarcam baterii.

revelion si urmari

2009-01-02T18:18:00.000-08:00

dupa cum a zis si ioana, revelionul in sine a fost - to put it mildly - bizar. eu oricum indispusa ca era foarte frig, apoi pt ca mi-am cam rezolvat spatele incercand sa ridic enervata cit mai mult din cel 50 kg de bagaje pe care le detinem, si pt ca, din experienta, atunci cand esti intr-un loc in care se ajunge cu greu si nu poti sa pleci singur de acolo, daca nu iti place, ai pus-o, esti ca intr-o capcana.

locul intr-adevar foarte frumos, mi-e si rusine ca nu am putut sa fac abstractie de cacaturi si sa ma bucur de el. am facut o mica escala pe insula cu plaja de care zicea si ioana, si am urcat 436 de scari sa ajungem in varful stancii de unde se vedeau frumos stancile care ieseau din mare. in timp ce faceam poze, vine un baiat la mine, intram in discutii, vorbim de poze, apoi despre una alta. ma uit mai bine, era cam pe genul frumusel, inalt, blond, din california. parerea mea frumusel superficial de hollywood, nu prea as da doi bani pe el, dar macar am vorbit si cu altcineva. coboram, il mai cunoastem pe un baiat neamt, Uwe, care imi da o prajitura, se pare ca era pe aceeasi barca cu frumuselul. macar astia doi par normali, ce norocosi, ca sunt pe aceeasi barca.

seara de revelion de un penibil tragic si diabetic de neimaginat. atat de tragic incat pana la urma devine comic. amandoua cam triste si enervate, eu, ca o vaca ce sunt, o fac pe ioana sa planga din cauza atitudinii de cacat "vezi, ti-am zis eu", ea se simte vinovata, ca ea si-a dorit revelionul pe barca, eu nu prea. incercam sa ne incurajam una pe alta cu vorbe si cu vin de 25 usd sticla. eu zic in intelepciunea mea alcoolica " lasa ba, asta e, o luam cum e, trece, si oricum, nu stim noi care a fost scopul acestei escapade cu barca, poate ca exista o intentie divina de care nu stim noi".

intentie pe dracu, ne apuca iar spumele cand ghidul incearca sa cante karaoke, ne pune sa suflam in lumanari si sa batem din palme. oricum, ioana a filmat ceva, ca macar sa radem de tragicul situatiei ulterior, cand viata va fi frumoasa din nou. scapam de toata lumea si iesim pe punte. probabil ca ar fi fost ok sa fi fost doar noi doua si liniste in jur. dar nu: pe toate celelalte barci, oameni veseli si multi chiuiau, cantau, dansau si se distrau intr-un mare fel. ne venea sa explodam de frustrare. am mai facut niste glume de noapte buna, ne-am zis asta e si ne-am bagat in pat la culcare.

a doua zi, si mai frig dar macar iese putin soarele. ne oprim la o pestera, iar ma intalnesc cu frumuselul si cu neamtul. imi zic ca ei au avut un rev extraordinar. futu-i. si ca au avut doua petreceri. eu zic stop right now, say no more, ca mor de ciuda. si mai adauga: am vrut sa venim sa va cautam si sa va luam la noi pe barca, dar nu a vrut ghidul nostru sa ne lase. a zis ca nu are barca cu motor, baietii s-au oferit ca nu-i nimic, dau ei din vasle, dar ghidul nu si nu. futu-ti gat ma-tii si tie de alt ghid idiot!!!

ajungem pe mal pe la pranz, prost dispuse la maxim. ma intalnesc iar cu frumuselul care ne zice unde sta in hanoi si noi zicem unde stam.

ajungem la hotel enervate dupa 4 ore de drum in care ghidul nostru sare peste cal de vreo trei ori. deja nu ma mai abtin deloc si sunt scarba care ma stiti ca sunt cand ma enerveaza cineva. la hotel ne zice receptionerul ca ne cazeaza in seara asta da maine tre sa ne mutam altundeva. pai de ce? ca a venit un grup mai mare si ca are nevoie si de camera noastra, chiar daca noi avem rezervare. da ne muta el la un alt hotel. nu ma mai abtin si injur in romaneste si arunc niste priviri din alea care se inteleg in orice limba. si zic doar ca nu imi convine sa impachetz si sa despachetez in fiecare zi si sa imi ratez juma de zi cu mutatu. dar pana la urma ne resemnam si ne cazam.
hanoi ni se pare din ce in ce mai nasol

dupa dus, verificam mailuri la hotel, (nu ca v-ati obosi vreunu din voi sa scrie ceva vreodata), si cand sa plecam, apare fumuselul californian ( pe care il cheam Galen) pe care l-am cunoscut in halong. iesim, ne zice ca prietenul lui ( altul decat neamtul) e bolnav si e in camera, ca daca vrem sa mergem cu el sa-i ia ceva de mancare si apoi sa iesim la masa sau invers.

iesim la masa mai intai, unde Galen ne surprinde cu faptul ca nu numai ca e inteligent si stie ca pe noul nostru prim ministru il cheama emil boc (wtf? noi nu stiam), e foarte bine crescut, misto, cu simt al umorului si tot ce e mai bun. apoi ajungem la el la hotel cu mancarea pt coleg, dar colegul, Mark, nu mai e in camera. il gasim la o bere, iesim toti 4 la plimbari si beri.

seara a fost misto, ne intelegem ca a doua zi o sa iesim sa ne dam cu motoarele prin oras. e prima seara din hanoi cand nu ne culcam suparate. si receptionerul ne anunta ca nu ne mai muta. hai ca se formeaza treaba.

a doua zi, zis si facut, iesim la o doza de adrenalina ( datu cu motociclete in vietnam e un fel de sinucidere). eu, Ioana, Mark, Galen si neamtul Uwe de pe barca. fara nici un dubiu, a fost una din cele mai misto zile din viata mea. mi-a revenit pofta de fotografiat, am ajuns in niste locuri in care noi doua nu am fi ajuns niciodata, si senzatia de mers cu motorul in traficul care nu respecta nici o regula de circulatie, e de nedescris.....

dupa orele de plimbare cu motorul, ne-am oprit cu totii la o bere de sarbatorit aventura si de luat la revedere, pt ca baietii plecau: Uwe mai inco in vietnam, Galen si Mark in china.

hai ca s-a scos si hanoiul. si am avut dreptate (hm) cand am zis ca probabil exista o explicatie divina pt revelionul oribil: i-am cunoscut pe baietii astia misto, inteligenti si simpatici care ne-au facut o zi atat de frumoasa incat nu mai conteaza nimic.

azi plecam in laos

cel mai bizar revelion

2009-01-01T21:22:00.000-08:00

anul nou in Halong Bay - daca descrii locul, juri ca e rupt din basme. chiar este. mare linistita, apa turcoaz tulbure, stanci impadurite ies din apa aproape 100m (desi cred ca ghidul era un mincinos, au mult mai putin de 100m. ghidul oricum, a fost un mare bou).
dimineata a venit un microbuz sa ne ia sa ne duca la halong. drum de 4 ore, te gandeai ca e foarte departe. sunt cam 170km, dar daca mergi cu maxim 60 la ora, normal ca dureaza 4 ore. eram singure in microbuz, inca nu avusesem sansa sa ne cunoastem partenerii de excursie. pe la 12 am ajuns la halong, ora de check in, sute de barci si mii de oameni. ne-am dat seama ca ne uitasem pasapoartele la hotel si ne trebuiau ptr check in. a mers si fara. ne-am cunoscut ghidul, un ciacalete, asta pot sa spun despre el, un baietel glumet si superficial, care recita traseul ca pe o poezie, cu ochii in tavan, ca la gradinita. ne-am cunoscut si partenerii de barca, nici nu se putea mai prost, o familie de indonezieni cam intepati, nefumatori, nebautori, necomunicativi si nici macar nu era anul nou pentru ei (in asia anul nou e cam pe 19 ianuarie). cum sunt eu imparateasa ghinionului, imi venea sa intru in pamant de nervi. ne-am imbarcat, barca curata, in mare. totusi am mai cerut o curatenie in camera, pentru ca erau niste fire de par pe perne, nu mai zic de baie. ne-am asezat la masa, sperand ca o sa si plecam, grosul de barci plecase deja. masa, foarte buna, pe fructe de mare, crabi, creveti, foarte bun. vinul scump, din chile, (in ala frantuzesc nu aveam incredere, ca cica prin asia e contrafacut), dar cine se uita la bani pe 31 decembrie. am plecat abia peste vreo ora, cred. si era cam frig. ne-am dat jos pe o insula cu plaja, care arata foarte trist pe vremea aia mohorata, am urcat pana in varf si am facut niste poze. mie imi placea foarte tare, juju nu era cazuta pe spate, ea mai vazuse in noua zeelanda. apoi am plecat spre o laguna, in apropiere, unde am dat o tura si apoi am ancorat. ala era locul de petrecere. plin de alte barci in jur. oamenii se invarteau cu caiacele de colo pana colo prin laguna, noi nu ne-am luat caiac ca ne era prea frig, dar in schimb ne-au plimbat cu o barcuta sa mai vedem ce era prin jur. pe peretii unei lagune vecine scria mare cu vopsea "Dolj, 1988, Romania". Niste austrieci n-ar fi scris niciodata, sunt convinsa de asta. ghidul ne aburise ca pe seara am putea sa ne unim cu alta barca din aceeasi companie, ca sa mai socializam, eventual sa gasim un sambure de distractie. nu s-a lipit nici o barca de noi, desi in jur cateva deja se grupasera. pe barci se aprinsesera luminite, se auzea muzica, la noi era o liniste de inmormantare si invidia crestea in noi ca coca de cozonac. bausem deja o sticla de vin ca sa ne mai incalzim si ca sa incercam sa fim mai vesele, sub privirile dezaprobatoare ale indonezienilor. visasem asa mult la barca asta si la locul asta si se pare ca mi-am facut asteptari mult prea mari. tampitul ala de ghid ne tot pisa cu ce surpriza ne-a pregatit el noua, si noua ne venea sa-l strangem de gat. juju s-a culcat dupa masa de seara, imi auzeam tone de reprosuri nespuse, eu am mai ramas, am mai ars-o pe punte, am incercat sa stau de vorba cu oamenii din echipaj, am mai baut un ceai, doar doar voi gasi un subiect mai vesel. ghidul se scobea in nas dupa ceva pierdut, si la un moment dat mi s-a parut ca s-a basit. asa ca m-am dus si eu sa dardai in cabina, care putea si aia a buda, plictisita groaznic. pe la 12 fara un sfert am revenit, ca sa vad care-i treaba cu marea surpriza. nici urma de turist, doar ghidul si inca un baiat care mai aranjau niste pahare de sampanie, alune, fistic, niste fructe uscate si niste rulade de la magazin. liniste si intuneric. pe alte barci se sarbatorea deja anul nou pentru alte fuse orare. la 12 fara 3 minute situatia nu se imbunatatise cu nimic, dar cel putin aparuse si juju, macar sa disperam impreuna, nu separat. O capcana lamentabila in care am atras-o si pe ea. Imi venea sa sar in apa sa inot pana la o barca cu petrecareti si mi-era ciuda ca era asa frig. mereu te gandesti la consecinte cand iti vine vreo idee nebuneasca si asta strica tot. la 12 noaptea ghidul a dat drumul la muzica, abba happy new year, pe instalatie de karaoke. nu mergea microfonul si m-am bucurat foarte tare ca scapasem de o parte din surpriza. un baiat din echipaj a desfacut o sticla de vin spumant (parea rusesc sau vietnamez, ca scria ciudat pe eticheta). muzica i-a scos din camera pe doi dintre indonezieni, un batranel fara pic de par pe el si cu o nevasta mult mai tanara ca el care zambea prosteste mereu. ne-am asezat toti in jurul masutei cu delicatesuri si am reluat conversatia greoaie ca un bolovan. stanjen maxim. ciocneam des paharele de vin spumant, sau cum ii zic ei lucky wine. probabil, dupa 2 sticle de vin baute, eram pentru ei niste europence alcoolice. nu intru in toate detaliile, la un moment dat a aparut un tort, cu trandafirasi de zahar si lumanari aprinse, pe care scria "happy new year", ce alceva. am suflat cu totii in lumanari. ce mascarada fratioare, imi plesnea vena la tampla si imi era foarte rusine. ghidul a taiat niste felii enorme, cam pentru 3 persoane, pe care le-am mancat cu o placere bine simulata. ciocneam in continuare, dupa fiecare inghititura, zicand la multi ani pe vietnameza, ceva care suna cam asa: cium mîng num moi. indonezienii s-au carat, nu inainte de a da mana cu noi si de a ne ura happy new year (a doua zi dimineata am dat mana si cu restul familiei. o familie de manute moi). abba se schimbase cu un cantaret vietnamez, pare-se un justin timberlake local, dar n-avea nici o legatura. pe la 1 am reusit sa ne extragem din circul ala groaznic, ca deja consumasem toata surpriza, si nu mai suportam sa vedem fata de idiot a ghidului.
totusi pe barca mancarea a fost foarte buna, echipajul ok, se vedea ca sa straduiesc sa ne faca pe plac cumva. la masa noi am cerut bete si chelnerul s-a uitat amuzat la noi. ni le-a adus si a ramas asa se uite nitel sa vada cum le manuim. a plecat multumit.
a doua zi am vizitat o pestera, alaturi de multi multi alti turisti de pe celelalte barci cu traseu identic. si din nou ghidul incerca sa ne explice cum se formeaza stalactitele. i-am inchis gura zicand ca avem pesteri din astea garla in romania, asa ca sa nu se mai oboseasca.
a fost un inceput de an intr-un loc frumos cel putin, nu in haosul ala de acasa. din pacate, hotararea s-a luat, nu mai merg (mergem) in vreo excursie de grup organizata vreodata. singura diferenta aici era ca nu ajungi sa vezi stancile si insulele decat cu barca, pe cont propriu e aproape imposibil. ma rog, daca nu ai limita de buget, da, poti sa stai si in cap pe care insula vrei.
intoarcerea in mare viteza in port, dupa ce am mai vazut in treacat doua stanci, si din nou cu microbuzul inapoi. pauza de pipi, intr-un fel de bazar cu niste chiciuri groaznice de vanzare, plin de mosi americani impresionati de ele. s-a dovenit ca si indonezienii au ramas vrajiti de niste matasuri, ca nu mai reuseam sa plecam din loc. am asteptat dupa ei vreo 40 de minute, dupa care ne-am enervat si l-am pus pe ghid sa lase pupatul in cur si sa ii intepe putin sa se grabeasca. si-a luat inima in dinti dupa inca vreo 10 minute, iar cand sa ne urcam in masina ne arunca obraznic: da ce va grabiti asa, aveti intalnire?. vena pulsa. da, futu-ti gatul ma-tii de bou, avem.
ajunsi in oras la ora de varf, 4, abia daca te puteai misca pe stradutele alea inguste. trecem de hotelul nostru, ca sa-i lasam pe indonezieni. apoi, soferul se rataceste si nu mai stie sa ajunga inapoi. si tampitul ala iar ne intreaba, auzi, dar voi aveti bagaje grele? ce vorbesti franz, baga-ti mintile alea in cap si du-ne la scara. pe juju o durea rau spatele si cred ca i-a fulgerat niste priviri neplacute ghidului, care iar incepuse sa spuna poezia cu multumirile din partea companiei. un jegos lingau.
nu recomand nimanui agentia Halong Travel. niste mincinosi. pacat de bucatarul de pe vas.

hai, la multi ani inca o data

hanoi, versiunea 2

2009-01-01T21:13:00.000-08:00

la prima vedere orasul e frumos, noi stam in old quarter, e micut, darapanat si inghesuit, numele strazilor sunt date de comerciantii care vand acolo, strada bijutierilor, strada merceriilor, strada cosarilor, etc) un fel de lipscani locuit si mult mai extins. cabluri de retea stau si la ei pe stalpi, gata sa-i rupa. americanii sunt uimiti. hehe, vino la bucuresti, avem si noi de-astea la fiecare colt de strada. oamenii intr-adevar nu sunt asa prietenosi, mai degraba sunt enervati de atatia turisti care vin sa le faca poze ca la maimute. foarte refractari la poze, cu nesimtire am reusit sa le fur cateva. La inceput nu intelegeam de ce Juju da verdictul asa repede, mi se parea aiurea sa judeci un loc in primele 10 minute. dar s-a dovedit ca avea dreptate. poate daca era mai cald, era si ea mai vesela. totusi daca te indepartezi de centru, lumea devine normala. am auzit aseara un hello prietenos, la juma de ora distanta de centru. deci se poate.

saigon - alt punct de vedere

2008-12-30T08:28:00.000-08:00

sau ma rog, similar.
Vietnam a castigat meciul cu tailanda, in south asian cup, sau ceva de genul asta, foarte importanta. Au castigat prima finala dupa 49 de ani. drept care tot saigonul era in strada, pe motorete, cu steaguri, sirene, capace de tomberon, bidoane goale, orice ca sa faca zgomot. Mii si mii de oameni pe motorete in flux compact, continuu si impenetrabil. am mers peste juma de ora printre motociclistii veseli, de fapt nici nu conteaza cat timp a durat, a parut foarte mult. Un fel de inot printre scuterele in miscare permanenta. Totusi, nici unul nu era agresiv, cu putina atentie se putea trece printre ei fara probleme. Cand am ajuns aproape de casa eram deja epuizati nervos, prea multa atentie distributiva te consuma. ce era fascinant, pe toate strazile era la fel de mare agitatia si veselia si numarul de motorete, care nu pareau sa dea semne de oboseala. oamenii nu au lasat nici cea mai mica bresa in trafic timp de vreo 3 ore. mai socializau niste turisti cu vietnamezii, putin cam ridicoli, dar cine sunt eu sa-i judec. Nu poti sa descrii in cuvinte asa bine. ca sa traversezi marea de motociclisti iti folosesti tot corpul, e ca un dans. trebuie sa avansezi hotarat, fara ezitari, pentru ca oamenii te vor ocoli. ca la ski. trebuie sa fii putin mai atent la masini, pentru ca nu opresc. si nici motoretele nu franeaza decat rar. panica nu ajuta. ti se dezvolta abilitati noi. traversatul strazii la saigon e un obiectiv turistic. prin comparatie, Hong Kong pare o oaza de liniste, iar bangkok e sub control.

hanoi

2008-12-30T08:09:00.000-08:00

am ajuns la hanoi, oras mai mic decat saigonul, fosta colonie franceza, care a pastrat o parte din arhitectura colonialista. mie nu mi-a placut din prima, ioanei i-a placut mult. oamenii sunt mult mai reci si nu numai din cauza ca e mult mai frig ca in sud (15-22 grade spre deosebire de 25-35 in saigon). lume aroganta (pesemne au invatat ce e mai nasol de la francezi), rece, nepoliticoasa, imbracata in culori inchise, mai pe tristete si usor rautate. poate exagerez, dar mi-a dat o stare naspa din prima.

orasul nu e urat, dar nu are nimic din vitalitatea si culoarea saigonului, as zice ca are un iz usor european, in sensul rau. am plecat in oras, si dupa vreo juma de ora am reusit sa ne pierdem in centrul vechi una de alta. eu nu aveam harta dar am ajuns usor la hotel, mi-am luat o harta, m-am intors in oras si am mancat o supa si am baut un vin rosu ( local, cam prost). in timp ce stateam la masa, ma gandeam ingrijorata sa nu i se fi intamplat ioanei ceva, sa n-o fi tras-o vreounul in vreo alee laturalnica. ( cam greu de imaginat, avand in vedere ca majoritatea barbatilor sunt mai scunzi cu un cap decat ioana). sau poate ca s-a saturat de toanele mele din ultimele cateva zile, si s-a sutit pt ca nu mai suporta. ulterior am aflat ca in timpul cinei si ea se gandea cu ingrijorare la aceleasi doua scenarii: sa nu ma fi furat vreounul - cam neverosimil, sau ca m-am sutit pt ca am fost nesuferita:)

ne-am reintalnit seara la hotel pt mailuri si se pare ca nu mai comunicam la fel de bine ca la inceput: eu am intrat intr-un magazin, ea in ala de langa mine, si nu se mai stie care a iesit prima si nu a vazu-o pe cealalta. am facut totusi se pare acelasi lucru: am iesit, ne-am uitat, nu era cealalta, am asteptat, dupa cinci minute ne-am dus la colt, am asteptat si acolo 10 minute, si dupa care fiecare din noi a luat-o din loc pe stradute.

camera naspa, mica, umeda, fara geam, scumpa pt standardele de aici.

ne-au mutat azi intr-o camera mai mare si mai scumpa si cu geamuri ( + 2 etaje de carat 50 kg fara lift). am luat-o prin orasul in continuare neprietenos, a fost la templul literaturii - foarte frumos, ne-am oprit apot la un fast food de supa si apoi la o cafenea pt ca eu nu bausem cafea - aia de la hotel e oribila.

ne-am intors acasa ca sa imi iau ceva mai gros de imbracat pt ca e cam frig aici si ne-am hotarat sa mergem iar la un masaj. zis si facut: am gasit locul pana la urma intr-un hotel: masaj 90 minute cu o sauna improvizata inainte. ne-am zis ca n-are cum sa fie rau. a fost. cel mai prost din viata mea, si eu am fost le multe masaje. au intrat alea, si zici ca-mi facea masaj un iubit plictisit, de-ala de "hai sa o ciupesc de cateva ori sa nu spuna cu fac niciodata nimic". nu tu ulei, nu tu logica, nu tu nimic. initial m-am gandit sa-i dau o sansa, poate asa e la inceput. femeia casca, se mai uita la ceas, isi mai infigea un deget intre coaste din cand in cand ca sa nu zic ca nu simt nimic. ioana a fost mai " norocoasa": maseuza ei s-a hotarat ca macar pe cur sa o maseze ca lumea, drept urmare acum are niste carcei in zona mentionata, si posibil vanatai. dupa vreo 10 minute ma enervez, dar imi dau seama ca oricum nu o sa inteleaga daca ii zic ceva si oricum nu o va interesa. ii zic ioanei, ba, io as pleca acum. ea zice, stai cuminte, stiu ce zici, si a mea e proasta, stai sa vedem ce se intampla. dupa 20 de minute a mea termina fushereala sinistra numita masaj pe spate si picioare, ridica prosopul, indica cu barbia si ordona sec, sictirit si condescendent "change!". adica sa ma intorc. ma intorc cu o fata plata, calma, resemnata ( incredibil, nu?), o las sa fushereasca rapid si partea din fata, suntem la 40 minute in total din 90 promise, isi da seama ca nu mai are ce sa "maseze", ma mai ciupeste de 2 pe genunchi, imi mai da doi pumni terapeutici in tibie, si-mi arunca dispretuitor:" ready". ma ridic, ioana intreaba cat le lasam spaga, eu zic "sper ca glumesti". "maseuza" se uita fix la mine pana ma imbrac, eu ma imbrac calm, ea iese la un moment dat, intra din noi si ma fixeaza asteptand sa-i dau spaga.
intre timp, maseuza ioanei ii comunica si ea ioanei "ready". io sunt gata, nu zic mersi, nu dau spaga, ii zic ioanei ca o astept afara si ies. maseuza enervata ma ignora cu un aer superior si nu saluta nici ea. iese si ioana, imi zice ca macar a ei i-a zis ca e frumoasa de doua ori, ioana a zis mersi, dar cand aia a vazut ca nici ea nu ia spaga s-a uitat si ea urat la ioana.

am plecat usor siderate si cam indispuse, si am zis ca sa mancam ceva. ne-am dus la carciuma la care a fost ioana singura. io mi-am luat noodelshi cu legume, ioana a zis ca incearca un dish local de 80.000 dongi: cha ca.

vine omul, mie-mi da taiteii cu zarzavat. ioanei ii aduce o farfurie pe care erau aranjate frumos trei gramajoare: una de noodelshi, una de marar, si una de cozi de ceapa verde. si un bolut de arahide tocate marunt. ioana zice: pai si carnitza nimic? pe ce naiba deu eu 80.000? si ca sa nu para de caca, se apuca elegant sa presare arahidele maruntite peste taitei, ceapa, marar. intre timp, apare chelnerul si mai aduce o chestie de metal cu carbune in el si o cratita in varf: carnita de peste. ioana se inveseleste brusc. chelnerul cand vede ce barbarie a produs ioana in farfurie o intreaba politicos: do you know how to eat this? ioana zice cuminte si sincer" no". mie deja imi curg lacrimile de ras, spre uimirea constipatilor americani de langa noi. chelnerul ii explica ioanei ca se pun taiteii intr-un bolut (pe care ni la dat el), se asezoneaza cu ceapa verde, marar, arahide, se toarna sos din cratita peste amalgamul de mai sus si se aseaza bucati de peste in varf - tot din cratita. si tot asa. maninci portia mica si iti mai prepari una in bolut. ne-am amuzat mult cu totii: eu cel mai tare, apoi chelnerul, apoi ioana, si apoi restul de personal din carciuma. am plecat foarte bine dispuse si bine hranite.

maine plecam in halong bay cu barca de rev, din pacate e frig ( tzeapa!), se pare ca va ploua si probabil o sa nimerim iar cu turisti constipati si plicticosi. poate reusim macar sa ne cumparam o sticla de sampanie inainte de a ajunge pe barca...

la multi ani !!!!!!!!!!!!!!!

saigon

2008-12-30T07:31:00.000-08:00

am ajuns pe 27 seara in saigon, oras despre care citisem tone de povesti horror in toate ghidurile turistice. primul soc, desi auzisem deja, numarul impresionant de motoare in miscare aparent complet haotica, fara respectarea vreunei legi de circulatie. este absolut inimaginabil. dar dupa cum am invatat ulterior, totul e sa keep moving, never stop.

am ajuns pe aleea de 100 m cu hoteluri pe stanga si bucatariile aferente fiecarui restaurant din hotel pe dreapta aleeii, mult miros de fum, prajeli, mirodenii, aburi, papa bun, oameni colorati. mie mi-a placut din prima, ioana a fost mai suspicioasa. ne-au cazat domnii, urma sa aflam ca la etajul 7 fara lift, iar noi avem impreuna bagaje de vreo 50 kg, ceea ce ne cauzeaza greutati din cand in cand. noroc ca ne-au ajutat niste baieti la caratul de genti mari. am iesit dupa aia si iar am mancat nesimtit de mult, si de data asta nu a trecut chiar nepedepsit, pt ca ne-am resimtit un pic amandoua (eu mai putin ca sunt mai nesimtita: ma spal pe dinti cu apa de la chiuveta, si astept cu nerabdare sa ma pocneasca diareea turistului deoarece orezul constipa).

a doua zi la 11 dupa un mic dejun cam naspa, aveam intalnire cu rusul la o cafenea. si tre sa fac o paranteza aici: sufar incontinuu de cand am plecat de (doar) doua lucruri ( sindromul premenstrual nu se pune - ioana saraca sufera ea din cauza mea pt ca sunt cam nesuferita): 1. cafeaua este groaznica!!!!!!!!! ori e slaba, ori e dulce, si ce e si mai scarbos, astia beau cafeaua cu o mazga de consistenta mierii, alb galbui transparenta pe care o intituleaza ( plagiat!!!) lapte condensat. asa ca e un triumf cand singura cafea de care am nevoie cu disperare e buna.
si 2. sufar si acum din cauza tunsorii care ma indispune de fiecare data de cate ori ma uit in oglinda.

ma rog, ne intalnim cu yura si o luam agale la pas printre milioanele de motoare cu inima usor stransa, pt ca nu exista stopuri, reguli, toti vin cu viteza inspre tine si e cam scary din prima. facem traseul care in mod normal dureaza 6 ore in vo 2 ore lejer, asta pt ca nu ne-a interesat sa stam la coada de vizitat cladiri comuniste.

apoi pranz, shopping, ploaie de vreo ora si noi sub o streasina de bloc in fata pe scari la clinique.

cam lipsit de evenimente dar placut. la 6 urma sa ne vedem cu rusul care plecase intr-o vizita, ca sa ne bagam toti trei la masaj cu pietre fierbinti. zis si facut. foarte bineeeeeee:)

dupa masaj, ca tot ni s-a facut foame, ne-am dus putin mai departe de cartier. in tot timpul asta, era meci de fotbal la tv, si tot vietnamezu urmarea cu sufletul la gura. noi n-am prea bagat in seama, nu ni se parea relevant. ulterior s-a dovedit a fi un factor determinant in derularea serii si in formare opiniei finale despre saigon. si asta pt ca in momentul in carte am terminat cina si am dat sa iesim pe strada, tot orasul era impanzit de oameni in majoritate pe motoare ( cate 2, 3 4 pe un motor), barbati, femei, copii, batrini care se bucurau ca au castigat cupa suzuki dupa 49 de ani. la inceput mi-am zis ca am belit-o, deoarece nu mai era loc nici pe trotuare, nici pe bulevarde, nici pe stradute, si ma gandeam cu groaza la cum o sa se manifeste gloata asta de oameni bucurosi ca au castigat la fotbal. ne-am facut curaj si ne-am aruncat in marea de milioane de motociclisti care urlau, radeau si agitau steagul vietnamului, incercand sa avanseze cu greu in orice directie. si surpriza: nici un suporter agresiv, badaran, taranoi, nici un hooligan. aveau grija sa nu ne calce desi abia aveam loc sa calcam printre ei. radeau toti cu gura pana la urechi, unii te vedeau ca esti european si tipau dupa tine "merry christmas!!!" ca sa te bucure si pe tine cu ceva. am ajuns la hotel prin gloata de motociclisti dupa vreo juma de ora si ne-am dus la un bar din care am urmarit in continuare spectacolul de oameni pe motoare, extaziati si veseli care degajau o energie absolut incredibila.

dementa a durat pana la 5 dimineata, dar noi am stat doar vreo doua ore acolo la beri, zambind si facand poze, ne-am intalnit din nou cu nemtoaicele pe care le-am cunoscut in siem reap, si am plecat apoi sa ne facem bagajele

avem multe de invatat de la asiaticii din lumea a treia, cat or fi ei de saraci...

un fel de delta mekongului

2008-12-29T07:06:00.000-08:00

La hotelul din Chau Doc ne-am inscris intr-o excursie, chipurile in delta, cu stat o noapte la niste localnici acasa si cu autobuz inclus spre Saigon. La 7 dimineata, dupa un mic dejun mizerabil la hotel, ne-am alaturat unui grup de vreo 15 oameni, sa vizitam mai intai nu stiu ce triburi locale, atelier de tesatorie, case plutitoare, o ferma de peste, ma rog, ce au considerat domnii de la agentie ca ar fi interesant. dupa parerea noastra, complet neinteresant, timp pierdut. Totusi, nu poate sa nu-ti sara in ochi stilul de viata cam minimal. noroc ca in rau se pot face toate, pipi, cachi, spalat vase, rufe, caini, facut dus, aruncat gunoiul, basca apa pentru mancare. de unde alta.
in fine, ne-am dat jos din barci, ne-am suit intr-un autobuz, care pentru noi parea de copii, spatiile dintre scaune erau asa mici. un drum chinuitor pana la Can Tho, unde cica trebuia sa ne transferam iar pe barca, sa mergem la oameni acasa. Transferul l-am facut pe motoreta pe care am carat si bagajele mari, desigur. Ne-am tras o casca pe cap sa ne apere de vant, si am pornit la drum in spatele soferului (fiecare din noi pe cate un scuter), 10 minute prin traficul acela de care povesteam, fara sensuri, prioritate, semnalizare, etc. senzatia mi-a placut mai mult decat in tuktuk.
apoi ne-am urcat pe o barca, cu multe locuri, dar in care eram doar noi. ceilalti turisti enervanti din autobuz, care nici nu merita mentionati, au ramas la un hotel neplacut in can tho. Am mers destul de mult cu barca, sau domnul mergea foarte incet. Pe mal, mâlul era cam de 50cm, am vazut o fetita mergand prin el cu genunchii la piept, cum mergeam noi prin zapada mare cand eram mici. Ne-am dat jos de pe barca pe un podet ingust, acasa la soferul barcii si am mers cam 100m pana la casa, unde ne astepta o doamna, care ne-a aratat camera in care urma sa stam, sufrageria casei, presupun, cu multa mobila de lemn masiv si altare cu flori de plastic, apoi ne-a trimis direct la masa, in spatele casei, la bucatarie. O supa geniala (pho), cu ceva care seamana a cartofi desi parca nu aveau gust de cartofi, doua -3 bucatele firave de carne, si felul doi, 2 bucati de peste intr-un sos dulceag, cred ca tot tamarind. Nu ne-am mai gandit la cum se spala vesele, sau de unde iau apa, am descoperit dupa masa o baltoaca in spatele casei, cu apa maronie. O bere postita ne-a molesit rau de tot, plus o brusca lipsa de activitate. in pliant zicea ceva de niste campuri de orez, si tot asteptam sa ne bage cineva in seama. Nu s-a agitat nimeni, ne-am rugat timid de femei sa ne faca si noua o cafea, dupa vreo juma de ora, un copil de 12 ani s-a milostivit sa ne prepare una. Nestiind engleza, nu prea ai cum sa comuinici cu ei, abia daca le inteleg pe alea de baza, hello, thank you, very good. asta nu e un repros, mai degraba ar fi trebuit sa ne simtim noi sa deschidem ghidul si sa ne prostim in vietnameza, cred ca s-ar fi amuzat foarte tare. asa imi pare rau ca ideile imi vin mult dupa ce momentul s-a dus. Cafeaua ne-a toropit si mai tare, a inceput sa ploua, sperantele intr-un program concret s-au dus dracului, pana la urma ne-a pocnit un somn sincron pe amandoua. auzeam in somn televizorul, la care familia se uita incontinuu, telenovele una dupa alta. Dupa somnul de frumusete, am iesit pe strada la plimbare; pe strada, adica pe o poteca de pamant printre palmieri. atmosfera avea ceva din filmele vechi cu razboiul din vietnam, sau poate era doar in capul nostru. Copiii ne strigau helloooo si ne faceau cu mana. Copiii aici sunt extrem de draguti, veseli si cataratori. Ne-au escaladat cativa si am facut poze cu ei. A fost bucuria lor suprema. Ne-am intors acasa dupa vreo ora de hello-uri pitigaiate, am mai ars gazul prin casa, pana ne-au chemat la masa. Sincer, speram sa fie ca in pliant, adica sa ai o cina cu o familie locala. Nici vorba de masa cu ei, au fost cam rusinosi. Intai au stat ei la masa, si apoi ne-au chemat pe noi separat. Nu m-as fi gandit niciodata ca o masa asa simpla, poate sa fie atat de buna. Erau multe castronele, fiecare cu ceva in el, si o farfurioara cu hartie de orez. Doamna a luat o hartie si a inceput sa puna cu betisoarele cate ceva din fiecare castronel, slata, menta, noodles, castravete, putin peste, rosie, a rulat totul intr-un pachetel si asta se cheama fresh spring roll. foarte foarte bun. am facut si noi la fel, pana am terminat hartiile de orez. Vazusem mai devreme cum a prins pestele in baltoaca maronie si i-a dat cu o scandura in cap.
La capitolul igiena stateau mai bine decat casele plutitoare, si chiar mai bine decat romania, adica aveau buda si dus cu apa curenta, dar cred ca asta era pentru turisti.
in fine, n-a fost mare activitate. micul dejun a doua zi, la 6 a fost necaz, si ni s-au alaturat si 2 neo zeelandezi aroganti, plictisiti de discutiile formale cu gazda. trebuia sa plecam la floating market. nu-mi dau seama daca piata plutitoare a fost spectaculoasa sau nu, noua ni s-a parut ca nu prea. poate ajunsesem prea tarziu, sau poate din cauza ca ploua. ma asteptam sa fie mai aglomerata. dar dupa cum am invatat, nu e bine sa presupui. "am crezut ca" e cea mai apriga capcana. sau cum zicea un baiat talentat, stefan sagmeister, keeping a low expectancy is a good strategy.
Am jurat ca e prima si ultima data cand ne luam tur de la o agentie locala. O data ca programul nu e cine stie ce, desi are cateva chestii interesante. Si doi, oamenii din grup sunt groaznic de enervanti. Europeni, sau ma rog, albi, in majoritate, sunt fie blazati si aroganti, fie prea timizi ca sa vorbeasca. Pufosii, cum le zicem noi. Aventurierii nu stau ingrup organizat. Basca nici macar unul nu a sarit sa ne ajute la bagaje, sau sa arunce o intrebare. Neplacuti, foarte neplacuti.
Pe langa asta, soferul autobuzului spre saigon era pe genul "6 beri", adica avea 6 degete la mana stanga. Al 6lea era un fel de apendice sub degetul mare, cu falange si cu unghie. cam bizar. Am facut pana de cauciuc la un moment dat, domnul cu cele 6 degete nu era mai indemanatic.

Mai urmeaza si halong bay, tot cu grup, bat matanii sa fie mai bine. Turismul pe banda rulanta nu ne place.

inspre vietnam, 25 dec

2008-12-29T06:31:00.000-08:00

Din Phnom Penh am luat o barca relativ rapida spre Chau Doc, in vietnam. 24$ de caciula, 3 ore jumate pe o barca plina de plicticosi, niste italieni nesimtiti cu un grup organizat (cea mai proasta inventie turistica). Daca era o barca de asiatici, ar fi fost mult mai vesel. Granita se trece fara probleme, doar ca dureaza peste o ora. te dai jos din barca sa faci check out din cambogia, mai mergi nitel pe o mica faleza si iti lasi pasapoartele la comandantul barcii si astepti. fara sa-ti dai seama cand, in jurul tau misuna copii care te intreaba cum te cheama, apoi iti cer bani. sau incearcasa-ti vanda niste chipsuri, cine stie de cand. sau sa-ti schimbe bani, la o rata de schimb asa buna, ca ii suspectezi ca au bani falsi.
La Chau Doc, lovitura in inima. Dintr-o data atata viermuiala colorata de oameni, intr-un loc asa mic. nici vorba de tuctuc, aici se cheama cyclo, fara motor, un nene pe o bicicleta cu un fel de carucior in fata, unde nu ai zice ca ar incapea vreodata 2 turisti si bagajele lor mari. Noi n-am incercat, am mers pe jos pana la hotel, cam 10 minute, harta din lonely planet a fost foarte buna. era dupa amiaza, inainte de ploaie, o lumina bestiala, fara umbre, orasul era gri si darapanat, dar plin de oameni colorati vesel.
primul hotel gasit, Phuoc Vinh, nasol, 10 dolari camera. Am zis ok la panica, apoi am gasit vizavi unul mai bun, Trung Nguyen, cu cearsafuri de bumbac, 13 dolari. am platit pedeapsa de 2$ ca sa facem check out, dar merita. asternutul de nylon nu era bine de loc. de fapt, am observat mai tarziu ca trung si nguyen sunt cele mai folosite cuvinte in denumiri de strazi, hoteluri, restaurante, orice. de parca, vietnameza din sud nu s-ar baza decat pe astea doua cuvinte - radacina. In schimb, la hotelul Vinh Phuoc de unde am stres-o, mancarea este absolut incredibil de buna, cea mai buna de pana acum, conduce in top degajat. si un meniu care nu se mai termina, il cercetai in 10 minute. niste creveti cu sos de tamarind de vis. nu mai zic de preturi, rusinos de ieftin. 11-12$ toata masa, cu 5 feluri, 2 beri si o apa la 1,5l, ca mai mica nu se gaseste.

Phnom Penh

2008-12-29T05:18:00.000-08:00

Arata a oras uitat. Cu oameni saraci si prietenosi. niste lexus-uri nesimtite mai condimenteaza nitel locul. Pe strada, conceptul de sens de circulatienu e foarte clar, dar oamenii nu se ciocnesc. Sa traversezi strada e ca in jocurile electronice, dar nivelul 1. despre nivele avansate mai incolo, in vietnam. ca o paranteza, tocmai am vazut un soarece strecurandu-se pe langa masa unde stau si scriu, la hotelul din hanoi. revenind la phnom penh, te plimbi cu tuktukul prin colb, vant si soare si te uiti ca prostul la trafic, la motociclisti, sa vezi ce mai cara sau cum se mai grupeaza. pasagerii de pe motorete, marea majoritate fara casca, stau intr-un echilibru perfect fara sa se sprijine sa sa se tina de absolut nimic si au tot felul de activitati, ca sa nu se plictiseasca sa sa nu piarda timpul uitandu-se in gol. cateva exemple: numara bani, dau sms, vorbesc la telefon, fumeaza, tin cate o cutie tip tv, un copilas, doi, trei. doamnele de cele mai multe ori stau pe o parte si nu calare, dar la fel, nu se tin de sofer sau de motor in vreun fel.
In autobuzul spre Phnom Penh, am cunoscut un baiat, Yura, rus din rostov, plecat in canada, acum statea la new york. De fapt i-am cerut niste bani, ca sa ne luam o fructa in pauza de pe drum, cand aveam bagajele inchise in masina. Ne-a inteles vorbind romaneste, bunica-sa era din romania, sau bunica-su, cert e ca maica-sa vorbea romana bine. Omul relaxat si bland, la prima vedere, dar s-a dovedit un mare bagabont. asta ne-a placut foarte tare, se pare ca si lui i-a placut de noi, pentru ca am ars-o impreuna pe la obiective turistice si prin carciumi. avea nas bun la carciumi. Yura mai avea un prieten, Rik, un olandez, baiat dragut, fascinat de femeile asiatice, care facea ravagii printre ele la randul lui. Aici nu prea merg telefoanele, nici smsurile, cea mai buna metoda e sa-ti dai intalnire ca pe vremea dinaintea mobilelor, un anume loc si o anume ora. Nu e greu sa gasesti locul, tuctucii te duc unde vrei, totul e sa te tii de cuvant. Yura si Rik isi dadusera intalnire la The Magic Sponge, un bar obscur, pe o strada si mai obscura (din punct de vedere european). Noi ne-am reintalnit cu yura pe strada, am mancat, am baut si apoi am pornit in cautarea buretelui. Si l-am gasit si pe el si pe Rik. Fara intalnirea asta, n-am fi ajuns in cel mai tare loc din Phnom Penh, aleea cu baruri ascunsa gen brooklyn meets marocco (ce altceva), unul mai obscur ca altul, cam imbacsite si murdarele, dar berea si coctailurile sunt foarte bune si ti se da restul la centima. In seara de craciun am baut niste mojito excelente, intr-o gasca de: 1 rus care sta la new york ( si asta-si tine lucrurile la depozit pana ii trece dorul de calatorii), o rusoaica fara casa, cu ultimele scoli absolvite in hong kong si fara planuri de viitor, olandezul Rik, cuceritorul femeilor cambogiene, un australian care fuma jointuri intruna si un negru frumos is inalt dar cam sensibilo-efeminat care era de la lausanne) . Am mai incercat si The Lazy Gecko, alt loc prafuit, unde aveai un catalog gros cat neckerman cu filme, la care puteai sa te uiti intr-un fel de separeu, si de asemenea se gasea si un catalog de muzica, de unde probabil iti comandai si ti se ardea pe loc un cd, care cred ca continea toate albumele care s-au scos vreodata. Totusi, n-am verificat daca aveau porcupine tree.
A doua zi am fost seriosi, am vizitat muzeul genocidului, fosta inchisoare Tuol Sleng. Locul arata ca un sanatoriu, cu copacei infloriti, dar cu camere de tortura si niste celule minuscule, si cu multe multe portrete ale detinutilor. Ce mai photosession. barbati, femei, copii, in numar mai mult sau mai putin egal. poze multe multe alb negru cu oameni care se uita direct in camera ca la politie, cu niste expresii in ochi de ti se pune un nod in gat: unii curajosi, altii tristi, altii senini, altii indurerati, altii resemnati. ce era mai trist, unii zambeau. Mai erau niste picturi cu scene de tortura, pictate naiv, dar ti se facea parul maciuca (de exemplu, un soldat arunca un bebelus in aer, si alt soldat il impusca, ca la vanatoare de rate). Si o poza cu un spectacol de dansuri populare organizat pentru o delegatie din romania, prin 79. Am vizitat si killing fields, si dupa asta te gandesti de 2 ori inainte sa mai negociezi la sange un dolar la tuctuc.

pub street

2008-12-22T03:16:00.000-08:00

are maxim 50m, si musteste de turisti. restaurante si baruri unul langa altul, khmere, mexicane, italiene, indiene. totusi forfoteala asta da o atmosfera foarte placuta. noi am mers pe specific local, prost sa fii sa te duci la mexican in cambogia si sa bei corona. ce fac astia de mancare este absolut demential. combinatii de mango cu ardei iute si busuioc servite in frunza de banana, peste cu lemongrass, orez cu creveti adus in ananas, floare de banana in salata, tot felul de ierburi. Inca n-am incercat serpi, insecte prajite si alte extreme. berea angkor, foarte buna, si ridicol de ieftina, 0,75$. intr-o seara ne-am pomenit cu 2 tipi langa noi, care ne-au dat cate un trandafir. Am facut niste fete uimite, ne uitam ca curca in lemne, incercand sa descifram tipul de agatament. Oamenii erau pasnici, le-am multumit, zambit (probabil foarte imbujorate, pentru ca nu ti se intampla in romania sa primesti flori de la necunoscuti), si dupa vreo 10 minute, am chemat chelnerul si i-am zis sa le dea cate o bere din partea noastra. Bietul baiat s-a fastacit foarte tare, nu intelegea ce tre sa faca, dar le-a adus doua beri, from the ladies. Toti chelnerii urmarisera povestea si se amuzau foarte tare. Si cei doi baieti, s-au amuzat si ei, normal. Erau cehi, profesionisti la bere, si cu niste burti pe masura, desi tineri. Daca erau ceva mai atractivi, poate am fi reactionat mai bine. N-am stat de vorba cu ei atunci, dar i-am agatat din nou in seara urmatoare, mai mult din bun simt decat din vreun interes in fizicul lor. Din pacate s-au scandalizat foarte tare cand a trebuit sa plateasca 1$ jumate pe o bere pe alta terasa, si s-au carat repede.
In alta seara, ne-am asezat la alta terasa, dar nu gasisem loc mai la strada, asa ca ne-am bagat inauntru. Langa noi, un nene de vreo 45-50, grasun, se uita la meci, singur, la o masa lunga, al carei capat dadea la strada. Din doua vorbe ne-am invitat la masa lui, ca sa ocupam capatul bun de poze. Omul s-a bucurat sa ne primeasca si am legat o lunga conversatie.
Warren Garber, 53 de ani, 3 copii, 2 foste neveste, o prietena prin Kuala Lumpur si sta in Spania. Are o viata interesanta, fara sa aiba un job interesant, inginer designer de pompe de purificare a apei, ceva de genul asta. La 51 de ani s-a apucat sa invete sa cante la saxofon, cu un tip din Costa del Sol, unde locuieste. Fi-su de 15 ani canta la chitara, un din fete la clarinet si cealalta la clape. Cand fi-su avea 13 ani, a venit intr-una din vizite la el in Spania, si l-a dus la barul unde canta profesorul lui de sax, Steve. Si au dat un mini concert acolo, un fel de jam session. Spunea ca cel mai greu la sax nu e sa inveti sa canti, ci sa arati bine in pozitie, trying to look cool playing it. Am facut schimb de poze, el ne arata din Bolivia, noi de pe drumul spre Siem Reap. Destul de similar, desi in Bolivia mi s-a parut chiar mai rau. Warren si-a lasat lucrurile intr-u depozit si a plecat in lume. Cu o seara in urma (sau 2) era in Kuala Lumpur, urmeaza sa stea in Cambogia 3 luni. Departe de a fi o frumusete de om, a fost foarte relaxat si sincer si am ras cu pofta.

siem reap

2008-12-22T02:31:00.000-08:00

e ca o statiune de vacanta, numai ca lipseste marea. taximetristul care ne-a adus din vama s-a dovedit a fi foarte de treaba, nu merita atata suspiciune din partea noastra, dar cel putin l-am recompensat cu 5$ in plus. cred ca am mai zis asta. Ne-a pasat lui Sombo, un baiat cu taxi si tuktuk, si asta parea de treaba. L-am angajat sa ne plimbe pe la temple a doua zi. ne-am trezit la 4 jumate dimineata, ca sa ne duca sa prindem rasaritul la angkor wat. merita efortul, e una din cele mai frumoase senzatii. lumea s-a adunat pe malul unui lac cu lotusi, peste care se vedea maretia de templu, care se oglindea in lacul fragmetat de frunzele de la nuferi. lumina era mov si se auzea o muzica monotona, budista, si oamenii vorbeau in soapta. exploatare de sentimente. de fapt nu vezi soarele ridicandu-se, doar lumina cum creste treptat in intensitate. deja la 8 dimineata soarele arde. (completari dupa o luna: apropos de muzica - http://www.youtube.com/watch?v=5UycA2Ewiqg, nimic mai potrivit). Sombo ne-a plimbat cu tuktukul prin parcul cu temple pana pe la pranz. As vrea sa am drumul spre birou pe bicicleta printr-un parc ca asta, e minunat. templele, vegetatia, tuktukurile, motociclistii, copilasii vanzatori, toate se leaga asa bine. am si reusit sa ne ratacim in Ta Prohm, ne-am readunat telepatic, ca sms-urile nu functioneaza in timp util. Imi pare rau ca n-am cumparat niste bratari de la o fetita care se tinea scai de mine sa mi le vanda cu 1$. E tot un fel de cerseala, si am zis sa ma tin batoasa, ca altfel ti se urca in cap si m-am chitrosit la un dolar.
Altul vroia sa-mi vanda niste vederi. 10 cu 1$. haide, only one dorra, for your boyfriend. I-am zis ca n-am boyfriend. Pai cumpara astea si poate o sa ai. Pana la urma le-a luat Juju, sa vedem daca o sa aiba ea boyfriend. Eu am luat un plastic auriu cu titlul de amuleta, de la un calugar, care de fiecare data cand ne vedea, ne intreba daca vrem o amuleta de la el.
Lumea e mai putin agresiva aici decat in Tailanda, care se vinde ca tara zambetelor, dar toate sunt cam ipocrite. bineinteles ca sunt si oameni sinceri, dar procentul de tepari e mult mai mare. cambogieni sunt mai calzi. iar domnisoarele de la saloanele de masaj au o voce asa catifelata si delicata, iti vine sa le iei in brate. ca tot veni vorba, am incercat masaj de mai multe categorii, de la ieftine la nesimtit de luxoase. personal, sun fan lux in cazul asta. masaj cu ulei de rozmarin si exfoliere cu sare - nu exista destrabalare mai buna. ne-a destelenit si cel mai incovrigat muschiulet. 2 ore de lancezit pe un patut, ba pe spate, ba pe burta, cu domnisoara cambogiana uneori calare pe tine, si intreband cu vocea soptita: may I open your towel, lady?
Pentru a doua zi planuiam sa-l luam din nou pe Sombo la plimbare, ceva mai departe, la vreo 50km, sa mai vedem niste ruine, o cascada, ce ar mai fi de vazut in zona. L-am chemat seara la hotel ca sa stabilim pretul si programul. Omul s-a aruncat prosteste la bani, ne-a cerut mai mult decat dublu fata de o agentie, vreo 100 si ceva de $. Ce prostanac. Bacsisul de 5$ a fost prea mare. I-a parut rau, ca e sarac vai de capul lui, si noua ne-a parut rau, as fi vrut sa-i mai dam o sansa, dar cred ca a fost mai corect sa-l refuzam.

Alte lucruri interesante: oamenii umbla cate 3, 4 sau chiar 5 pe o motoreta. cand sunt 5, vreo 3 sunt copii. Copii mai mari, sa zicem 12 ani conduc singuri scuterul. Fetele mai sunt gravide din cand in cand la varsta asta. Altii vin cu un fel de ricsa in care au compactata o terasa intreaga, pe care o monteaza tacticos in juma de ora, dupa pranz, si o tin deschisa pana pe la 4-5 dimineata.

tuktuk lady? auzi asta cam la 30 de secunde.

continuarea drumului cu taxiul

2008-12-19T06:51:00.001-08:00

bai, drumurile in cambogia nu prea exista. si nici notiunea de sens de circulatie. ce zicem noi ca e drum accidentat sunt cateva hartoape. aici e cu cratere, fratioare. iar domnul o ardea printre ele cu circa 80 la ora, cu multa dexteritate. drumul era in lucru, si dintr-un pamant foarte rosu. contrast frumos cu campia verde praz de langa. dar prin sate, o saracie pe care nu stiu sa o descriu. cocioabe si palmieri, tarabe, totul era ingropat in praf rosiatic, copilasi in puta goala, tiganie si mizerie. camionete multe cu oameni mascati, sa nu traga praf pe nas. oamenii pareau veseli totusi.
nenea opreste langa o cisterna cu apa, noi ziceam ca-l cunoaste pe ala si ii da binete. nu, l-a rugat sa-i dea cu furtunul pe masina, ca sa mai vada pe unde merge. am mers cam 50km pe un drum chiar bun, si 100 pe drum din asta semi forestier, semi drum de tara. ne-a lasat la intrarea in siem reap, ca cica avea masina prea veche si nu avea voie in oras. nemtii s-au dat jos moi, dar atat de relaxati, ca au uitat sa-si ia la revedere nesimtitii, dupa ce ca i-am scos din cacat. a, si din cauza ca s-a tinut atata dupa noi cu masina, ca sa ne ia, ne-a intrat in pret si un alt tuktuk, de unde ne-a lasat pana la pensiunea unde stam, molly malone. loc ok, dar cu avertisment ca sa nu te mire daca iti dispare ceva din camera.
ne-am pus capac cu o mega sticla de bere anghkor, foarte buna, si cu o supa tom yum cu creveti si lemongrass geniala.

cu trenul prin tailanda si cu taxiul prin cambogia

2008-12-19T06:39:00.000-08:00

19dec, am ajuns in cambogia. foarte palpitant cum am ajuns. trezirea la 4 dimineata, am lasat hotelul ala minunat, am luat un copil cu tuktuk, vitezoman, ne-a dus pana la gara in 3 minute, cat o cursa pe montaigne russe, pe intuneric. in gara, multe scaune puse pe randuri de cate 4, pe care dormeau homelesii tailandezi, ca intr-un autobuz fara carcasa. un fel de gara din teius, cam asa arata. in gara am agatat un cuplu de nemtalai dragutei, fete pufoase, care pareau ok, dar s-au dovedit mai tarziu a fi cam molateci si cacati pe ei de frica ca o sa le ia tailandezii gatul si o sa-i arunce in vreo rapa. trenul, de vis. design minimal, banchete de lemn, cu culoar foarte ingust intre ele, si obloane de metal. oamenii obisnuiti in tren, saraci ca vai de capul lor, se uitau la noi uimiti, un pic amuzati, pasnici in orice caz. 6 ore de mers cu trenul, peisaj neinteresant, plat, nici macar niste palmieri acolo, balti cu niste nuferi obositi, constructii ca la cap aurora. singurul avantaj - pretul, un dolar jumate, hai doi. cand s-a oprit trenul in orasul de la granita, au dat navala soferi de taxi si tuktuk peste noi, portofelele umblatoare, ca sa ne duca sa ne luam viza si apoi la granita, cativa km. toata treaba e sa fii strain arogant si sa para ca stii ce faci, adica sa nu te vada cu vreo figura de iepuras dezorientat, ca te-au mancat. daca stii pretul dinainte, nu au cum sa te faca. asa ca iar am luat tuktuk, grozava inventie, ne-au dus la un fel de vila unde cica era consulat, am marcat 30$ de caciula, ne-a pus abtibild in pasaport (unde in loc de nume au scris la amandoua "romana", pe care a trebuit sa-l corecteze) si am plecat mai departe spre granita. nemtii in paralel cu noi, nu ne lasau mai mult de cativa metri distanta. din tuktuk am reusit sa raspandim pe sosea cam un kil de castane prajite, deoarece am scapat punga din mana. granita, e de groaza, asta pot sa zic. un bazar de chinezarii si niste oameni cu fete de animale, neplacut rau. coada la viza de iesire, in fine, iesim din tailanda, intram in cambogia. colb pe strada de cativa cm, localnici cu palarie si masca pe fata impingand la carucioare, viermuiala, soferi de diverse mijloace de transport care sar pe tine ca musca pe cacat. si foarte insistenti. nemtii din ce in ce mai socati. pe partea cambogiana e un fel de satul buzescu (jud. teleorman), dar inca nedezvoltat. strada cu pietris, de unde asfalt, care se termina intr-un nor imens de praf. un grup de 3 insi se tinea scai de noi, incercand sa ne explice ca ei sunt ce cautam noi, si scazand 10 dolari din pret la fiecare 20m. treaba era asa: noi trebuia sa luam un taxi, numai toyota camry, de preferinta albe, ca cica erau cele mai de incredere, adica sa ne duca la siem reap, nu sa ne lase in pizdis. si tre sa te tii foarte batos si sa nu cedezi in prima suta de metri. asa cane-am tarat bagajele pe strada aia groaznica, rotile de la geanta lu juju, lasau un sant in urma, ca nu se mai invarteau, nemtii cu genunchii moi, se tot miorlaiau. pana la urma juju, care conducea grupul cedeaza, dar pe mandrie. negociaza un 35$ pentru toti, ii cere permisul soferului, fac poza la permis, circ. ne urcam, apare un politist, care-i problema, hai ca ne grabim, ce tot o frecam atata, hai odata. s-a intimidat politistul si am plecat in final. soferul s-a dovedit a fi chiar de treaba, lucru care i-a adus 40$, nu 35. si urmeaza drumul.

17-18 decembrie bangkok

2008-12-19T06:38:00.000-08:00

am ajuns la bangkok pe 16 seara, intr-un hotelas foarte misto. (ionica din off, impresii dupa o luna: de departe cel mai frumos hotel - Shanghai Inn in Chinatown, cum sunt eu obsedata de detalii, oameni prietenosi, pacat de micul dejun care era necaz, aici ne-am dat seama ca o cafea buna va fi greu de gasit).
pe strada cam mizerie si fum, praf, smog, miros de prajeli, tarabe si scaune de plastic pe sosea, lume care vinde de toate.

am ajuns pe la 12 jumate noaptea, si ne-am zis ca sa bem o berica daca tot am alergat iar toata ziua, si era si foarte cald. la supermarket ne-a anuntat duduia ca n-avem voie alcool dupa 12 noaptea asa ca nu a fost de acord sa ne comercializeze substanta devenita temporar ilegala de juma de ora. ne-am carat acasa, si am baut apa dupa care am cazut late.

dimineatza am luat-o pe jos prin oras: un haos de nedescris. lume si mai multa decat cu o seara inainte, cald, taxiuri in culor tipatoare, fluorescente (nu glumesc!), tuk tukuri, vanzatori de detoate. nu ai loc pe trotuar e atat de multa lume, si nu pe genul glamur ca la hong kong

dupa un timp ne-am dat seama ca habar nu avem pe unde suntem si ca oricum n-avem nici o sansa, din mai mule motive: 1. orasul este imens, 2. numele de strazi sunt in tailandeza, si nu intelegi nimic din nimic, da oricum, nu prea exista placute cu denumiri de strazi. partea pozitiva e ca totul e atat de pitoresc incat nu poti sa te abtii sa nu faci poze in fiecare secunda, peste tot vezi treburi care se cer fotografiate.

pana la urma ne-a agatzat un domn, care ne-a facut un amar de bine: ne-a agatat un tuk tuk, a negociat cu el sa ne plimbe pe 40 bahti cateva ore ( i-a zis el unde), asa ca am avut norocul sa constatam orasul de pe un tuk tuk. si trebuie sa zic ca e absolut genial, in afara de faptul ca te ineci de la cantitatea enorma, inimaginabila de gaz de esapament.

dupa vreo 3 ore de plimbat ne-a lasat la un skytrain, care e un fel de metrou suspendat. evident ca am in trat intr-un mall la o bere, dupa aia ne-am lipit de un magazin de pantofi cum numai in visele cele mai indraznete gasesti.

si dupa ce am investit din nou in pantofi, ne-am dus la o alta bere. si jos intre malluri erau niste terase enorme, vreo 5 una dupa alta, la care erau concerte live de trupe asiatice funky: unii mai pe rock, altii mai pe hip hop, altii pe reggae. am ars-o pe-acolo o vreme la beri si ceva salata extra iute, si dupa aia am plecat acasa.

ne-am ratacit ca proastele dupa ce am iesit la 12 noapte din metrou in cartierul chinatown, si pana la urma ne-am hotarat sa luam un tuk tuk care sa ne duca acasa. casa era la 5 minute.

nu stiu cum se face, tot timpul dormim foarte putin.

si mai e o treaba: asiaticii astia, desi habar nu au ce-i cu christmasul, cred, fac un tam tam mai mare decat toata europa la un loc. brazi enormi si coloane de lumini de craciun, unele mai misto decat altele, si peste tot, fara exagerare, cantece de craciun: in malluri, magazine, cafenele, metrou, absolut peste tot.

in hong kong am primit un cadou de la o craciunita, si am constatat a doua zi ca iin cutie erau niste surubelnite in miniatura :)

in bangkok, toate vanzatoarele te intampina cu merry christmas extrem de entuziast...

a doua zi iar ne-am trezit devreme, adica dupa vreo patru ore d dormit pt ca ne-am dus la piata plutitoare din damnoen saduak. dus 2 ore, intors doua ore, 50 dolari amandoua. acolo, desi ne-a avertizat baiatu de la receptie ca ar trebui sa mai platim cate 150 bahti e caciula pt barca, ne-am luat o teapa tipica ( se intampla frecvent in zona asta, ne-au cerut aia 1500 de bahti, adica 50 usd. ioana a zis ca n-am inteles io bine ca eram obosita, dar pana la urma ne-a fost jena sa ne tiganim si am luat barca. frumos, doar ca toata lumea te agreseaza ca vor sa-ti vanda ceva, de obicei scump si prost. dar aia care vindeau fructe si mancare erau foarte frumusei cu barcile lor. n-am mancat nimic, dar ioana a baut un cocos. la intoarcere ioana a vrut sa-si cumpere nste pantalni. i-a vazut, i-a probat, si cand sa plateasca, vede o alta culoare. tanti ii zice, no, no, ioana yes, yes, tanti tragea intr-o parte de pantaloni, ioana in cealalta, pana la urma ii luam si plecam. acasa ne-am dat seama ca aia nu mai erau pantalni, era o fusta.
dupa masa am zis ca nu exageram cu plimbatu, asa ca ne-am plimbat mai putin, dar in zona esentiala: bulevardul sukumvit, cartierul vesel. pt noi a fost foarte funny si un pic trist: fete la kilogram. nu as fi putut sa-mi imaginez asemenea cantitate si intr-un mod atat de evident. saloane de masaj cu nume sugestiv "pimporn" :))), doamne, si domni care arata ca niste doamne...

barbatii occidentali in schimb cam penibili. oribili burtosi si dizgratiosi cu fatuce dragutze. probabil in tarile de origine nici o fata atat de frumoasa nu s-ar uita la ei vreodata... decat poate pe bani, ca si aici.

oricum, ziua a fost interesanta

o parte din mai multe poze aici: http://picasaweb.google.com/iparvan/Bangkok?feat=directlink

hong kong 14 -15 -16 decembrie

2008-12-19T06:24:00.000-08:00

ziua a inceput indecent de tarziu, deoarece nu ne-am putut aduna nicicum. ne-am hotarat sa mergem in kowloon, parte de peninsula (noi stateam pe insula), la sfaturile unui domn care dadea cu agatatul cu o seara in urma in lan kwai fong. cica era pilot.

acolo ne-am dus la ceva carciuma japoneza, nu prea glorioasa (din off, dupa o luna: nu e adevarat, era foarte dragut. iti legeai mancarea din poza, pentru ca nu se vorbea engleza, si ne-au facut doamnele niste sushi/maki foarte bun si un oyster cu crusta de branza de vis) , dar ne era atat de foame incat nu a contat. si iar, totul misto. in partea cu kowloon e super haos, nu e atat de glamoros ca in central island, dar extrem de pitoresc.

am facut niste shopping desi ne promisesem cu nu vom mai face asa ceva. si dupa aia, ca tot ne dureau picioarele, am intrat la un masaj de picioare. bun. doua doamne prietenoase, parerea noastra e ca mai prestau si de altele nu doar masaj, dar ce conteaza, ne-au facut masaj in talpi si am barfit ca fetele ( mai mult din gesturi, ca nu vorbeau engleza).

spre sfarsit am reusit sa ajungem din greseala chiar si in cartierul nerecomandat, in zona chunking mansion, de zici ca erai in brooklyn. dar nu s-a intamplat nimic nasol, si am ajuns acasa pe la 1 noaptea.

pe 15 iar ne-am plimbat in central si am facut tone de poze, beri si shopping. (am ajuns la niste docuri unde veneau feriboturile din china, pe dupa-masa, intr-o lumina galbuie si cetoasa, puteam sa jur ca am ajuns in Gattaca).
iar seara am cascat gura in cartierul vesel wan chai, unde era plin de domni vestici care se straduiau sa farmece frumuseti locale. interesant.

pe 16 ne-am dat cu ferryboatul, ne-am dus in kowloon, unde am vazut coada (!!!) la magazinul louis vuitton, vo 30 de oameni, ca cica erau reduceri.

am intrat si noi ca tatele la donna karan, si ne-am luat niste chestii ieftine ca acolo nu era coada ( eu pantofi cu 30 euro, ioana doua bluze de trening), si dupa aia ne-am plimbat in park, in port si apoi am rupt-o la fuga sa ne luam boarfele ca sa ajugem la aeroport.

hong kong - 13 decembrie

2008-12-19T06:05:00.001-08:00

zborul la frankfurt a fost destul de rocky dar am reusit sa nu dam vin rosu pe noi. in aeroport, din cauza ca avionul a avut o mega intarziere, a trebuit sa alergam vo 3 km prin aeroportul ala enorm, ioana i-a tras un pumn in fatza ofiterului tatuat de la security check in graba de a-si da jos jacheta, dar pana la urma am ajuns.

nimic memorabil in zborul spre hong kong, doar frigul etern de pe zborurile lufthansa. drept urmare am stat cu o caciula, doua fulare si o gluga si am aratat extrem de penibil, dar ce mai conteaza, am renuntat de mult sa mai incerc sa fiu simpatica, se pare ca nu prea imi iese. in fond si la urma urmei inainte cu o zi tocmai am reusit sa inund tot blocul si administratia a oprit liftul si a scris pe el "defectat din cauza apartamentului 18", asa ca toti pensionarii din bloc ma stiu si ma urasc acum. ca sa va dati seama cum m-am simtit si ce fel de vecini detin, recomand filmul "la comunidad" de alex de la iglesia, e o referinta excelenta.

pe la orele 9 dimineata, ora locala, ne-au trezit stewardesele sa ne serveasca nudelsi la micul dejun - nota bene, in romania erau orele 3 dimineatza. am ajuns la hong kong, ne-am dus sa ne cazam si dupa aia am luat-o direct in oras. orasul frumos, ca si data trecuta, pt ioana a fost un soc placut, cred. ne-am plimbat si am cascat gura si pana la urma am intrat in prima carciuma care ne-a iesit in cale - libaneza???!!!?? - si apoi ioana s-a hotarat sa investeasca intr-un super aparat foto. si aparatul e atat de bun incat mie mi-a venit sa-mi infig un cutit in inima de invidie. face niste poze de ingheti si are o luminozitate de nu-ti vine sa crezi.

si ca sa-l sarbatorim, am mai baut o bere, dupa care ne-am catarat in soho - cartier super misto de carciumi, unde am facut tone de poze geniale. nu ca ar fi greu sa faci asta in hong kong: lumina multa, si oriunde te uiti e ceva sau cineva demn de pozat. ca si mine in primavara, si ioana a constatat ca viata e injusta: femeile doborator de misto, sexoase, feminine si cool, toate astea in acelasi timp. deci daca ne-am muta in hk, nu s-ar uita nici dracu la noi, expatii multi si frumosi stau acolo ca le plac asiaticele.

si tot asa contepland si pozand, am ajuns in lan kwai fong (cred ca asa se numeste, sunt cam rupta). acolo am luat niste beri dintr-o carciuma, ne-am asezat cu curul in coltul strazii pe trotuar si am facut poze la puhoiul de lume misto care venea dintoate sensurile dintr-un bar in altul, si am baut bere. multa bere. sau cel putin eu.

am ajuns acasa la 4 dimineatza dupa multe ore de nesomn si jetlag grav, si dupa ce iarasi singurul loc in care ne-am mai putut gasi de mancare a fost un alt restaurant libanez ( wtf??)

2008-11-12T11:32:00.000-08:00

test poza

Embassy

2008-11-12T11:23:00.001-08:00

Plecam peste exact o luna.........

J.